Drogurile, inamicul public numarul 1

Acestea au drept ţintă întreaga umanitate, acţionând cu perversitate, asupra unor victime inocente, copii, adolescenţi şi oamenii tineri.

Recenta acţiune a unei unităţi antidrog a Poliţiei Române din Cluj, când au fost prinşi în flagrant trei tineri din Bistriţa, care comercializau haşiş, constituie doar o încercare timidă prin care cineva doreşte să demonstreze că lucrurile în acest domeniu nu au ajuns într-un punct mort.

Consumul şi traficul, incriminate de lege

Consumul de droguri devine pe zi ce trece o problemă cu adevărat îngrijorătoare, a cărei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibilă. Consumul de diferite substanţe stupefiante, problemele generate de consumul de droguri, de abuzul folosirii acestor substanţe, de traficul ilegal de droguri sunt printre cele mai grave probleme cu care se confruntă omenirea astăzi, ameninţând generaţiile viitoare şi, de ce nu, viitorul vieţii.

Indiferent de părerile unor persoane neavizate, unii din ei politicieni de două parale, drogurile, uşoare sau grele, de risc sau de mare risc, sunt periculoase şi produc modificări fiziologice şi psihologice a organismului celor care recurg la ele. Folosirea îndelungată a acestor substanţe măreşte efectele dăunătoare care se instalează în corpul şi psihicul uman, dar duce în acelaşi timp şi la dependenţă.
Motivele pentru care tineri recurg la droguri sunt diverse – dorinţa de a evada din realitate, adaptarea la realitatea cotidiană, acceptarea de către anturaj, etc.

Din punct de vedere juridic, legea română acordă acestui adevărat flagel, traficul ilicit de droguri, o atenţie deosebită. Infracţiunea face parte din rândul crimelor şi delictelor contra sănătăţii publice, iar pedeapsa este una pe măsură, comparabilă cu pedeapsa aplicată săvârşirii unui omor. Este cunoscut faptul că abuzul de droguri, în general consumul de asemenea substanţe, este o crimă fără victime, deoarece îl afectează doar pe consumator. Adevărata crimă este traficul cu droguri, comerţul cu aceste substanţe.
„Afacerile” cu droguri constituie un mijloc prin care persoane fără resurse financiare, aflate la marginea societăţii, câştigă bani. Realitatea arată că de multe ori aceşti mici traficanţi pot deveni ei înşişi victime ale drogurilor, iar banii câştigaţi în acest mod nu-i ajută nici pe ei şi nici pe cei apropiaţi lor. Banii respectivi de abia pot să le susţină viciul. Indivizii care vând droguri pe stradă, în cluburi, baruri şi discoteci constituie ultima verigă dintr-un lanţ de activităţi criminale. Traficul de droguri este legat şi presupune şi alte infracţiuni cu caracter criminal – furturi, incendieri, asasinate etc. Toţi, ca simpli cetăţeni, suntem afectaţi într-un fel sau altul de traficul de droguri.

Amploarea traficului de droguri din România, şi implicit din Bistriţa, depăşeşte vizibil preocupările autorităţilor, servicii secrete, poliţie, parchet. Şi nu este departe timpul când şi autorităţile medicale vor fi depăşite de amploarea victimelor traficului de droguri, consumatorii, în special tineri. Flagelul, indiscutabil, va crea ameninţări la adresa ordinii economice şi sociale a oricărei comunităţi. Cel mai trist lucru este faptul şi mulţi părinţi au conştientizat situaţia, cu atât mai mult cu cât vârsta la care consumul de droguri afectează un tânăr este din ce în ce mai fragedă.

Fenomen de amploare, capturi mărunte

Autorităţile abilitate se pare că se inspiră de la celebra zicere a aşa-zisei "revoluţii române", .." fă-te că lucrezi". Cazul finalizat recent în municipiul Cluj-Napoca, în care au fost prinşi în flagrant doi bistriţeni, care încercau să vândă o mică cantitate de haşiş, este unul clasic, de mică amploare, după principiul enunţat mai sus. Au fost reţinuţi de către poliţiştii de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate, care au "reuşit asigurarea probatoriului" – trei dealeri mărunţi, care încercau să vândă o cantitate mică de haşiş unui investigator sub acoperire. Practic, a fost anihilată ultima verigă a traseului a drogurilor spre consumator – dealerii. Acţiune de salutat, nimic de zis, dar unde sunt acţiunile pe care le aşteaptă opinia publică, prin care acest flagel să fie cel puţin pus sub control? Lipsesc cu desăvârşire, sau dacă nu, acestea nu sunt mediatizate? Greu de crezut.

