Soţii Steve şi Cheryl Nagel, doi americani care îşi doreau un copil, au ajuns în Valea Jiului în anul 1990 şi, în numai câteva zile, au adoptat-o pe Eva (Lindsey Nagel), o fetiţă de trei săptămâni, aflată într-un centru de îngrijire din Petroşani.
Câteva săptămâni mai târziu, aveau să afle însă o veste cutremurătoare. În urma unor teste medicale efectuate în mod obişnuit copiilor în cazul adopţiilor internaţionale, fetiţa născută în 15 octombrie 1990, care părea sănătoasă, a fost diagnosticată cu HIV.
„Nu ştiu de ce am ales-o pe Lindy. Mă plimbam prin camera în care se aflau copiii şi în timp ce mă gândeam dacă ar trebui să adopt acest copil, s-a creat o chimie între noi. S-a trezit şi parcă mi-a zâmbit”, relata Cheryl, mama adoptivă a fetiţei, într-un documentar din 1993, pentru postul american ABC, potrivit adevarul.ro.
Foarte fericiţi, cei doi tineri americani s-au întors în statul Minnesota (SUA) împreună cu Eva, căreia i-au dat numele de Lindsey Nagel. Câteva săptămâni mai târziu, aveau să afle însă o veste cutremurătoare. În urma unor teste medicale efectuate în mod obişnuit copiilor în cazul adopţiilor internaţionale, fetiţa născută în 15 octombrie 1990, care părea sănătoasă, a fost diagnosticată cu HIV.
„Atunci, în ianuarie 1991, medicul nostru pediatru ne-a spus că Lindsey a fost testată pozitiv HIV şi i s-au dat doar 20 % şanse să trăiască până la vârsta de 2 ani”, relata Cheryl. Familia a fost trimisă la un medic specialist în boli infecţioase pediatrice, care le-a prescris un medicament antiretroviral puternic utilizat pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA. „În ziua în care am luat reţeta menită să-i „salvăm viaţa lui Lindsey”, ne-am aşezat pe podeaua farmaciei şi i-am dat cu nerăbdare prima doză”, îşi amintea Cheryl. Întrucât mama naturală a fetiţei nu avea HIV, cei doi soţi au crezut că Eva primise sânge contaminat la o transfuzie, în timp ce era internată pentru o boală în spital, înainte ca adopţia ei să fie definitivă.
Timp de doi ani, soţii Nagel nu au spus nimănui din afara familiei că fetiţa pe care au înfiat-o din România fusese contaminată cu HIV. În acest timp au respectat cu stricteţe tratamentul prescris de medici, până când, în 1993, au renunţat la el şi şi-au făcut publică povestea.
„Părinţii lui Lindsey, Steve şi Cheryl Nagel, îi creditează sănătatea fetiţei lor sfidării ordinelor medicului, în toamna anului 1992. Au încetat să-i mai ofere medicamentului prescris singurului lor copil, deoarece i-a provocat acestuia dureri la stomac, pierderea poftei de mâncare şi crampe severe la nivelul picioarelor. Fetiţa se trezea noapte de noapte – adesea de mai multe ori pe noapte – apucându-se un picior şi urlând de durere.
„În mintea mea, nu aveam de gând să pun copilul acela printr-o grămadă de nenorociri, astfel încât să poată trăi încă şase luni. Aş prefera să trăiască două luni bune decât să o trăiască şase luni rele ”, relata Steve Nagel, în mai 1994, într-un articol publicat de Associated Press.
Povestea fetiţei ai cărei părinţi adoptivi au refuzat tratamentul medical pentru HIV a făcut la începutul anilor ´90 înconjurul presei din SUA. Familia şi-a continuat apoi viaţa, departe de atenţia lumii, până când, un nou eveniment avea să o aducă pe Lindsey în atenţia lumii.
Un nou capitol tragic din drama fetei
La sfârşitul anului 2012, după o viaţă relativ normală potrivit părinţilor săi, Lindsey a adus pe lume un copil. Rico a fost dignosticat cu aceleaşi probleme de sănătate ca mama lui, în vârstă de 22 de ani la acea vreme. La scurt timp, familia Nagel avea să treacă printr-o nouă dramă.
„În decembrie anul trecut, erau pregătiţi pentru următorul capitol al vieţii: primirea unui nepot în lume. Lindsey relata că după naşterea lui Rico medicii şi asistenţii sociali i-au spus că trebuie să ia acelaşi medicament pe care îl folosise şi ea în copilărie. După o rezistenţă iniţială, părinţii au fost de acord, după ce li s-a spus că Rico va fi luat de la ei dacă nu se conformează. După ce a depăşit câteva eşecuri medicale, Rico a venit acasă o lună mai târziu, unde a stat doar o săptămână”, informau, în martie 2013, jurnaliştii americani, într-un documentar realizat de CBS – Minnesota.
Copilul a fost luat în custodia autorităţilor din comitatul Mower, al statului Minessota, după ce acestea au stabilit că mama sa nu i-ar mai fi administrat tratamentul anti HIV/SIDA. O campanie pentru salvarea lui Rico a fost lansată de părinţii tinerei, iar câteva săptămâni mai târziu acesta a fost înapoiat mamei sale.
În 2013, tânăra s-a îmbolnăvit, însă, din cauza presiunii şi stress-ului, potrivit părinţilor săi adoptivi. A început să ia medicamente împotriva HIV şi a luptat cu pneumonia şi pancreatita. Sistemul ei imunitar însă nu a putut rezista unei infecţii bacteriene, iar în august 2015, la vârsta de 24 de ani, a murit. Fiul său, a cărui stare de sănătate s-a înrăutăţit treptat, a murit în 2019.
Citește mai multe detalii pe Adevărul.
Modificati dr.acului legea adoptiilor si un copil odata abandonat si luat in gestiunea statului, acesta sa poata fi adoptat, fara nici un acoard pro sau contra din partea parintilor naturali, sau al vreunuia din membrii fostei familii a acestuia , iar adoprita sa poata fi facuta chiar si la majoratul persoanei care se califica . Cine-si abndoneaza copiii si-i dau in grija statului, sa li se radieze certificatele de nastere si sa li se faca altele cu ” parinti necunoscuti ” , ptr ca imediat cum afla ga.o.zerii ca urmeaza adoptia, se duc cu tot felul de ” conditii ” banesti adresate adoptatorilor … ca si cum acesti copii ar fi niste tranzactii de ” bunuri de larg consum ” catre adoptatori .