Dorin Grigore Sima, cunoscut de mulți bistrițeni sub porecla de Sima Vampiru’, cere în instanță revizuirea sentinței pronunțată în dosarul în care a fost condamnat, în 2017, la peste 26 de ani de închisoare pentru jaful comis la o sucursală din Bistrița a Raiffeisen Bank, după ce a fost acuzat de procurori de tâlhărie calificată, ultraj, nerespectare a regimului armelor și munițiilor, uz de armă fără drept.
În 2017, Dorin Grigore Sima a fost condamnat de Tribunalul Bistrița-Năsăud la 26 de ani și 8 luni de închisoare cu executare, după ce în 2016 a comis jaful de la Raiffeisen Bank de pe str. Năsăudului din Bistrița. În sentința respectivă, instanța i-a inclus un rest de 1137 de zile rămase neexecutate dintr-o condamnare anterioară primită în 2004, de 12 ani și 6 luni de închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni repetate de tâlhărie, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și ultraj, sentință pronunțată de Tribunalul Satu Mare și rămasă definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție, în 2005.
Din contestație în contestație
Doi ani mai târziu, respectiv în 2019, Sima Vampiru’ a contestat executarea sentinței, mai precis includerea celor 1137 de zile neexecutate în sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, sperând ca pedeapsa primită să i se reducă.
Instanța de la Tribunalul Cluj, acolo unde a fost judecată contestația lui Sima, i-a respins cererea.
“Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar – (…) , precum și din copia mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 73/F/2017 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul cu nr. 1844/112/2016 al aceleiași instanțe, pedeapsa de 26 ani 8 luni închisoare în executarea căreia se află în prezent contestatorul a fost aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 635/2004 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare. Această din urmă pedeapsă a fost executată în perioada 25.07.2003 – 12.12.2012, dată la care contestatorul a fost liberat condiționat cu un rest de rămas neexecutat de 1137 zile.
Prin urmare, la data comiterii infracțiunilor pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă în executarea căreia se află în prezent condamnatul contestator Sima Dorin-Grigore respectiv la data de 4 iulie 2016, restul rămas neexecutat de 1137 zile din pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 635/2004 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare era împlinit și deci pedeapsa s-a considerat executată, motiv pentru care la data pronunțării Sentinței penale nr. 73/F/2017 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul cu nr. 1844/112/2016 al aceleiași instanțe, au fost reținute dispozițiile privind recidiva postexecutorie și nu recidiva postcondamnatorie și, pe ca le de consecință, în cauză nu s- a impus revocarea vreunui rest de pedeapsă care în prezent să se regăsească în pedeapsa aflată în executare și în raport de care se să impună aplicarea art. 55 ind.1 din Legea nr. 169/2017.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 598 al.1 lit. d C.pr.pen. va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul Sima Dorin-Grigore , împotriva Sentinței penale nr.73/F/13.12.2017 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul cu nr. 1844/112/2016 al aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 1440/2017 a C.A. Cluj”, a motivat instanța clujeană.
Aceeași acțiune, de contestație la executare a fost introdusă în instanță de Sima și în 2020, însă și de data aceasta judecătorii de la Tribunalul Cluj i-au dat cu flit, răspunsul fiind același ca și cel din anul anterior.
Acum vrea revizuire
În luna iulie anul acesta, Dorin Sima s-a gândit să-și mai încerce norocul încă o dată, însă prin introducerea unei alte acțiuni în instanță: revizuirea sentinței pronunțată în urmă cu 5 ani de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul în care a fost acuzat de tâlhărie calificată, ultraj, nerespectare a regimului armelor și munițiilor, uz de armă fără drept, și condamnat la 26 de ani și 8 luni de închisoare.
Ținând cont de faptul că a recunoscut majoritatea infracțiunilor comise, mai puțin infracțiunea de ultraj raportată la tentativa de omor asupra polițistului Paul Andreica, este foarte posibil ca Sima să ceară revizuirea tocmai pe acest segment. Este de altfel infracțiunea pentru care a primit cea mai mare pedeapsă, de 21 de ani, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate de instanță.