Acţiunea de monitorizare a acestui grup infracţional organizat, a durat câteva luni, prin aplicarea unor măsuri complexe – filaj, controlul comunicărilor telefonice a suspecţilor, precum şi folosirea unui investigator sub acoperire. În urma desfăşurării acestor activităţi specifice, în data de 25.05.2009 s-a reuşit finalizarea cazului, respectiv prinderea în flagrant a numiţilor H.C.V şi D.M.E, în timp ce încercau să vândă unui investigator sub acoperire cantitatea de 82,2 grame de haşiş contra sumei de 5.700 lei.
Preţul se pare că este supraevaluat,fiindcă un gram de haşiş costă cu mult mai puţin. Cel puţin acest lucru rezultă din comunicatul oficial -5.700 de lei.

Trei bistriţeni, anchetaţi pentru trafic de haşiş

Ofiţerii antidrog de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca au obţinut probe cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, respectiv haşiş, de către trei tineri din Bistriţa – L.S, de 21 ani, muncitor, H.C.V, în vârstă de 22 ani, fără ocupaţie, şi D.M.E, de 24 de ani, şi el fără ocupaţie. Ultimii doi, H.C.V şi D.M.E, au fost prinşi în flagrant în timp ce încercau să vândă unui investigator sub acoperire cantitatea de 82,2 grame haşiş.

Investigaţiile efectuate au stabilit că haşişul era procurat din Italia, de la traficanţi marocani, de către H.C.V şi D.M.E, fiind apoi comercializat şi cu concursul lui L.S, în baruri şi cluburi din judeţele Cluj şi Bistriţa-Năsăud. Odată cu realizarea flagrantului, procurorii Serviciului Teritorial – DIICOT Cluj au dispus reţinerea pentru 24 de ore faţă de inculpaţii L.S, H.C.V şi D.M.E, sub acuzaţia de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută de art. 2, alin.1 din Legea nr.143 din 2.000 şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143 din 2.000.
Fiind prezentaţi unui complet de judecători ai Tribunalului Cluj, cu propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile, instanţa a decis ca cei trei să fie cercetaţi în stare de libertate, fiind luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru 29 de zile. Măsura luată de judecătorii clujeni este explicată şi de faptul că anchetatorii nu au reuşit să-i acuze pe cei trei de constituirea unui grup infracţional organizat, fapt care ar fi schimbat datele problemei.

Legislaţia europeană, permisivă faţă de consumatori

Legislaţia europeană, pedepseşte producerea şi traficul de droguri, nu şi consumul. În Europa sunt interzise nu numai drogurile de mare risc, cocaina şi heroina, dar şi stupefiantele clasificate drept "uşoare", opiumul şi canabisul. Există totuşi unele state în care haşişul şi canabisul sunt permise pentru uz personal, dar producerea şi comercializarea acestora, traficul, este incriminat. Excepţia este folosirea acestor droguri "uşoare" în medicină.

În UE, după Convenţia semnată în 1961, producerea şi traficul de substanţe stupefiante naturale sunt incriminate penal.

Tratatul din 1971 interzice fabricarea şi vânzarea drogurilor sintetice, infracţiunile comise fiind pedepsite atât cu închisoarea, cât şi cu amendă. La ora actuală, linia în UE, în ceea ce priveşte pe destinatarii drogurilor, consumatorii, este de a nu-i considera infractori, ci de a încerca reabilitarea lor şi de a preveni creşterea numărului de dependenţi. Excepţia este Franţa, unde şi la ora actuală este pedepsită deţinerea de droguri "uşoare", în scop personal. În ultimii ani, însă, şi aici se manifestă o tendinţă de scădere a severităţii din partea judecătorului, consumatorii fiind mai puţin trimişi după gratii, dar obligaţi să urmeze un tratament de reabilitare şi dezintoxicare.

În Germania, legislaţia este oarecum asemănătoare cu cea din Franţa, la fel de dură. Canabisul, haşişul şi toate tipurile de Ecstasy sunt considerate substanţe ilegale şi nu pot fi folosite nici în scop terapeutic. Medicii au dreptul să prescrie pacienţilor doar opiu, morfină şi metadonă. Deţinerea pentru uz personal a oricăror substanţe stupefiante, fără reţetă, este contravenţie şi se pedepseşte cu amendă.

