Dreptate românească, sub ramuri de măslin

Cuvântul similar din limba italiană, zingari, seamănă mai mult a ţigan decât a rrom. Din cauza comportamentului acestora, a faptelor criminale pe care le comit – violuri, tâlhării şi furturi – în aceste ultime zile atmosfera a devenit aproape explozivă şi pentru românii care muncesc cinstit şi corect în Italia. Sunt situaţii în care cetăţeni români, sătui de presiunile la care sunt supuşi de ţigani, îşi iau soarta în mâini şi-şi fac singuri dreptate.

Întâmplarea de faţă este un exemplu în acest sens. Un tânăr din Bistriţa, dovedind un curaj ieşit din comun, reuşeşte să pună pe fugă o bandă de ţigani din zona Clujului şi să recupereze o sumă de bani pe care aceştia au luat-o prin ameninţări şi şantaj de la un grup de români, zilieri pe o plantaţie de măslini din Bari.

Declaraţii naziste

650.000 de români, aflaţi legal în Italia, produc 11,3 miliarde de euro pe an pentru PIB-ul acestei ţări. 15.000 dintre ei au firme. Românii muncesc mai mult ca italienii şi sunt mai şcoliţi decât ei.
Se pare că Berlusconi încearcă să pună în aplicare ceea ce declara în zilele premergătoare ajungerii sale la putere: "toleranţă zero faţă de rromi clandestini şi criminali".

Ultimele declaraţii ale unor oficiali din guvernul lui Berlusconi sunt concludente în acest sens. Preşedintele Partidului Alianţa Naţională, Gianni Alemanno, declara că rromii din Italia ar trebui monitorizaţi prin satelit. Sigur, acest lucru ar fi posibil prin implantarea unor cipuri sau prinderea de mâna fiecărui rrom a unei brăţări speciale.
Prin declaraţia sa, un alt ministru, Roberto Calderoli, care deţine portofoliul armonizării legislative, aminteşte de regimul nazist, susţinând că singura soluţie pentru cei care violează este castrarea chimică.

"Consider că aceasta este singura metodă de apărare a unei societăţi ce se confruntă cu cei care nu-şi pot controla instinctele".

Infractorii italieni, mai numeroşi

Statisticile reale, oficiale, spun că peste 89% din cetăţenii acuzaţi de crimă sunt italieni. La capitolul criminalitate, ponderea străinilor cercetaţi pentru uciderea unui cetăţean italian este de 10,6%, ceea ce înseamnă că diferenţa este completată de italieni.

În Italia se înregistrează zilnic circa 203 violuri sau tentative de viol. Mai mult de 60% dintre acestea au autori italieni. Românii, sau mai precis ţiganii de la noi comit 9% din totalul cifrelor prezentate. Comparativ cu anii ’90 a scăzut numărul unor tipologii de infracţiuni, dar este în creştere numărul crimelor petrecute în familie.

O latură mai puţin investigată şi ajunsă în presa din peninsulă şi în cea de la noi şi mai puţin, se referă la presiunile de tot felul la care sunt supuşi unii cetăţeni români de adevărate bande de ţigani proveniţi din România. Aceştia, constituiţi în grupări organizate după principii mafiote, acţionează cu o violenţă extremă, prin impunerea unei aşa-zise "taxe de protecţie".

Deşi autorităţile italiene ar trebui să acţioneze şi să impună respectarea legii, lucrurile sunt scăpate de sub orice control, iar în anumite situaţii românii încearcă să se apere şi să-şi facă singuri dreptate. Practic, pentru tot ceea ce se întâmplă în aceste zile în Italia, responsabilitatea o poartă numai autorităţile italiene. Autorităţile române, oricâtă bunăvoinţă ar avea, nu pot face mare lucru pentru instaurarea unui climat de ordine şi siguranţă într-o ţară parteneră.

Un bistriţean, la muncă în Italia

Întâmplarea de faţă s-a petrecut undeva pe coasta Adriaticii, în împrejurimile oraşului Bari, capitala regiunii Apulia şi a provinciei Bari, pe o plantaţie de măslini, situată între localităţile Palo del Calle şi Bitetto.

