După ce a fost bătut măr, magistraţii l-au făcut „varză” (II)

Viaţa lui Gheorghe Vasilichi, locuitor al oraşului Năsăud, a luat o cotitură nedorită după ce în primăvara anului 2007, chiar de sfintele sărbători de Paşte a încasat o bătaie soră cu moartea. Omul povesteşte că agresorul este chiar un vecin de-al lui – Vasile Eugen Urs, care însă nu recunoaşte că s-ar fi atins nici măcar de un fir de păr de-a lui Vasilichi. După ce a depus plângere la poliţie, anchetatorilor le-au trebuit doi ani până să trimită cazul în instanţă, şi asta doar după ce Vasilichi s-a plâns procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie. După patru ani prin sălile de judecată, omul nu şi-a găsit dreptatea fiindcă magistraţii care au judecat cazul au făcut ureche şută la detalii importante şi nu au ţinut cont de faptul că unii martori şi-au schimbat declaraţiile de-a lungul audierilor. În acest moment procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud încearcă să-i prindă cu mâţa în sac pe martorii mincinoşi pentru a repune dosarul pe rolul instanţei.

Într-un număr precedent al Gazetei de Bistriţa am prezentat pe scurt păţania năsăudeanului Gheorghe Vasilichi din noaptea de Înviere din anul 2007, bătaia primită având ca rezultat o invaliditate medie, dar care l-a scos practic din funcţiune, bărbatul nemaifiind în stare să muncească precum o persoană sănătoasă. Drept urmare, Gheorghe Vasilichi este astăzi pensionat de boală şi trăieşte dintr-o pensie de aproximativ 500 de lei.

Ancheta a durat doi ani, şi poate ar fi durat mai mult dacă omul nu ar fi sesizat, ca mai toţi românii ajunşi la disperare DNA-ul. În cele din urmă ancheta penală a fost finalizată de procurorul Elena Şutea de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care de altfel a întocmit şi rechizitoriul în baza căruia Vasile Eugen Urs, tânărul care l-ar fi snopit în bătaie pe Gheorghe Vasilichi, a fost trimis în judecată în iulie 2009.

„Faza pe Năsăud” a durat mai bine de 3 ani

Procesul a fost judecat la Năsăud, prima înfăţişare având loc în septembrie 2009, iar până la finalul acelui an s-au administrat probe. În 2010 a început „valsul” propriu-zis, fiindcă deşi existau la dosarul de cercetare penală expertize medico-legale, s-au cerut altele suplimentare. Una dintre ele, ciudat, a ajuns la dosarul din instanţă abia după 10 luni de aşteptare de la momentul solicitării, în octombrie 2010. Nu a fost însă singura solicitată fiindcă pe parcursul procesului au mai fost solicitări de acest fel, avocatul apărării agăţându-se de orice „cârlig” posibil pentru a trage cât mai mult de timp. Martorii au fost şi ei audiaţi din nou de instanţă, astfel că judecătoarea Diana Munteanu, cea care a judecat acest dosar, a pronunţat sentinţa abia în noiembrie 2012, la mai bine de trei ani de la începerea procesului.

Ce reţine instanţa?

Dar să vedem ce reţine instanţa după trei ani de stat la bară a părţilor din acest dosar.

„În noaptea de 7/8 aprilie 2007, fiind noaptea de Înviere, la un moment dat martorul N.V. a sesizat că partea vătămată (n. r. – Gheorghe Vasilichi) era căzută în stradă în dreptul casei sale astfel încât s-a deplasat la vecina sa O.N.G. căreia i-a cerut telefonul mobil fără să-i spună unde vrea să telefoneze (aşa cum rezultă din declaraţia acestei martore). Astfel, martorul N. V. a apelat la numărul 112 Serviciul de Urgenţă, sesizând organul de poliţie despre faptul că o persoană a fost bătută de mai mulţi indivizi care au fugit, aşa cum s-a consemnat în evidenţe de agentul de poliţie B. V. În acest context, s-au deplasat la faţa locului agenţii de poliţie M. I. şi P. O. D.

