Evadarea lui Frunzila, punerea batistei pe tambal

Pentru orice eveniment deosebit petrecut într-o instituţie a statului român, obligatoriu trebuie găsit un vinovat. Dar niciodată cel cu adevărat vinovat.
Întotdeauna se găseşte un Acar Păun, căruia i se impută nişte fapte pe care nu le-a comis şi de care nu se face vinovat.

A stat sub nasul poliţiştilor

După cum bine se cunoaşte, Gheorghe Frunzilă a evadat din arestul IPJ BN sau, mai bine spus, a ieşit ca pe uşa propriei locuinţe, în seara zilei de 1 decembrie 2008. "Aventura" sa a durat 18 zile, timp în care pur şi simplu s-a jucat cu cei care îl căutau. "Gazeta de Bistriţa", dată fiind importanţa evenimentului, a urmărit îndeaproape acest caz şi, la timpul respectiv, v-a ţinut la curent cu evoluţia situaţiei, dar mai ales cu anumite aspecte pe care cei răspunzători de acest eveniment grav au încercat prin toate mijloacele să le ascundă de ochii opiniei publice. Gheorghe Frunzilă nu a părăsit judeţul, nu a părăsit ţara, a stat ascuns sub nasul poliţiştilor, peste drum de locuinţa proprie. Forţele angrenate în căutarea şi prinderea acestuia au fost impresionante, aproape tot personalul IPJ BN din judeţ, jandarmeria dar şi alte structuri ale MAI au încercat şi, în final, au reuşit să repare o gafă de proporţii.
Frunzilă a fost descoperit şi, în final, încătuşat, datorită unui membru al MAI, necuvântător, despre care oficialii IPJ BN, au preferat să vorbească mai puţin sau deloc. Poliţistul "necuvântător", dar extrem de inteligent, calitate care lipseşte uneori confraţilor lui cuvântători, un câine special antrenat în salvarea unor oamenii în caz de dezastre naturale, şi conducătorul acestuia şi-au făcut pe deplin datoria – l-au găsit pe Frunzilă.

Lanţul slăbiciunilor

Încet, încet, începe să iasă la iveală lungul şir de grave încălcări ale unor ordine ale MAI şi ale unor proceduri interne care se aplică persoanelor aflate în arest preventiv, care au permis evadarea, spectaculoasă prin simplitatea ei, a lui Gheorghe Frunzilă din arestul IPJ BN. Unele din aceste încălcări au fost dezvăluite în materialele publicate în "Gazeta de Bistriţa", iar altele încep să apară în cursul derulării celor două procese penale în care sunt angrenaţi cei doi eroi ai telenovei "Evadarea lui Gheorghe Frunzilă din arestul IPJ BN", cu Gheorghe Frunzilă şi Iacob Ioan Beleiu, evadatul şi gardianul, în cele două roluri principale.

Nu a fost capturat, ci s-a predat singur

Un episod al acestei telenovele a avut loc în faţa instanţei, în data de 25 februarie 2009, în dosarul 244/112/2009, privind evadarea lui Gheorghe Frunzilă din arestul IPJ BN. Acesta este condamnat la 17 ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest asupra fiice sale. La primul cuvânt care i s-a dat în boxa acuzaţilor, Gheorghe Frunzilă a declarat şi a subliniat un aspect, – el nu a fost capturat de către poliţişti, ci s-a predat singur, pentru că nu mai avea ce mânca şi îi era frig. Declaraţia este mai mult decât edificatoare: "normal, pot să zic că eu m-am predat, nu m-au prins ei". Bineînţeles, şi cu intenţia de a proteja pe cei care l-au ajutat în perioada celor 18 zile în care a fost evadat, Frunzilă a declarat în faţa judecătorilor că nu s-a întâlnit şi nu l-a ajutat nimeni. În toată această perioadă, a mai spus Frunzilă judecătorilor, a reuşit să supravieţuiască doar cu suma de 250.000 lei vechi, bani cu care şi-a procurat mâncare. Că judecătorii l-au crezut sau nu, asta este altă mâncare de peşte, pentru că Frunzilă nu avea cum să reziste în libertate aproape trei săptămâni, în condiţii de iarnă, dacă nu era ajutat de rude şi de consăteni. La toate întrebările judecătorului pe această temă, Frunzilă a negat orice contact cu vreo persoană, rudă sau consătean. La acel prim termen de judecată, bărbatul a mai explicat judecătorilor motivul pentru care a luat hotărârea să evadeze. Decizia a fost generată, în primul rând, de faptul că prietena lui nu-i mai răspundea la telefon, dar şi de constatarea că din arest se poate evada fără mari probleme, deoarece gardienii erau interesaţi de orice altceva, mai puţin de paza arestaţilor. Practic, Frunzilă, pe fondul geloziei create de faptul că prietena lui nu mai răspundea la telefon, lipsa de vigilenţă a paznicilor şi a faptului că nu era respectată nici cea mai elementară regulă sau procedură în arestul IPJ BN, a fost "invitat" la evadare. Lucru pe care l-a pus în practică fără nici o dificultate.

Rechizitoriul procurorilor

În rechizitorul întocmit de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud se arată că "La data de 1 decembrie 2008, inculpatul Frunzilă Gheorghe se afla în Centrul de reţinere şi arest preventiv al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud, executând o pedeapsă de 17 ani de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.260 din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru comiterea unor infracţiuni de viol şi incest". În rechizitoriu mai este menţionat faptul că Gheorghe Frunzilă fusese transferat din Penitenciar, deoarece deţinea calitatea de martor în Dosarul penal nr.126/P/2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, având ca obiect comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav de către inculpaţii Varga Vasile şi Varga Daniel, asupra victimei Condrate Ioan.