“Infracțiunile de tâlhărie, nerespectarea regimului armelor și al munițiilor , uz de armă fără drept au fost recunoscute și de inculpat (…)
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, inculpatul inițial a contestat încadrarea juridică susținând că persoana vătămată a acționat cu încălcarea competențelor legale și depășirea limitelor atribuțiilor de serviciu. Pe parcursul cercetării judecătorești, după audierea martorilor acuzării și depunerea expertizei medico-legale efectuate în cauză inculpatul a revenit asupra poziției sale însă a cerut schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin.1,4 C.p. rap. la art. 32 C .p. și art. 189 alin.1 lit.c C.p. cu aplic. art. 41 C .p. în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin.1,4 C.p. rap. la art. 194 alin. 1 C .p. cu aplic. art. 41 C .p. În susținerea acestei cereri inculpatul a reiterat argumentele arătate pe parcursul procesului în sensul că nu a intenționat nici un moment să suprime viața persoanei vătămate. Nu a tras în direcția acestuia și nici măcar nu l-a văzut, a auzit doar pași pe scări. În momentul când a tras primul foc de armă era în interiorul camerei cu mâna afară după ușă iar la al doilea foc era deja cu totul în interior cu intenția de a se îndrepta spre geam, ocazie cu care a tras focul de armă cu pistolul orientat în jos lângă calorifer.
Susținerile inculpatului sunt contrazise însă atât de declarația persoanei vătămate cât și de concluziile expertizei criminalistice.
Conform declarației persoanei vătămate, aceasta ar fi fost rănită cu ocazia executării celui de al doilea foc. Persoana vătămată susține că la momentul executării celui de al doilea foc de armă, era situată la același nivel cu inculpatul, la o distanță de aproximativ 2 metri.
Din cercetarea la fața locului rezultă că au fost găsite două tuburi de cartuș, unul pe holul din mansardă , în apropierea ușii de acces în cameră și unul în afara imobilului, în curte. De asemenea s-au identificat urme reziduale de tragere lângă tocul ușii (…) de la mansardă și orificiul rezultat ca urmare a executării focului, situat lângă un calorifer plasat pe partea opusă tocului de ușă. Totodată s-a identificat un alt orificiu în zona de deasupra penultimei trepte a scării interioare, fiind găsite și urme de sânge.
Ca urmare, s-au apreciat de către expertul criminalist prin expertiza întocmită în cauză ca posibile, executarea primului foc din poziția situată lângă dulapul de pe holul mansardei, în fața ușii de la intrarea în cameră, posibil în dreptul ferestrei prin care ulterior ar fi căzut tubul cartușului în curte iar cel de al doilea foc din cadrul ușii unde au și fost găsite urmele de reziduu și cel de al doilea tub de cartuș .
Deși nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost ordinea executării celor două focuri, față de calibrul mare al proiectilelor și caracteristicile leziunii s-a apreciat că tragerea s-a realizat de la o distanță relativ mică, faptul că nu au fost menționate reziduuri de tragere pe corpul victimei constituind un element în funcție de care distanța dintre victimă și inculpat ar fi fost de minim 2 metri. (…)
Pe cale de consecință, chiar dacă ar fi acceptată varianta inculpatului cu privire la poziția sa în momentul tragerii celor două focuri de armă, este evident pe de o parte că executarea focului a cărui victimă a fost persoana vătămată nu a fost executat în poziție descendentă ci aproape paralelă , și pe de altă parte, că inculpatul s-a aflat lângă ușa de acces în cameră, fie in interiorul camerei fie în exterior .
În consecință, chiar ascuns după ușă fiind, inculpatul constatând că este urmărit, a executat un foc de armă cu un pistol letal, armat, în direcție aproape paralelă îndreptat înspre zona unde se aflau scările pe care urcase persoana vătămată și de unde cu certitudine știa că sosește persoana care îl urmărește (…) Sub aspectul încadrării juridice, împrejurarea că a urmărit producerea unui rezultat sau doar l-a acceptat nu are relevanță însă , raportat la zona lezată opinăm, analizând toate circumstanțele cauzei descrise anterior, că inculpatul în nici un caz nu a urmărit sau acceptat doar vătămarea corporală a persoanei vătămate. Distanța mică între zona în care s-a produs leziunea și zona stângă a pieptului, zonă vitală situată paralel cu cea lezată, constituie un element care ne determină să conchidem că inculpatul, chiar dacă nu ar fi urmărit suprimarea vieții victimei, cu certitudine, a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui”, preciza Tribunalul Bistrița-Năsăud în sentința de condamnare pronunțată în 2017.
În acest dosar, instanța a amânat pronunțarea pe data de 21 septembrie.
