La finele acestei luni, în dosarul în care bine-cunoscutul expert topo bârgăuan Bruj Guțiu Ovidiu, alături de fiul său Bruj Guțiu Ovidiu Dorin, precum și SC Moco Prodcom SRL, acuzați de Parchetului European pentru fraudă cu fonduri europene, începe judecata pe fond. Luna trecută, Curtea de Apel Cluj a respins, în camera preliminară, contestațiile acuzaților cu privire la neregularitatea rechizitoriului întocmit de procurori.
Bruj Guțiu Ovidiu și fiul său Bruj Guțiu Ovidiu Dorin, precum și firma SC Moco Prodcom SRL au fost trimiși în judecată în luna mai 2023, inițial fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București, instanță care și-a declinat competența Tribunalului Cluj. Judecătorii clujeni au trimis în apoi dosarul la București, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost nevoită să pună punctul pe “i”, și a decis că instanța competentă este, totuşi, Tribunalul Cluj. Până în acest moment a trecut deja un an de la trimiterea în judecată a inculpaţilor.
După cinci termene, în iulie 2024, judecătorii de la Tribunalul Cluj au decis că rechizitoriul întocmit de procurori este legal întocmit, astfel că au dat undă verde pentru începerea judecății pe fond. Evident, acuzații au contestat decizia instanței, astfel că urma etapa de la Curtea de Apel Cluj. Numai că, ce să vezi, dosarul a lâncezit efectiv la Tribunalul Cluj, fiind trimis la instanța superioară abia spre finele lunii noiembrie a anului trecut.
Ei bine, judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au finalizat rapid etapa de cameră preliminară, aceștia pronunțând hotărârea prin care au respins contestațiile acuzaților, pe data de 10 ianuarie 2025, adică în urmă cu o lună, și au dat undă verde definitiv ca judecata pe fond a acestui dosar să înceapă. Drept urmare, pe 17 ianuarie, dosarul a ajuns înapoi la Tribunalul Cluj, care a stabilit un prim termen de judecată pe data de 26 februarie.
Au contestat legalitatea rechizitoriului
Astfel, în camera preliminară care a avut loc la Tribunalul Cluj, acuzații au invocat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării actelor de urmărire penală şi a mijloacelor de probă, solicitând să se constate neregularitatea actului de sesizare prin prisma descrierii deficitare a infracţiunilor imputate, respectiv a aspectului ca nu se limitează la faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, fiind astfel imposibilă stabilirea limitelor şi a obiectului judecăţii.
“De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea relativă a ordonanţei de schimbare a încadrării juridice din data de 06.02.2023, în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc.pen., dată fiind încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 311 alin. (1) C. proc. pen., respectiv excluderea tuturor probelor derivate din aceasta, în temeiul art. 102 alin, (4) C. proc. pen., procedând la eliminarea fizică a acestora de la dosarul cauzei în conformitate cu Decizia nr. 18/2018 a Curţii Constituţionale”, a reținut instanța.
Astfel, cei doi Bruj au susținut că, rechizitoriul în ansamblul său – deşi păstrează structura unui astfel de act procesual – în realitate nu întruneşte exigenţele unui act de sesizare a instanţei.
„Actul este marcat de lipsă de rigoare în modul de prezentare a faptelor ce fac obiectul acuzaţiei penale şi motivare a dispoziţiei de trimitere în judecată, fără realizarea unei analize juridice. Prezentarea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este lipsită de claritate, fără o analiză a elementelor constitutive ale infracţiunilor, deficientă ce nu poate fi înlăturată printr-o simplă trimitere la conţinutul unor mijloace de probă.
A formula o acuzaţie în materie penală nu înseamnă a consemna date ale realităţii, ci a le arăta semnificaţia juridică în raport de anume condiţii dintr-un text incriminator.
Claritatea acuzaţiei este o condiţie sine qua non pentru sesizarea în mod legal a instanţei prin rechizitoriu, permiţând inculpatului cunoaşterea deplină a conţinutului acuzaţiilor formulate, iar instanţei stabilirea obiectului si limitelor judecăţii”, a reținut instanța din excepțiile și neregularitățile invocate de cei doi acuzați.
În ceea ce priveşte motivul de neregularitate a rechizitoriului constând în aceea că nu se limitează la faptele pentru care a fost efectuată urmărirea penală, cei doi Bruj au solicitat instanței să constate nulitatea relativă a ordonanţei de schimbare a încadrării juridice din data de 06.02.2023 si excluderea tuturor probelor subsecvente acesteia.
“În esenţă, prin respectiva ordonanţa se dispune schimbarea încadrării juridice în raport de toţi cei trei inculpaţi, din infracţiunea prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la această faptă, constând în aceea că la cererea de plată din data de 08.08.2018 au fost atașate declaraţii inexacte şi înscrisuri false care au avut drept rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 209.004.76 lei. În aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma autoratului, respectiv a complicităţii, de data aceasta constând în aceea că prin cererea de plată nr. 1 de la data de 08.08.2018 au fost ataşate declaraţii inexacte şi înscrisuri false care au avut drept rezultat obţinerea pe nedrept. în perioada 10.10.2018-16.08.2022 a sumei totale de 829.387. 22 lei.
