„Elite Masonice Maghiare. Loja Unio din Cluj, 1986-1926 in documente inedite” Loja masonică Unio, deconspirata de un istoric

Principalele personalităţi ale Muzeului Ardelean, dar şi majoritatea elitelor clujene făceau parte din masonerie încă din secolul al XIX-lea. Prea puţin cunoscută de către clujeni, loja Unio este ilustrată în cartea „Elite Masonice Maghiare. Loja Unio din Cluj, 1986-1926 în documente inedite” scrisă de Attila Varga. Masonii erau foarte influenţi în acele vremuri, iar toată societatea era la picioarele lor: băncile, spitale, şcolile, serviciile de salvare sau chiar căminele culturale.

Paradoxal nu a auzit nimeni de loja Unio, deşi este cea mai celebră lojă masonică din Transilvania, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este expresia maturităţii pe care francmasoneria maghiară a atins-o în a doua jumătate a respectivei perioade. „Nu a existat o altă lojă mai puternică şi mai celebră decât aceasta”, susţine Attila Varga.

Titlul cărţii „Elite Masonice Maghiare. Loja Unio din Cluj, 1986-1926 în documente inedite” este datorat structurii elitiste a masoneriei secolului al XIX-lea, exclusiv maghiară şi uneori foarte naţionalistă. Francmasoneria maghiară a rămas până aproape de primul război mondial una foarte exclusivistă. Niciun român nu a reuşit să se infiltreze în interiorul acestei societăţi până la finele primului război mondial.

Loja, de la început la sfârşit

„După cum vedeţi şi pe copertă, am menţionat faptul că am utilizat documente inedite. Am reuşit să găsesc acele surse care duc firul evenimentelor de la înfiinţarea lojii, pe data 14 noiembrie 1886, şi până în anul 1926. Documentele ulterioare acestui an s-au pierdut. Fireşte, istoria lojii „Unio” merge până târziu, în perioada interbelică, insă ce s-a întâmplat ulterior, din păcate, nu mai putem reconstitui. Am intenţionat să ofer un volum scris pe bază de documente, care sunt inedite în proporţie de 100%. Această lojă a încetat să mai funcţioneaze la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu am documente de arhivă, deci ar fi greşit să mă pronunţ, menţionând un an, dar sunt convins că, până în anii 1938-1939, ea a mai funcţionat. În nici un caz nu a mai repărut după 1990. Este o lojă care a avut o perioadă de glorie în secolul al XIX-lea şi până la 1918. Atunci a fost într-o perioadă de maximă afirmare, urmând apoi o perioadă de latenţă, întrucât Transilvania a devenit parte componentă a României. În noul context politic, mulţi dintre franc-masoni, membrii ai lojii „Unio”, au emigrat în Ungaria, iar alţii au rămas în cadrul atelierului clujean, funcţionând într-un alt regim politic”, a declarat pentru Gazeta de Cluj Varga Attila.

Sediul masonilor

„Colegul Tudor Sălăgean a menţionat foarte bine, în intervenţiile sale, faptul că sediul lojii „Unio” a fost ridicat, întradevăr, în actuala Piaţă Avram Iancu, foarte aproape de Catedrala Ortodoxă. Locul era, odinioară, Piaţa Trencin, o zonă mărginaşă a Clujului, unde se mai găsea o cazarmă militară şi cartierul ţigănesc. Ca şi activitate pot să vă spun că membrii lojii „Unio” au fost foarte activi. Am accentuat acest aspect şi în cadrul cărţii: acest oraş a cunoscut, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, un proces de modernizare foarte accelerat. Această evoluţie benefică a urbei nu poate fi înţeleasă fără să luăm în calcul şi aportul consistent al acestui actor discret care a fost loja „Unio”. Vă spuneam deja, ea a fost expresia maturităţii de care a dat dovadă masoneria maghiară în a doua parte a secolului al XIX-lea, mai ales în condiţiile în care reunea 90% din elita maghiară a oraşului. În perioada ei maximă afirmare număra peste 100 de membri. Reunind crema societăţii clujene, nu e de mirare faptul că şi acţiunile întreprinse de către masonii lojii „Unio” erau diverse. Ei s-au implicat în plan economic, social şi, mai ales, academic. Aproape toate asociaţiile şi organizaţiile care au funcţionat în Cluj, la sfârşitul secolului al XIX-lea, de la societăţi de protecţia animalelor şi înfrumuseţare a oraşului la bănci, spitale, azile de bătrâni, fabrica de săpun,  şcoli, cămine culturale, toate au fost înfiinţate cu ajutorul membrilor lojii „Unio”. Mulţi dintre ei erau figuri de marcă ale Societăţii Muzeului Ardelean, un veritabil „vârf de lance” al institutelor de cultură din Transilvania. Fiecare dintre ele au promovat cultura, dar mai ales valorile morale. În acest cadru, loja „Unio” s-a impus ca un factor de polarizare, care a coagulat, cu succes, elitele în jurul ei”, susţine istoricul.

