Victor Socaciu, cunoscutul cantautor, îşi începe unul dintre cântece cu :”Bună ţară, rea croială/Mama ei de rânduială!“. Omerta este legea care, din păcate, este documentul organic în România. Ne place să „tacem” (asta pentru că în politica autohtonă Vanghelie este mare lider şi inventează noi cuvinte), să înghiţim tot ceea ce ni se pune în linguriţă şi, mai presus de orice, preluăm, din mesajul pascal al Suveranului Pontif, „Urbi et orbi” doar partea cu orbi. Sau, mai bine spus, cea cu orbii. Am uitat să fim oameni, să trăim şi chiar să fluierăm dacă aşa „ne vine”, apropo de titlul filmului premiat la ediţia 2010 a Festivalului International de la Berlin. Din păcate, Sărbătorile Pascale nu constituie pentru politicieni un motiv politicienilor de aplanare a conflictelor, care escaladează pe zi ce trece. Gândindu-mă la atmosfera care străjuieşte România contemporană, îmi vin în minte versurile unui şlagăr folk: „Vin ai noştri, pleacă ai noştri/Noi rămânem tot ca proştii./Ăia hoţi, ăştia hoţi/ Mama lor la toţi!” Dar, nouă, aşa cum menţionam anterior, ne complăcem în mocirla pe care oamenii politici (căci nu este vorba despre politicieni, deoarece nu avem aşa ceva pe eşichierele politice autohtone. Să fie clar!). Ne aruncă, înghiţim melasa alterată pe care ariviştii ajunşi în Parlamentul României ni-o îndeasă cu forţa în gurile largi căscate. Motiv pentru care îi dau dreptate celui care a spus că noi, românii, trebuie să învăţăm a folosi hârtie igienică pentru ştersul gurii. Căci ceea ce spunem miroase mai tare ca şi ceea ce elimină orificiul anal. Asta nu înseamnă că nu respect inteligenţa poporului român, din rândul căruia, cu mândrie, fac parte. Ceea ce eu nu suport este naivitatea malignă de care dăm dovadă. Mă uit în ochii conaţionalilor mei şi întrezăresc spaima de a face ceva util. Ne speriem de succes. Adică, de ce am putea fi noi mai buni ca alţii? Păi, noi putem, dar nu vrem. Pentru că am intrat în acea letargie molipsitoare, letargie care ne insuflă sentimentul de inferioritate. Dacă tot nu vrem să le arătăm altora din prealăudatul Occident că suntem mai capabili, comparative cu ei, măcar să le arătăm că suntem mai buni la suflet, că ştim să vărsăm o lacrimă, deci suntem oameni. Bănuiesc că acesta este spiritul Sărbătorilor Pascale. Dar, modul în care efemerii parlamentari ne bagă pumnul în gură, conchid că atunci când îmi vine să fluier, mai bine tac! De vină este… sistemul. Semnează, din voinţa lui Dumnezeu, un român.
Raimond PETRUŢ