Raportat la conţinutul ordonanţei anterior amintite, concluzia tranşantă care se poate trage dintr-o simplă lectură a acesteia este că aceasta maschează o extindere a urmăririi penale şi implicit a acţiunii penale, sub denumirea de schimbare a încadrării juridice.
Astfel, art. 311 C. proc. pen. reglementează ipotezele în care ulterior începerii urmăririi penale se constată fapte sau împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice. De asemenea, alineatul (5) al aceluiaşi articol consacră inclusiv posibilitatea de extindere a acţiunii penale cu privire la aspectele noi pentru care s-a dispus anterior extinderea urmăririi penale.
Cu referire la extinderea urmăririi penale după punerea în mişcare a acţiunii penale, în literatura de specialitate s-a arătat că în aceste situaţii este necesară o dispoziţie expresă a procurorului care să extindă acţiunea penală cu privire la noile fapte şi noile persoane, dispoziţie care poate fi cuprinsă în aceeaşi ordonanţă de extindere a urmăririi penale.
În acelaşi sens, s-a reţinut că această ipoteză are ca premisă situaţia unei acţiuni penale ce a fost anterior pusă în mişcare cu privire la o faptă şi la o persoană, iar ulterior descoperirii de aspecte noi, acestea sunt cuprinse în obiectul urmăririi penale prin extindere, (extindere a urmăririi penale in rem), sunt imputate inculpatului ca învinuire suplimentară (extindere in personam), iar mai apoi, în situaţia unui probatoriu suficient şi cu privire la vinovăţia inculpatului faţă de aspectele noi descoperite, s-ar putea dispune extinderea acţiunii penale pusă anterior în mişcare.
Cu alte cuvinte, se poate observa că punctul central al instituţiei extinderii urmăririi penale este reprezentat de faptele materiale noi descoperite pe parcursul urmăririi penale sau de implicare a unor alte persoane în activitatea infracţională iniţial reţinută de către organele de urmărire penală.
În ceea ce priveşte prezenta cauză, în raport de masurile dispuse prin ordonanţa de schimbare a încadrării juridice din data de 06.02.2023, apreciază că este incidentă prima situaţie, aceea a descoperirii unor potenţiale acte materiale noi, mai precis cele constând în depunerea cererilor de plată nr. 2, 3 şi 4, şi care pentru a face obiectul prezentului proces penal ar fi trebuit să fie supuse unei extinderi a urmării penale in rem, in personam, iar mai apoi extinderii acţiunii penale.
În esenţă, motivul pentru care s-a încercat eludarea dispoziţiilor procedurale obligatorii, a fost acela că în raport de cererile de plată nr. 2, 3 şi 4 nu au fost depuse declaraţii inexacte sau înscrisuri false, toată documentaţia în raport de acestea fiind perfect licită. Astfel, pentru a se masca lipsa vreunei relevante penale a actelor materiale în discuţie, care ar fi condus la reţinerea actualului prejudiciu, s-a utilizat în mod eronat instituţia schimbării încadrării juridice”, ai mai arătat inculpaţii.
Motivele invocate nu au ținut nici la Curtea de Apel
Aceleași motive în baza cărora cei doi Bruj au susținut că rechizitoriul nu este legal întocmit, au fost invocate și în fața judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj. Însă, instanța superioară nu a fost de acord și le-a respins contestațiile, considerând că actul de sesizare a instanței respectă prevederile legale în materie penală.
“Încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj este una suficient motivată, chiar dacă nu în detaliu şi chiar dacă nu răspunde argumentat fiecărei solicitări a avocatului inculpaţilor. Apreciem că echitatea procedurii trebuie examinată în ansamblul ei şi că instanţa de control judiciar poate suplini în acest caz insuficienta aplecare a judecătorului de la instanţa de fond asupra argumentelor apărării.
În ceea ce priveşte regularitatea întocmirii actului de sesizare a instanţei constatăm că potrivit art. 328 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Cuprinsul rechizitoriului” (1) Rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive (2) În rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, și locul unde urmează a fi citate”, se arată în decizia instanței.
În ceea ce priveşte pretinsa schimbare a încadrării juridice sub aspectul situaţiei de fapt, instanța a precizat că în speţă nu este vorba despre o veritabilă schimbare a încadrării juridice, dar nici de o extindere a urmăririi penale sau a acţiunii penale.
“Aceasta deoarece starea de fapt nu a suferit nicio modificare pentru a discuta despre extinderea urmăririi penale, respectiv a acţiunii penale, autorilor imputându-li-se constant acelaşi lucru, respectiv că au folosit la data 08.08.2018 declaraţii inexacte sau documente false, al căror număr nu s-a înmulţit sau împuţinat, aşa cum nu li s-a schimbat nici conţinutul. În acelaşi timp, nici încadrarea juridică a faptei nu s-a schimbat, este vorba tot despre dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Ceea ce s-a modificat este valoarea prejudiciului, procurorul considerând, urmare a constituirii de parte civilă, că prejudiciul produs prin fapta din data de 08.08.2018 este mai mare, întrucât pretinsa nelegalitate a actelor ataşate cererii de plată nr. 1 s-a extins şi a făcut să devină nelegală întreaga procedură de finanţare”, a explicat instanța.