Cartea, o premieră pentru masonerie

„Ce să vă spun despre carte? În general, există o vorbă celebră <atunci reuşeşti cu adevărat, dacă atunci când ajungi la sfârşit descoperi poarta pentru un nou început mai interesant, mai incitant şi mai plin de farmec>”. Am lucrat trei ani de zile şi mi-am dat seama că mai sunt încă atât de multe lucruri de spus. Istoria lojei Unio se împleteşte cu alte loji din Ungaria, cum ar fi loja Martinovici din Budapesta, care la începutul secolului al XX-lea a fost condusă de două personalităţi celebre: poetul Ady Endre şi omul politic Oszkár Jászi. Prezenta monografie de lojă masonică nu îşi propune să fie, nicidecum, o carte de tip „action” care să spargă box-office-urile, în trendul cărţilor SF despre masonerie elaborate mai nou. Este, pur şi simplu, istoria unui atelier local care se împleteşte strâns cu istoria acestui oraş şi cu elitele maghiare din localitate, din Transilvania şi din Ungaria fostului imperiu dualist de odinioară”, a explicat Attila Varga. În proporţie de 90% din elita maghiară din Cluj a aderata la aceasta lojă de la baroni şi ponţi, până la profesori universitari, medici, doctori, funcţionari şi chiar până la oameni simpli. „A fost un mare tot, care a reunit tot ce era mai bun”, susţine istoricul.
Primul mare maestru al lojei Unio din Cluj a fost avocatul Deac Albert. „A avut numeroase discuţii de lojă, luări de poziţii în public şi printre altele el spunea că „masoneria este un mare tot care reuneşte laolaltă oameni adunaţi prin virtute, prin merite, valori sufleteşti. Acestea sunt coloanele prin care masoneria poate dăinui în orice suflet uman. A fost visul pe care primul mare maestru l-a avut: să fie un tot unitar, un tot armonios al celor mai buni dintre cei buni.” Până la urmă asta este masoneria: o societate a elitelor care îi adună laolaltă pe cei mai buni dintre cei buni”, consideră Attila Varga.