Vasile M., domiciliat într-un cartier al Bistriţei, nu s-a prea omorât cu şcoala, a lucrat mult timp în gospodăria tatălui său, îngrijând câteva sute de oi. A făcut ceva şcoală, dar nu mai mult decât să-l ajute cât de cât în viaţă. Opt clase şi o şcoală de şoferi profesionistă. Cum din această îndeletnicire a creşterii oilor nu prea ieşea nimic, Vasile, ca şi alţi tineri de vârsta lui a plecat în străinătate, să încerce să-şi forţeze norocul şi să câştige cinstit nişte bani. Întâmplarea şi soarta l-a purtat la o mare plantaţie de măslini, situată între localităţile Palo del Calle şi Bitetto, în apropierea oraşului Bari. Patronul, un italian între două vârste, Antonio D. după ce l-a "citit" şi a văzut că este corect şi muncitor, l-a supus la o probă de câteva zile. Ulterior, patronul italian i-a dat în primire un utilaj agricol, un tractor dotat cu o instalaţie de scuturat măslinii. Bineînţeles, bistriţeanul a prestat pentru patronul lui şi alte activităţi, transporturi de diferite materiale sau produsele recoltate, transportul muncitorilor zilieri în diferite puncte de lucru etc. În echipa de muncitori zilieri, care lucrau pentru Antonio D. la culesul măslinelor, se găseau mai multe persoane din Bistriţa-Năsăud, din Cluj şi din Alba, circa o sută. Câştigul nu era din cale afară de ridicat. Vasile M. muncea pe utilajul respectiv circa 10 ore pe zi şi câştiga 80 de euro. Culegătorii de măsline, muncitorii zilieri, câştigau 40-45 de euro pe zi. Condiţiile de trai erau destul de mulţumitoare, patronul italian făcea tot posibilul ca oamenii de pe plantaţie să aibă un randament cât mai bun, prin oferirea unor condiţii cât de cât omeneşti.

Ţiganii au dat iama pe plantaţie

Nu după mult timp, când lucrurile intraseră într-o oarecare rutină – muncă de dimineaţa până seara, ieşitul la o bere în Bitetto sau în Palo del Calle cu colegii de muncă sau o fugă până la Bari pentru unele cumpărături – în zonă şi-a făcut apariţia un grup de trei persoane, cam tuciurii după culoarea pielii, ţigani din România, originari de undeva din zona Clujului. Aceştia se aciuiseră într-o tabără de nomazi, undeva în împrejurimile localităţii Bari. Şeful grupului, un oarecare Şandor K., de statură potrivită, tuns perie, tuciuriu, cu o ceafă groasă de om căruia îi place să trăiască bine, a dat câteva zile târcoale plantaţiei de măslini a lui Antonio D. Discret, s-a interesat de numărul muncitorilor zilieri de la ferma italianului şi unde locuiesc aceştia. Acest studiu preliminar a durat câteva zile, ca nu după mult timp grupul de ţigani să treacă la fapte.
Apăreau în livada de măslini aproape în fiecare zi şi abordau pe rând pe fiecare zilier. Tactica era simplă. Invocau existenţa unei rude în stare de suferinţă şi care ar avea nevoie de bani pentru o operaţie. Sumele cerute nu erau mari la început, 5, 10 euro, apoi au început să crească pretenţiile, 50-100 euro. Cei care spuneau că nu au de unde să dea, erau ameninţaţi la început, apoi chiar bătuţi şi forţaţi să dea bani. Vizitele grupului de ţigani se înmulţeau atunci când patronul italian făcea plata săptămânală a muncitorilor. Ţiganii reuşeau prin ameninţări şi intimidare să strângă de la câteva sute de euro, la câteva mii, de la muncitorii de pe plantaţie. Oamenii plăteau pentru că nu aveau de ales, temându-se pentru siguranţa şi viaţa lor.

Vasile l-a scuturat pe Şandor

Vasile M. a observat aceste lucruri, dar paradoxal grupul de ţigani l-a ocolit. A avut mai multe ciocniri cu aceştia pe la localurile din zonă şi, cum a reuşit să-i pună la punct, ţiganii îl ocoleau. Vasile era văzut de asemenea în compania patronului italian, conducea diferite utilaje agricole ale acestuia, şi era perceput ca omul acestuia. Într-una din zile se găsea pe o plantaţie de măslini a fermei şi, din însărcinarea patronului, conducea un tractor, care avea montată o instalaţie pentru scuturarea măslinelor. Aceasta era compusă din nişte cleşti uriaşi, acţionaţi hidraulic, care cuprindeau trunchiul măslinului şi după ce îl fixa bine, îl scutura cu o forţă apreciabilă, pentru ca măslinele să cadă pe nişte prelate întinse pe jos. La un momentul dat, în zona unde acţiona eroul nostru, împreună cu muncitorii care culegeau măslinele, şi-a făcut apariţia grupul de ţigani conduşi de către Şandor K. Aceştia reuşiseră, trecând de la om la om, sub diferite ameninţări şi presiuni să strângă câteva mii de euro. Ţiganii erau înarmaţi, aveau cuţite pe care le purtau la vedere şi posibil şi alt gen de arme pe care le ţineau ascunse. Şeful bandei, Şandor K., a mers şi la Vasile, şi l-a somat să îi dea 100 de euro. Bistriţeanul a dat impresia că este de acord, dar a manevrat tractoraşul cu instalaţia de scuturare a măslinelor în aşa fel încât a ajuns în spatele lui Şandor K. În momentul următor l-a cuprins în cleştii uriaşi ai instalaţiei de scuturare a măslinelor şi a acţionat dispozitivul de strângere, concomitent cu cel de scuturare şi ridicare. Şandor K. a fost ridicat de la pământ şi timp de câteva minute a fost scuturat la viteza cu care se scutură măslinii cei mai mari. Ochii îi ieşiseră aproape din cap şi se învineţise, mai ales după ce a fost izbit şi de trunchiul uni măslin. Cei trei ţigani din grupul lui Şandor K. au încercat să reacţioneze şi au scos cuţitele, dar Vasile M. rotind braţul telescopic al instalaţiei l-a mai izbit pe Şandor şi de peretele unei magazii aflate în apropiere. Apoi, cu ţiganul în cleşti, ridicat la înălţimea maximă a braţului telescopic, i-a somat pe "tovarăşii" acestuia să scoată toţi bani pe care îi aveau la ei şi să arunce cuţitele. Subit, aceştia au scos cuminţi toţi banii din buzunare, circa 3.000 de euro, iar după ce Şandor K. a fost adus cu picioarele pe pământ s-au făcut nevăzuţi.
Între timp a apărut şi patronul italian, care aflând de cele întâmplate a scos un pistol cu glonţ şi a plecat cu o maşină în urmărirea ţiganilor. Aceştia au reuşit să fugă cu ajutorul unei maşini pe care o ascunseseră în apropierea plantaţiei de măslini. Finalul este unul pe care bănuim că îl cunoaşteţi, nici patronul Antonio D. care nu i-a mai ajuns pe ţigani, dar nici grupul de români zilieri pe plantaţia de măslini nu a depus nicio reclamaţie la vreo autoritate competentă, carabinieri sau poliţie. Oricum grupul de ţigani, o perioadă de timp a dispărut din peisaj.

