Producătorul de lactate și brânzeturi din Lunca Ilvei, Eliezer Prod SRL, este bun de plată, după ce a pierdut definitiv procesul în care Aquabis SA a cerut în instanță plata contravalorii unor facturi emise în 2018 și 2019, pentru depăşirea cantităţilor de poluanţi. Regia de apă a cerut firmei să plătească peste 100.000 lei, însă în instanță a obținut cu circa 10.000 lei mai puțin. Eliezer Prod a pierdut pe linie, atât pe fond la Judecătoria Bistrița, cât și în apel la Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar și recursul de la Curtea de Apel Cluj, unde și-a exercitat ultima cale de atac.
Cele două companii s-au judecat mai bine de patru ani până să fie pronunțată î sentință definitivă. Aquabis SA a cerut în instanță, în iulie 2019, obligarea Eliezer Prod din Lunca Ilvei să plătească aproape 104.000 lei, suma reprezentând contravaloarea a patru facturi din 2018 și a uneia din 2019, emise pentru depăşirea cantităţilor de poluanţi conveniţi prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare încheiat în 2018 şi în baza Acordului de Evacuare Ape Uzate Industriale încheiat în 2017.
“Nivelul poluanţilor s-a stabilit după o prealabilă analiză a cantităţilor şi încărcărilor cu impurificatori ale apelor uzate, prognozate a fi evacuate de către pârâtă, în corelaţie cu capacitatea reţelei de canalizare existente în zona de amplasament şi a instalaţiilor de epurare aferente. Eliberarea acordului a fost condiţionată de realizarea unei staţii de pre-epurare având caracteristicile stabilite la pct. 4.4. din Acord. În baza Acordului de evacuare a încheiat cu pârâta (…) Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 74784/11.01.2018 (în continuare Contractul). Prin Acordul de evacuare (pct. 2) şi Contractul de Furnizare (pct. 11 din Anexa 3 la Contract) pârâta şi-a asumat obligaţia respectării condiţiilor calitative ale apelor uzate evacuate în reţeaua de canalizare. A invocat şi redat clauzele de la pct. 15.3 din Contract; pct. 12-13 din Anexa 3 la Contract, pct. 14, pct. 4.3 din Acord convenit cu pârâta”, a arătat Aquabis în cererea de chemare în judecată.
În document, regia de apă a mai precizat că, recoltarea probelor de apă se efectuează conform metodelor de analiză stabilite în laborator pentru fiecare indicator de calitate analizat.
“În urma constatării depăşirii, SC Aquabis SA va înştiinţa agentul economic, printr-un «Proces-verbal de constatare», de neîncadrarea în valorile admise de NTPA002/2002. La solicitarea expresă a utilizatorului, pe cheltuiala sa, reprezentanţii CMAP vor preleva a doua probă de apă uzată. În acest caz, tariful majorat se va aplica concentraţiilor medii aritmetice rezultate. În cazul în care nu se solicită, în termen de maxim 3 zile de la primirea procesului verbal de constatare prelevarea celei de a doua probe, se va calcula tariful majorat în funcţie de concentraţia primei prelevări.
Tarifele majorate pentru depăşirile limitelor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate sunt consemnate în altă factură separată. Sunt trimise prin poştă utilizatorului calculul tarifului majorat, factura aferentă (tarif majorat şi efectuare încercări) şi buletinul de încercare a probei respective. Pentru calculul tarifelor majorate se aplică metodologia din Ordinul nr. 798/2005 actualizat. Preţurile pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate sunt conform OUG 107/2002, actualizată. Informaţiile privind tarifele analizelor de laborator, precum şi tarifele pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise, se găsesc pe website-ul societăţii http://www.aquabis.ro/tarife/.” Depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor”, a mai explicat Aquabis în document, precizând totodată că producătorul de lactate nu a finalizat construirea staţiei de pre-epurare impusă prin Acordului de Evacuare Ape Uzate Industriale, astfel că, apele uzate evacuate “au depăşit şi continuă să depăşească concentraţiile maxime admise ale poluanţilor, perturbând prin aceasta chiar funcţionarea staţiei de epurare”, a explicat Aquabis.
Procedura de recoltare, contestată de Eliezer
De cealaltă parte, producătorul de lactate a susținut că Aquabis nu a respectat procedura de recoltare prescrisă în Acordul de evacuare, pentru niciuna din cele 5 prelevări / analize ce au condus la determinarea unor concentraţii depăşite şi tarifarea majorată.
În acest context, reprezentanții Eliezer Prod au mai arătat că în fiecare proces-verbal de prelevare, respectiv buletin de analiză, în dreptul locului prelevării este consemnată adresa firmei, ceea ce este în contradicţie cu specificaţiile exprese ale acordului de evacuare, care reglementează că prelevarea se face de la „căminul limită de proprietate”, iar constatarea depăşirii concentraţiilor şi constatarea abaterii şi stabilirea cuantumului penalităţii s-a făcut de Aquabis SA, şi nu de personalul sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale „Someș-Tisa”-S.A.