Olanda, raiul consumatorilor

Până nu demult, Olanda era considerată patria drogurilor "uşoare". Atât consumul, dar şi comercializarea erau legale. Acolo s-a plecat de la premisa că, având o legislaţie mai permisivă şi neinterzicând în mod clar consumul de droguri, tinerii nu îşi mai vor dori "fructul interzis". Statisticile se pare că le dau dreptate, întrucât doar 28% dintre adolescenţii din Olanda au fumat sau fumează "iarbă", în comparaţie cu 41% dintre adolescenţii americani.
Urmând modelul olandez, mai multe state din UE au adoptat o legislaţie similară. Belgia se îndreaptă în direcţia legalizării haşişului, în timp ce unele landuri germane intenţionează să facă acest lucru. Anumite iniţiative pe această linie, în Germania şi Elveţia au eşuat. În Anglia s-a urmat o cale de mijloc, în februarie 2009, drogurile fiind introduse în categoria C (iniţial au fost clasificate în categoria B – periculoase) lucru care, însă, nu înseamnă că acestea au fost legalizate şi, implicit, discriminate legal. Anglia nu pedepseşte consumul, lucru valabil şi în Austria, dar producerea şi traficul este incriminat sever.

"Paradisul" aşa-ziselor droguri uşoare din Olanda, unde opiumul, canabisul (cânepa) şi ciupercile halucinogene erau vândute în majoritatea cafenelelor, a generat reacţii din partea celorlalte state ale UE, dar în special din partea Germaniei şi Franţei. Legislaţia permisivă din Olanda a creat un adevărat "turism al drogurilor", multe persoane, în special tineri, deplasându-se acolo pentru un singur motiv: consumul de droguri. La plecare, aceştia îşi făceau o anumită provizie, riscând ca în ţările lor de origine să fie acuzaţi de trafic de droguri.

Interzis comercializării drogurilor în preajma şcolilor

În ultimii ani, în Olanda, prin anumite experimente genetice a fost o obţinută o varietate de cânepă cu o concentraţie mai mare de THC (substanţa activă), aspect care a determinat guvernul olandez să înăsprească legislaţia în domeniu, interzicându-se astfel vânzarea drogurilor în cafenelele situate în proximitatea unor şcoli. Ca urmare a acestui fapt, în jumătate din cafenelele din Rotterdam, în care se vindeau droguri, a fost interzis să mai facă acest lucru. Imediat în octombrie 2008, autorităţile din Roosendal şi din Bergen op Zoom, au închis cafenelele în care se comercializa "cânepă". Acestea erau vizitate săptămânal de circa 25.000 de turişti, în special din Germania şi Franţa, dar şi din România, din Bistriţa.
Aliniindu-se legislaţiei UE, Olanda a recurs la măsuri extreme pentru limitarea consumului, prin impunerea unor taxe extraordinar de mari, controale şi interzicerea reclamei pentru aceste substanţe. La sfârşitul lui 2008, în Olanda au fost interzisă şi cultivarea şi vânzarea de ciuperci halucinogene.

„Droguri legale”, la Bistriţa

Această permisivitate aparentă a UE, a făcut ca la începutul lunii mai, 2009, în Bistriţa, un individ conectat la asemenea gen de afaceri să încerce marea cu degetul. A deschis un magazin într-un spaţiu închiriat pe strada Ursului din Bistriţa, în care intenţiona să comercializeze „droguri legale”, aspect sesizat recent şi de Gazeta De Bistriţa. După reclama de rigoare, cu concursul involuntar şi al mediei locale, cu anunţarea programului de funcţionare, la fel de misterios firma a dispărut. Reclama asigura un serviciu complet – "pentru clienţi punem la dispoziţie curtea cu terasă şi cu servire: 1 gram SMOKE-50 lei, 3 grame – 150 lei, 1 joint – 15 lei. În curând o să facem şi meniul zilei". Urmau semăturile întreprinzătorilor – manager general „Ghiţă Cutzit”, purtător de cuvânt „Dorel Cucuruz” şi consilierul de vânzări „Fane Azil”.

Dar despre acest subiect, mai pe larg, într-un material viitor.

OVIDIU TUDORAN