Ritualurile, omise din carte

„În această carte am omis şi nici nu am găsit documente vis-a-vis de ritual. Nici dacă aş fi găsit nu aş fi scris pentru că eu întâi de toate sunt istoric şi menirea mea este aceea de a reface istoria unei loji cu implicările ei diverse. Nu am încercat să intru în intimitatea masoneriei atât de mult încât să descriu un ritual. Am făcut nişte menţiuni despre cum se întâlneau şi care erau regulile de intrare în lojă. În general acestea erau foarte stricte. Ţineau foarte mult la ideea de virtute şi de valoare. Prea puţin conta dacă provii dintr-o familie nobiliară. Se intra pe baza recomandării. Cineva recomanda pe cineva şi depuneau o cerere scrisă, care urma să fie analizată într-un timp relativ lung. Era vizitat acasă. I se făceau rapoarte multe vis-a-vis de situaţia lui socială, de situaţia lui materială, academică. Au existat numeroase cazuri de respingere chiar şi a oamenilor care aveau o situaţie materială sau academică foarte bună. Trebuia să fie o majoritate absolută pentru ca acel cineva să fie admis. În general, ţineau foarte mult de valoarea umană, de valoarea acelei persoane. Cel care-l recomanda îl prelua apoi pe cel care urma să fie admis şi se ocupa apoi de iniţierea lui până în momentul în care devenea francmason cu acte în regulă. Era un proces complicat de admitere şi încă un proces complicat de accederea lui şi încă un proces complicat până să intre în rândul celorlalţi. Această iniţiere era o călătorie îndelungată pe care cel vizat trebuia să îl ducă la bun sfârşit”, mărturiseşte istoricul.
„Ritualul este obiectul de studiu al altora. M-am gândit că trebuie să fac istorie pentru că am avut documente de arhivă, care trebuiau valorificate. Un text istoric, un discurs trebuie fundamentat pe surse. Este important pentru că numai aşa poţi face un text credibil. Numai aşa ai şanse să recuperezi propriul tău trecut. Momentan am vrut să fac istorie şi să arăt oamenilor faţa adevărată a acestei loji, dovedită şi fundamentată pe surse.  În 1917 loja a fost obiectul unei dispute”, consideră Attila Varga.
Cartea „Elite Masonice Maghiare. Loja Unio din Cluj, 1986-1926 în documente inedite”  are trei mari părţi. În prima parte este prezentată prezint activitatea pe plan local a lojii cu implicarea socială, academică, apoi relaţia cu alte loji, cum ar fi loja László Király din Oradea şi în ultima parte relaţiile cu Marea Lojă Simbolică Maghiară, forul superior în rândurile masoneriei. Mai ales că în ultima parte a primului război mondial elitele masonice din loja Unio au fost incluse într-un moment foarte critic.
Mai multe despre loja Unio veţi putea citi într-un interviu cu Attila Varga în numărul următor din Gazeta de Cluj

Cine e Varga Attila?
“Sunt specialist în domeniul istorie modernă şi mă ocup, în general, de istoria bisericii catolice şi de momentul 1848 în Banat, Transilvania şi Ungaria. Mi-am elaborat teza de doctorat pe o temă consacrată istoriei bisericii romano-catolice din Banat, în a doua parte a veacului al XIX-lea, iar,  spre finalul elaborării tezei, am reuşit să ajung la arhiva franc-masoneriei maghiare de la Budapesta, fapt pentru care am diversificat tema de cercetare. Ea nu s-a mai rezumat doar la istoria bisericii catolice din Banat, ci s-a raportat la ideea de Biserică, Stat şi Franc-masonerie în Banat şi Ungaria în perioada 1848-1889. Am ajuns, deci, la concluzia că istoria bisericii trebuie privită în relaţie cu diferiţi factori de putere, precum statul sau chiar cu anumite societăţi secrete, printre care se încadrează şi franc-masoneria. Punctul de pornire al acestui gen de cercetare a fost, prin urmare, teza de doctorat. Am decis să continui pe această latură, considerând că ea este o abordare inedită care, în istoriografia noastră, din păcate, nu s-a mai făcut. Să fiu bine înţeles, avem deja nume celebre care au scris foarte bine despre franc-masonerie, nume consacrate precum: Dan Berindei, Emilian Dobrescu, Radu Comănescu, Tudor Sălăgean şi,  fireşte,  deja cunoscutul Horia-Nestorescu Bălceşti, care a şi fost pionierul, respectiv părintele acestui gen de cercetări în România. Eu doar continui ceea ce alţii au început, cu mult înainte. Demersul meu vizează franc-masoneria maghiară din Banat, Transilvania şi Ungaria şi cred că este o completare utilă şi necesară. În ceea ce priveşte cartea, ea se încadrează – îmi place să cred- printre primele monografii de lojă masonică ardeleană, scrisă în limba română. Despre atelierele maghiare din acest spaţiu, din păcate, nu s-au mai scris, recent, lucrări consistente”, se autodedescrie Varga Attila.

Tiberiu Hrihorciuc