Drama omului cu florile

Încercat de soartă

Attila Szőcs a crescut într-un orfelinat unde susţine că a fost abuzat atât fizic cât şi verbal de nenumărate ori. Abuzurile la care a fost supus în timpul copilăriei, l-au marcat profund pe acesta, însă nu a renunţat să spere la o viaţă mai bună. După plecarea din orfelinat bărbatul a lucrat în condiţii de toxicitate mare la două întreprinderi cu renume din municipiul Bistriţa, însă după ce a suferit un şoc psihic şi-a pierdut capacitatea de muncă. Nebeneficiind de pensie sau de ajutor social a ajuns la cei 52 de ani ai săi să îşi câştige existenţa din bătutul covoarelor, îngrijitul grădinilor şi mici treburi gospodăreşti pe la diferite locuinţe din municipiu. Deşi supravieţuieşte cu greu de pe o zi pe alta, nu a cerut niciodată mila nimănui.

Sărac, dar cinstit

Din puţinii bani pe care îi câştigă cu chiu cu vai, Attila Szőcs nu întârzie niciodată să îşi plătescă dările către stat sau întreţinerea. Preferă să muncească, atât cât şi cum poate, decât să apeleze la mila publică. „Nu aştept să mi se ofere din milă, nici nu vreau aşa ceva. Fac curăţenie, bat covoare, îngrijesc două grădini… muncesc ceea ce mi se oferă, din asta trăiesc. Nu am întins mâna niciodată” – spune Szőcs. Se descurcă destul de greu, fapt pentru care apreciază fiecare leu şi, spre deosebire de alţi visători la averi neaşteptate, acesta nu îşi doreşte decât sănătate.

Florile, pasiunea sa

De când se ştie, Attila Szőcs a avut o pasiune pentru flori. În apartamentul său sunt peste o sută de ghivece cu flori, întreţinute impecabil. Bărbatul nu a neglijat nici micuţa grădină din faţa blocului în care locuieşte. Singur a săpat grădinuţa în care a plantat sute de flori, înfrumuseţând astfel întreaga alee. Zi de zi florile sunt îngrijite cu migală de către Szőcs, care a captat astfel şi admiraţia vecinilor. „Vara duc apă de la etajul trei ca să le ud. La un moment dat erau atât de multe flori încât grădina arăta ca o adevărată pepinieră. Şi acum mai am cutii goale gata pregătite ca să plantez noi soiuri de flori în ele”. Pasiunea sa pentru flori l-a făcut cunoscut în întreg municipiul ca şi „omul cu florile”.

Concurs fără premii

„Omul cu florile” a decis anul trecut să participe la concursul „Oraş verde, oraş curat” organizat de Primăria Bistriţa. După ce atât balconul său cât şi grădina au fost fotografiate de către reprezentanţii primăriei, florile lui Attila Szőcs au fost încadrate la secţiunile „cel mai frumos balcon” şi „Cea mai frumoasă asociaţie de proprietari”. Omul spera ca rodul muncii sale să fie recompensat de municipalitate, un ban în plus fiind mai mult ca binevenit în cazul său. El a urmărit evoluţia concursului în ziarul primăriei, care îl încadrase la evaluările preliminarii pe locul trei la secţiunea „Cea mai frumoasă asociaţie de proprietari” şi pe locul patru la secţiunea „Cel mai frumos balcon”. Premiile acestui concurs se acordau înainte de sărbătorile de iarnă, însă din nefericire Attlia Szőcs nu s-a numărat printre câştigători. Deşi a fost încadrat pe a treia poziţie, comisia de evaluare al cărei preşedinte este chiar secretarul primăriei, Floare Gaftone, a decis să nu mai acorde niciun premiu la secţiunea „Cea mai frumoasă asociaţie de proprietari”. Motivul a fost următorul „nu se acordă premiu la această categorie, deoarece nu se întrunesc condiţiile pentru realizarea punctajului minim.” Astfel banii ce trebuiau alocaţi au rămas în vistieria municipalităţii.

Umilit de Gaftone

În luna decembrie a anului trecut Attila Szőcs a aflat că nu va primi niciun premiu. Neînţelegând care este motivul pentru care nu se mai acordă premii la secţiunea „Cea mai frumoasă asociaţie de locatari”, a cerut lămuriri în cadrul primăriei. Aici a fost primit de către secretarul Floare Gaftone. Szőcs susţine că în loc să îl lămurească, secretarul s-a rezumat doar la a-i aduce jigniri dintre cele mai alese „Mi-a spus că pentru ce vreau să îmi dea premiul, pentru un balcon ruginit şi trei ghivece cu flori?! A ridicat tonul la mine şi m-a făcut handicapat. Mi-a adresat multe cuvinte urâte şi m-a jignit foarte tare. Mi-a spus să merg la ea la colindat că îmi dă ea de mâncare, dacă asta vreau. Dar eu nu am cerut de mâncare la nimeni, eu nu cerşesc… Voiam doar să ştiu din ce cauză nu se mai acordă premiul, după ce eu am fost pus pe locul trei. Atâta tot.” – spune cu lacrimi în ochi „omul cu florile”.

Epilog

Aşadar în loc să acorde premii de câteva sute de lei participanţilor la secţiunea „Cea mai frumoasă asociaţie de proprietari” a concursului organizat de Primăria Bistriţa, comisia a păstrat banii în vistieria municipiului. De neînţeles este motivul pentru care nu s-au putut acorda premiile la acea secţiune. Participanţi erau, recompensele stimulau cetăţenii, iar banii ce trebuiau acordaţi ca şi premiu erau doar de ordinul câtorva sute de lei. Cum poate municipalitatea acorda sporuri şi prime în valoare de mii de lei propriilor angajaţi şi invoca în acelaşi timp motive ieftine de genul „nu se întrunesc condiţiile pentru realizarea punctajului minim” pentru acordarea unui banal premiu, care nu se ridică nici măcar la jumătate din stimulentul încasat de un funcţionar cu funcţie de conducere din cadrul acestei instituţii? Cum este posibil ca funcţionarul care este plătit din banii încasaţi din taxele şi impozitele plătite de bistriţeni să aibă un asemenea comportament faţă de cetăţeanul care nu vrea decât să fie lămurit?

Noroc că se mai găsesc persoane, de genul lui Attila Szőcs, care deşi nu sunt răsplătiţi, ba chiar batjocoriţi de unii funcţionari ai primăriei, continuă să facă ceva benefic, cât de mărunt, pentru municipalitate.

Iulia Balazs