În ceea ce privește nefinalizarea construcției stației de pre-epurare, reprezentanții Eliezer Prod au susținut că afirmația regiei de apă este nefondată.
“Această aserţiune judiciară este folosită de reclamantă pentru a circumstanţia, ab initio, premisa unei conduite neconforme a pârâtei în activitatea de epurare a apelor uzate deversate. Afirmaţia este pe de o parte eronată şi pe de altă tendenţios prezentată, sens în care depune procesul verbal de punere în funcţiune a staţiei de epurare nr. 730/01.08.2013, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 289/24.11.2014 şi nota de constatare nr. 4137/25.11.2014”, au precizat cei de la Eliezer Prod.
Legat de acest subiect, Aquabis a precizat că staţia de pre-epurare realizată de către producătorul de lactate în cadrul programului FEADR nu îndeplineşte parametri impuşi prin Acordul de evacuare, aspect este recunoscut chiar de către Eliezer Prod într-o adresă din 2018, prin care a solicitat limite mărite ale încărcărilor cu poluanţi până la finele anului 2018, motivat de faptul derulării unui program de investiţie pe staţia de pre-epurare, astfel încât calitatea apelor uzate care se deversează în reţeaua de canalizare să îndeplinească condiţiile normativelor în domeniu. Despre investiția respectivă, Aquabis a susținut că ar fi fost inițiat abia în mai 2019.
Au fost dispuse și efectuarea a două expertize
În dosar au fost dispuse și două expertize, una contabilă și în specialitatea chimie şi ingineria substanţelor organice, petrochimie şi carbochimie. În urma efectuării expertizei contabile, a reieşit faptul că debitul neachitat de Eliezer Prod este în sumă de 94.664,04 lei.
Cea de a doua expertiză a atestat faptul că locul de prelevare corespunde cerinţelor normativului în vigoare, deoarece, prelevarea probelor de apă uzată s-a realizat după ieşirea apelor uzate din staţia de pre-epurare.
“Expertul a arătat că, raportat la gradul de echipare tehnologică şi la ciclurile staţiei anterior anului 2019, staţia de pre-epurare putea asigura încadrarea indicatorilor de calitate în limitele prevăzute de normativul în vigoare, cu condiţia să se fi asigurat funcţionarea eficientă a acesteia în fiecare treaptă tehnologică, să se fi verificat menţinerea constată a eficienţei reducerii încărcării organice şi a materiilor solide în fiecare treaptă de proces, respectiv dacă fiecare instalaţie/echipament ar fi fost operat în condiţiile menţinerii parametrilor optimi pentru obţinerea de grade de epurare maxime în fiecare utilaj”, se arată în documentul instanței
Firma din Lunca Ilvei, bună de plată
La final, magistrații de la Judecătoria Bistrița au decis că firma din Lunca Ilvei trebuie să plătească regiei de apă suma care a rezultat în urma expertizei contabile, respectiv 94.664,04 lei.
Sentința a fost atacată însă cu apel la Tribunalul Bistrița-Năsăud, de către Eliezer Prod, unde instanța a ajuns la concluzia că “s-a făcut dovada existenţei în patrimoniul reclamantei a unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 94.664,04 lei, constatată prin probele administrate la dosar”.
„Astfel, instanţa reţine caracterul cert al creanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, existenţa acesteia rezultând din facturile emise în temeiul contractului încheiat între părţi; precum şi caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 663 alin. 3 Cod procedură civilă, câtimea creanţei fiind determinată prin acelaşi act de creanţă, opozabil pârâtei. Totodată, creanţa pretinsă este exigibilă, conform art. 663 alin. 4 Cod procedură civilă, prin ajungerea sa la scadenţă, termenul de plată fiind împlinit, fără ca facturile să fie achitate integral. Nu se poate reţine nici incidenţa prevederilor art. 1517 Cod civil, invocate de apelantă, în contextul în care neexecutarea obligaţiilor ce-i revin nu este în nici un fel imputabilă intimatei, nefiind «cauzată de propria sa acţiune sau omisiune»”, a precizat Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivarea sentinței prin care apelul Eliezer Prod a fost respins.
Firma din Lunca Ilvei nu a acceptat hotărârea tribunalului bistrițean și a atacat și această sentință cu recurs la Curtea de Apel Cluj. Și aici însă nu a avut mai mult succes, fiindcă, în urmă cu o lună, judecătorii i-au respins acțiunea. “Respinge recursul declarat de recurenta Eliezer Prod SRL împotriva deciziei civile nr.419, pronunţată la data de 15.06.2023 în dosarul nr.6956/190/2019 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud pe care o menţine în întregime. Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Decizia este definitivă şi executorie”, este decizia Curții de Apel Cluj.