Sute de situaţii similare

A fost unul din episoadele care au loc cu sutele în Italia, în care grupuri violente de ţigani din România, în lipsa oricărui control din partea autorităţilor italiene, fac legea în anumite zone pe care le controlează în totalitate. Violează, percep taxă de protecţie prin şantaj, ameninţă şi fac presiuni, fură, tâlhăresc fără să păţească nimic. Gesturi de genul celor făcute de Vasile M. din Bistriţa, sunt foarte rare, deoarece numai un adevărat sinucigaş sau un om căruia nu-i pasă de viaţa lui poate face un asemenea lucru. O anumită perioadă de timp a fost linişte, dar din cauza ameninţărilor pe care le-a primit de la grupul de ţigani, Vasile M. a ajuns la concluzia că este mai bine să se reîntoarcă în România, la Bistriţa.

Autorităţile române cooperează cu cele italiene

După cum vedem în aceste zile, situaţia în Italia pare că a scăpat de sub orice control. Numărul atacurilor verbale şi fizice la adresa cetăţenilor români s-a înmulţit. Xenofobia împotriva românilor a ajuns din stradă şi pe internet. Sunt formate zeci de grupuri antiromâneşti ce discută despre „răzbunare” şi „linşaj” sau „holocaust” împotriva românilor, pentru a-i face să plătească violurile comise de ţigani.

Statul român, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), împreună cu autorităţile italiene competente vor demara în perioada următoare de timp o vastă operaţiune de identificare şi repatriere a cetăţenilor români de pe teritoriul Italiei. ITARO 3, numele de cod al operaţiunii, vine pe fondul unor ameninţări lansate de o grupare intitulată "grupul arian de purificare etnică" (GAPE). Acest grup a revendicat incendierea taberei de rromi, din data de 11 august 2008, în urma căruia au murit patru copii. Mai mult, grupul a adresat un ultimatum rromilor să părăsească Italia, iar în caz contrar vor comite un atentat pe lună împotriva taberelor de rromi. „Incendiul a trebuit să aibă efecte mai devastatoare. Scopul nostru este să suprimăm rromii care circulă pe teritoriul italian. Ei reprezintă drojdia umanităţii”, este de părere GAPE, într-o scrisoare adresată cotidianului „Il Tirreno”.

În prezent, pentru identificarea rromilor certaţi cu legea, în Italia au fost detaşaţi mai mulţi poliţişti români la Interpol Roma, Questura din Roma-Squadra Mobile, Questura din Bologna şi Torino, precum şi La Squadra Mobile (Crima Organizată) din cele două localităţi, fiind repartizaţi să lucreze în zonele cu un risc potenţial ridicat. Ofiţerii de poliţie români desfăşoară activităţi de traducere a interceptărilor telefonice, identificări şi audieri, filaj, arestări şi percheziţii.
ITARO 3 este parte a unui şir mai lung de activităţi specifice iniţiate de statul român în cooperare cu cel italian, în vederea stopării valului de criminalitate crescută comise de rromi în Italia. În 2008, au fost reţinuţi 1.500 de rromi, care au fost duşi la Biroul pentru Emigrări din Italia, iar 800 au fost arestaţi. În Italia trăiesc circa 160.000 de rromi, proveniţi din Europa de Est, din care 60.000 sunt din România.

Zaharia Cotoc