EBA si Negrescu, printre cei mai tineri candidati la Parlamentul European

Este vorba despre tineri ai căror părinţi au traversat deja aproape două decenii în politica românească post-decembristă sau, dimpotrivă, despre tineri ale căror familii nu au fost până acum implicate în marea horă a politicii.

EBA are o imagine rigidă

Elena Băsescu, fiica preşedintelui României, este una dintre aceşti candidaţi. Fost manechin şi fostă “abonată” a tabloidelor, ea a luat la un moment hotărârea să se prezinte drept candidat independent la alegerile europarlamentare. A avut la un moment dat un blog în care erau notate toate momentele campaniei proprii, dar blogul a dispărut de pe internet. În schimb, campania ei a ajuns acum la un alt nivel – tânăra candidată apare acum pe afişe imense expuse în toate oraşele, îmbrăcată într-o ţinută standard, ce ne aminteşte de imaginea de campania pe care alte femei celebre ale politicii au cultivat-o. Deşi Elena Băsescu spune în interviuri că doreşte să reprezinte tinerii români pe plan european, imaginea sa de campanie este una prea matură, de-a dreptul rigidă. Apariţiile ei televizate sunt în general bine gândite şi, în pofida văditei emotivităţi a tinerei candidate, mesajul pe care Elena Băsescu îl transmite este unul bun din punct de vedere politic. Însă, candidata se simte nevoită în 90 % din timpul de emisie să se „apere”; atitudinea ei este una prea defensivă, pentru că se simte mereu nevoită să sublinieze că, deşi este fiica preşedintelui, nu a primit niciun soi de ajutor din partea acestuia din urmă şi nici din partea PD-L, formaţiune politică din care a făcut parte până de curând.
Felul în care Elena Băsescu a trecut peste atacurile care au survenit în presă, în urma celebrelor sale gafe şi bâlbe, este unul admirabil. Cu toate acestea, tocmai din pricina atitudinii sale mereu defensive, ea nu are aproape niciodată timp să explice mai pe larg programul său politic, viziunea sa despre Europa, despre soluţiile pe care le propune în vederea remedierii problemelor specifice ale tineretului român.

Negrescu, candidat la doar 24 de ani

Un alt tânăr candidat, din partea alianţei PSD-PC de data aceasta este Victor Negrescu, născut în 1985. Este un candidat foarte tânăr, care a absolvit studiile liceale în Franţa şi care a terminat până acum strălucite studii universitare la Bucureşti şi la Paris.

Deşi este candidat la postul de parlamentar european din partea unui partid de stânga, tânărul candidat mărturiseşte în Declaraţia de Venituri de pe site-ul Biroului Electoral Central (www.bec2009pe.ro), că posedă acţiuni în valoare de 50.000 euro.

Militant de stânga cu idei ecologiste

Acesta este unul din paradoxurile politicii româneşti, paradox care s-a „naturalizat” perfect pe tărâmurile mioritice – anume că, membrii clasei politice de dreapta sau centru-dreapta sunt prosperi sau bogaţi, în vreme de reprezentaţii Stângii, sunt şi mai bogaţi decât precedenţii… Faptul că foarte tânărul Victor Negrescu posedă o avere deloc neglijabilă pentru vârsta sa poate, dincolo de paradoxul mai sus citat, să joace un rol pozitiv pentru actuala şi viitoarea sa carieră politică. Căci, nu-i aşa, un politician cu venituri stabile şi comode, poate reprezenta o garanţie de moralitate şi constanţă în activitatea de reprezentare pe plan european a doleanţelor grupului care l-a ales.

Spre deosebire de Elena Băsescu, Victor Negrescu are avantajul unor studii de politologie făcute în instituţii universitare prestigioase. Totuşi, el nu a ieşit pe „piaţa” intelectuală cu intervenţii ideologice substanţiale. Este de stânga şi se declară un militant de stânga. În CV-ul său sunt menţionate participările la congresele tinerilor socialişti din Europa. Dincolo de aceasta însă, Victor Negrescu nu iese însă cu nimic în evidenţă, ca tânăr intelectual socialist. În România acestor vremuri tulburi, există pături întregi de cetăţeni, pe care un tânăr şi empatic militant de stânga ar putea să le reprezinte şi să le consoleze. A fi de stânga, mai ales în Franţa – unde Victor Negrescu şi-a făcut studiile – este considerat un adevărat sacerdoţiu laic; intelectualul francez socialist îşi ia îndeobşte foarte în serios sarcina de reprezentare, prin toate mijloacele, a celor mai defavorizate grupuri sociale. Nimic din toate acestea, însă, la tânărul candidat.
Felul în care Victor Negrescu iese în evidenţă în forumul civic de idei este unul mai potrivit pentru un candidat ecologist. Nimic despre inegalităţile sociale, nimic despre salariile sau pensiile de mizerie, nimic despre copiii pe care părinţii, din lipsă de bani, îi retrag de la şcoală încă din clasele mici. În schimb Victor Negrescu a dedicat spaţiul unui blog întreg problemei parcurilor (https://vremparcurileinapoi.ro) acaparate de „rechinii” imobiliarelor.

Lipsă de aderenţă la realitatea cotidiană

Nu prea există termen de comparaţie între primul şi al doilea candidat, prezentaţi mai sus. Decât poate, totala inadecvare la realităţile româneşti. Multă vreme, speranţa că o nouă generaţie de politicieni se va ridica din rândul tinerilor a fost întreţinută de mass-media şi de cercurile intelectuale româneşti.

Elena Băsescu este o persoană de la care societatea civilă din România ar fi aşteptat mai mult, dat fiind faptul că a crescut lângă unul dintre cei mai abili politicieni români din ultimele decenii – tatăl ei, Traian Băsescu, preşedinte al României şi fost primar al Capitalei. Prezenţa ei politică este însă una mai degrabă opacă, lipsită de promisiuni, proiecte, soluţii.

Pe celălalt versant al politicianismului tânăr, Victor Negrescu apare ca un candidat de soi, dar cu toate acestea, proporţional cu formarea intelectuală dobândită, aduce chiar mai puţine promisiuni şi luări de poziţie cu adevărat politico-social.

Aceste două cazuri de candidaţi foarte tineri la alegerile europarlamentare, dau încă o dată seama de fenomenul cel mai dureros al spaţiului politic românesc – lipsa de aderenţă a personalităţilor politice la realitatea cotidiană.

Nu putem decât spera că cei doi tineri reprezentanţi ai clasei politice vor evolua cu timpul spre o mai bună cunoaştere a tarelor sociale româneşti şi că vor dori din ce în ce mai mult să le reprezinte şi să le vindece. Deocamdată, apariţiile lor pe scenă ţin mai degrabă de domeniul mondenului decât de cel al democraţiei participative.

Mihai TRIŞCAŞ