(…) În acelaşi raport, cei doi agenţi de poliţie au consemnat că numitul N. V. le-a declarat la faţa locului că el este cel care a efectuat apelul de urgenţă întrucât a auzit gălăgie şi „uitându-se pe geamul casei sale a văzut că două sau trei persoane produc un scandal şi-l bat pe Vasilichi Gheorghe”. Totodată s-a consemnat în acelaşi raport că N. V. le-a declarat „că îi cunoaşte pe agresori dar preferă să nu îi denunţe (…), pentru că persoanele implicate îi sunt prieteni şi vecini”, se arată în preambulul sentinţei. Instanţa observă că martorul N. V. a dat declaraţii care se bat cap în cap chiar în noaptea producerii evenimentului, în faţa agenţilor de poliţie veniţi la faţa locului. Astfel unuia dintre ei N.V i-a relatat că ar fi auzit gălăgie dar i-a fost frică să iasă şi că nu a văzut pe nimeni.

Mai târziu, în instanţă, acelaşi martor susţine că de fapt Vasilichi ar fi încercat să sară gardul dar din cauza alcoolului pe care îl consumase anterior cu amicii săi, a căzut. „Această susţinere însă, nu rezultă din declaraţiile celor doi agenţi de poliţie audiaţi de instanţă şi nici din raportul lor. Dimpotrivă,aşa cum s-a arătat mai sus, din declaraţiile de martori ale celor doi agenţi de poliţie coroborate cu evidenţa agentului B. V. rezultă faptul că martorul N. V. le-a declarat acestora că a văzut un grup de persoane şi că a fost o încăierare fără a indica însă persoanele din grup şi nici numele acestora”, se arată în documentul citat.

Încăierarea a fost văzută şi de un taximetrist ajuns în zona respectivă fiindcă urma să îl ducă pe Vasilichi, în baza unei înţelegeri avute în prealabil, în Sângeorz Băi. Acesta a declarat în faţa instanţei că în încăierarea cu pricina l-a văzut şi pe Vasile Eugen Urs, dar că nu poate afirma dacă el este cel care l-a lovit pe Vasilichi. Faptul că Vasilichi a fost bătut de mai multe persoane şi nu doar de una singură reiese şi din depoziţia unui alt martor în proces.

Fiindcă niciunul dintre martori nu au pronunţat un nume cert, instanţa însă se leagă de un amănunt destul de ciudat din suplimentul la certificatul medico-legal şi anume că leziunile suferite de Gheorghe Vasilichi ar fi putut rezulta „prin cădere de la acelaşi nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii”, adică omul ori s-ar fi dezechilibrat ori ar fi fost împins. Straniu este însă că în acelaşi context, în raportul de expertiză însă posibilitatea ca, la o adică, Vasilichi să fi căzut de pe gardul înalt de 1 m şi să-şi fi fracturat femurul atât de grav, este exclusă cu desăvârşire.

Nimeni nu e vinovat

Drept urmare, faza cu gardul este exclusă, nimeni nu indică cu precizie numele persoanei/persoanelor care l-au „aranjat” atât de bine pe Vasilichi, astfel că judecătoarea „coroborează” declaraţiile martorilor cu actele medico-legale aminte mai sus şi ajunge la concluzia că leziunile au survenit ca urmare a unei heteropropulsii (n. r. – lovire activă urmată de cădere). În plus, concluzionează instanţa, leziunile respective nu au dus la scăderea sau pierderea capacităţii de muncă a victimei şi nici la instalarea unei invalidităţi permanente. Culmea este însă că Vasilichi este pensionat de invaliditate numai că nu a ajuns într-un scaun cu rotile. Cu toate acestea, judecătoarea Diana Munteanu respinge acţiunea lui Gheorghe Vasilichi şi îl achită totodată pe Vasile Eugen Urs de orice vină.

(Va urma)