Recentul scandal ce s-a produs în legatura cu promovarea procurorilor, în baza unor concursuri trucate, (ocuparea postului dorit contra unei sume considerabile, 50.000 Euro, cu plata unui avans de 15.000 de Euro) reprezinta un nou factor de destabilizare, cu care ne-a obisnuit viata publica dâmboviteana. Surprind numele protagonistilor: procurori, (din care doamna Gabriela Ghita, a ocupat functia de procuror general adjunct al României, domnul Gheorghe Dumitru este procuror la Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Pitesti, iar Eugen Cojocaru este procuror la Parchetul general) si notarul public Gheorghe Bucur, ce a fost judecator la Înalta Curte de Casatie si Justitie si membru al CSM. Coruptia este urât mirositoare oriunde se manifesta, dar în rândul magistratilor este un fenomen cumplit. Oameni ce sunt chemati sa traga la raspundere pe cei care nu respecta legea sunt primii care o încalca.
Obtinerea de favoruri pe cai ilicite este un fenomen proliferant. Cel care da zeci de mii de euro sau lei trebuie sa-si „recupereze investitia”, deci ilegalitatile continua în lant. Ezitarile Sectiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii de a-si da avizul pentru retinerea procurorului Eugen Cojocaru te fac sa banuiesti ca sunt complicitati la cel mai înalt nivel.
Despre sumele ce trebuie achitate pentru a intra în rândul magistratilor, notarilor si avocatilor am auzit multe, dar am crezut ca sunt zvonuri. Am pornit de la cuvintele lui Cervantes ca vântul si zvonurile nu le poate opri nimeni. Din pacate, ultimele evenimente au facut sa-mi schimb parerea. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se explica altfel cum vezi multi avocati neprofesionisti la bara sau am constatat ca sunt judecatori care promoveaza, de la judecatorie pâna la curtea de apel, exact când împlinesc stagiul, desi prestatiile lor sunt mediocre, iar altii mult mai performanti stau pe loc.
Ca unul care am suferit impactul pe care l-au avut asupra familiei mele masurile abuzive luate de magistrati, care s-au curmat abia dupa ce procesul s-a stramutat de la Cluj la Braila, ar trebui sa ma bucur pentru necazurile justitiei.
În realitate, încerc un sentiment de imensa tristete. Am crezut si cred în aspiratiile spre adevar si dreptate ale celor care au îndragit dreptul si a justitiabililor. Au existat magistrati cinstiti si în perioada comunista, care se straduiau sa faca bine, în limitele strâmte ale legii. De asemenea, si în momentul de fata, marea majoritate a magistratilor se straduiesc cu pasiune si devotament sa dea solutii si drepte, în conditiile unei aglomerari neobisnuite de cauze si a puzderiei de acte normative, din care multe au fost declarate neconstitutionale sau nelegale. Deci, în justitie, sunt multi oameni onesti, care îsi onoreaza functiile. Aceasta nu înseamna ca nu pot gresi. De aceea, avem instante de control judiciar si controlul ierarhic la procurori. În cazul când justitia interna nu-si face datoria, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg poate îndrepta erorile.
Revenind la titlul articolului, este necesar ca putregaiul sa fie înlaturat cât mai repede si fara menajamente, ca sa nu se cangreneze întregul organism statal. Comandamentul acesta îl poate realiza, în primul rând, justitia româna, si nu organismele de la Bruxelles.
Cluj-Napoca, 13.12.2007
Adrian Man