Nu avea ce să caute în arestul preventiv

Rechizitorul, bineînţeles, nu cuprinde faptul că aducerea lui Frunzilă în arestul IPJ BN constituia o gravă încălcare a unui ordin al fostului ministru de interne Ioan Rus, care prevedea că cei condamnaţi definitiv nu au ce căuta într-un arest preventiv, cu atât mai mult cu cât, Frunzilă fusese condamnat la 17 ani de închisoare şi era considerat periculos, iar antecedentele lui o demonstrau cu prisosinţă. Gheorghe Frunzilă mai fusese căutat în două situaţii de către forţele de ordine – o dată pentru dezertare din armată şi a doua oră pentru sustragerea de la executarea unui mandat de reţinere.

Filmul evadării, cu lux de amănunte

În rechizitoriul Parchetului se descrie cu lux de amănunte modul în care Frunzilă a părăsit arestul, fapt ce demonstrează cele scrise de "Gazeta de Bistriţa" la momentul respectiv. În data de 01.12.2008, în jurul orei 18.30, după ce s-a servit masa de seară, Gheorghe Frunzilă a primit ordin de la gardianul Iacob Beleiu să spele recipientele în care a fost adusă hrana pentru cei aflaţi în arest, dar şi să adune resturile rămase pe care urma să le ducă la o maşină parcată înafara sediului Poliţiei. Împreună cu Iacob Beleiu, Frunzilă a ieşit din incinta IPJ BN, pe o poartă acţionată cu cartelă magnetică, ce delimitează curtea şi parcul auto al insituţiei, de stradă. Frunzilă a lăsat găleata cu resturi lângă autoturismul care i-a fost indicat, apoi a intrat înapoi în curtea sediului IPJ BN, poarta închizându-se automat în spatele lui. Aşa după cum a anticipat Frunzilă, gardianul Iacob Beleiu a rămas în stradă. În secunda următoare acesta şi-a pus în aplicare planul de evadare pe care îl clocise în minte. Lipsit de supraveghere, s-a deplasat la gardul care corespundea cu strada Gării, pe care l-a escaladat, s-a îndreptat spre gară, apoi în localitatea Podirei. Iacob Beleiu a constatat lipsa lui Frunzilă după circa 10 minute, când l-a pus în alertă şi pe colegul lui, Viorel M. Ulterior au fost alarmate şi cadrele poliţiei, dar Frunzilă parcă intrase în pământ. A fost găsit 18 zile mai târziu, în pădurea Cetăţuia, de pe raza localităţii Sărăţel, cu ajutorul unui câine special antrenat în depistarea persoanelor dispărute la dezastre. Rechizitoriul conchide în final, că faptele lui Gheorghe Frunzilă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evadare, riscând o condamnare de până la doi ani de închisoare.

Declaraţii şoc

La prima înfăţişare cea din 25 februarie, Frunzilă a mai declarat judecătorului că a realizat că este dat în urmărire, după câteva zile, când a văzut poliţiştii scotocind în zona în care se ascundea.
Al doilea termen de judecată a fost fixat la data de 25 martie 2009, dată la care urmau să fie audiaţi şi cei doi gardieni, Iacob Beleiu şi Viorel M. Între timp, Iacob Beleiu, ultima verigă din lanţul celor care au favorizat evadarea lui Frunzilă, se internase în spital, el suferind un şoc după eveniment.

Al treilea termen de judecată a avut loc în data de 29 aprilie 2009, când a fost audiat şi colegul de celulă a lui Gheorghe Frunzilă. Ultimele declaraţii ale lui Frunzilă nu au avut deloc darul de a-i bucura pe oficialii din poliţia bistriţeană. Acesta a declarat în faţa completului de judecată că putea să evadeze în fiecare zi, dacă dorea acest lucru, şi că pentru el chiar nu a fost o problemă plecarea din arest. A mai arătat că, el a făcut o înţelegere cu procurorii şi aceştia i-au promis că dacă colaborează cu ei în cazul de omor de la Albeşti, va beneficia de o reducere a pedepsei. Nici judecătorii, dar nici altcineva nu se întreabă de ce Gheorghe Frunzilă, condamnat la 17 ani de închisore pentru viol şi incest, considerat ca fiind deţinut periculos, nu putea să-şi onoreze înţelegerea cu procurorul fără să fie adus în "pensionul" de la arestul IPJ BN? Aceasta este întrebarea, cum ar spune englezul.
Lui Gheorghe Frunzilă, dacă mai primeşte un an sau doi ani pentru evadare, pe lângă cei 17 ani pe care îi are de executat, puţin îi pasă. Ce a câştigat şi ce a pierdut? Nimic.

Beleiu va plăti toate oalele sparte

Cel care va plăti toatele oalele sparte, pentru un şir grav de neglijenţe care au favorizat evadarea lui Gheorghe Frunzilă, de care nu se face vinovat, este agentul Iacob Beleiu, cel care preţ de câteva minute l-a scăpat de sub supraveghere pe acesta. Beleiu nu putea să acţioneze altfel decât era desfăşurat actul managerial la IPJ BN, adică execrabil, sau mai bine spus prost. În locul lui Iacob Beleiu putea să fie oricare alt gardian – lucrurile se petreceau aidoma. Declaraţiile lui Gheorghe Frunzilă, date în faţa completului de judecată, sunt mai mult decât edificatoare.

Despre situaţia lui Iacob Ioan Beleiu, care a avut un prim termen de judecată în data de 8 aprilie şi al doilea în data de 6 mai, săptămâna trecută, în dosarul penal 604/112/2009 în care este judecat sub acuzaţia de înlesnire a evadării din culpă, într-un număr viitor.