Săptămâna trecută, pe 28 ianuarie, exact în ziua în care Europa celebrează Ziua protecţiei datelor, o iniţiativă ce doreşte sensibilizarea şi protejarea oamenilor de felul în care datele personale sunt colectate şi procesate, posturile de ştiri anunţau vestea că SUA spionează inclusiv prin intermediul popularul joc Angry Birds.
Această stare de fapt dezvăluie diferenţa esenţială, cel puţin la nivel de discurs, dintre atitudinea Europei, respectiv a Statelor Unite faţă de spionarea prin intermediul internetului şi protejarea datelor personale. În lume au existat cazuri de sinucidere din cauza imposibilităţii de a-ţi şterge urmele de pe internet, ceea ce prefigurează introducerea unui nou drept online, acela de a fi uitat.
SUA spionează şi prin jocurile de copii
Săptămâna trecută a apărut ultima ştire referitor la faptul că NSA din Statele Unite ale Americii şi GCHQ din Marea Britanie s-au specializat în obţinerea de informaţii despre utilizatori prin intermediul sistemelor de operare de pe telefoane şi prin intermediul jocurilor, cum ar fi Angry Birds. Datele au reieşit din documente furnizate de Edward Snowden. Polygon notează că NSA şi GCHQ au colectat informaţiile pe care producătorii de aplicaţii le-au oferit companiilor de publicitate precum Google. Asta înseamnă că cele două agenţii au avut acces la date precum sexul, locul în care se regăseşte utilizatorul, adresa sa de mail, IP-ul dispozitivului şi numele acestuia.
Rovio, producătorul jocului Angry Birds, afirmă că de la fiecare utilizator colectează aceste date şi-şi rezervă dreptul de a le oferi acces şi partenerilor săi în scopul afişării de publicitate în produsele sale. Totuşi, un purtător de cuvânt al companiei a spus că niciodată n-au colaborat direct cu NSA şi nici nu au avut vreo legătură cu colectarea de informaţii prin intermediul aplicaţiilor lor. Compania finlandeză a mai fost criticată în 2012, când s-a descoperit că aplicaţia sa colectează informaţii despre locul în care se regăseşte utilizatorul şi le oferă companiilor de publicitate. Din 2011, Rovio colaborează cu Millennial Media pentru a oferi publicitate prin aplicaţiile sale, numai că această companie colectează şi informaţii opţionale precum etnia, orientarea sexuală şi statutul marital.
Companiile care se ocupă de afişarea publicităţii în aplicaţii sau pe site-uri se folosesc de datele menţionate mai sus pentru a crea profiluri utilizatorilor. Astfel ştiu ce tip de reclamă ar fi mai potrivită pentru o reacţie din partea acestuia. În acest caz, online, se folosesc cookies pentru a urmări oamenii pe măsură ce trec de la site la site. Şi acestea sunt interceptate de agenţiile de spionaj. Într-un document din 2010 al GCHQ se arată că a ajuns să colecteze atât de multe date prin cookies că nu mai are loc să le stocheze pe computerele sale. GCHQ susţine că poate colecta aceleaşi date atât printr-un iPhone, cât şi printr-un dispozitiv cu Android.
Dreptul de a fi uitat dezbătut în Europa
Comisia Europeană a lansat o un nou concept care se referea la crearea posibilităţii de a-ţi şterge complet prezenţa de pe internet, pe baza dreptului de-a fi uitat.
La origine, dreptul de-a fi uitat se trage dintr-o veche lege franţuzească (le droit à l’oubli) şi se referă la dreptul unui criminal care şi-a ispăşit pedeapsa şi care astfel şi-a câştigat dreptul de a cere să nu i se mai menţioneze public faptele din trecut.
Ameninţarea vieţii private de cloud computing este subestimată, chiar ignorată, arată un studiu al Parlamentului European. Un studiu publicat în 2012 de Direcţia Generală pentru Politicile Interne a Parlamentului European avertizează că „ameninţarea vieţii private de cloud computing este subestimată, chiar ignorată.“ „Principala îngrijorare care vine din creşterea încrederii în cloud computing este mai puţin creşterea fraudei cibernetice decât pierderea controlului asupra identităţii şi datelor individuale“, mai arată studiul.
Prima sinuciderea datorată publicării unui videoclip pe youtube
Cele mai recente studii despre dreptul la viaţă privată online demonstrează că ne e din ce în ce mai teamă că tot ce facem online se va întoarce împotriva noastră.
Acest lucru s-a întâmplat în celebrul caz al lui Aleksey Vayner, student la Yale, care, într-un moment al tinereţii sale, a postat pe internet o înregistrarea video, în care, un Vayner grav serios încearcă să demonstreze capacitatea sa fizică şi mentală de a vorbi despre semnificaţia succesului în timp ce ridică de greutăţi, loveşte mingi de tenis mai repede mult de 140 de mile pe oră, dansează cu o femeie îmbrăcată sumar sau rupe cărămizi cu mâna goală. Videoclipul, postat pe youtube, a circulat în jurul Wall Street şi a devenit repede viral. Drept urmare, Aleksey Vayner nu a reuşit să îşi mai găsească niciodată un job în domeniul financiar, acolo unde îşi dorea să ajungă, fiind mereu urmărit şi hărţuit de existenţa acestui filmuleţ. A cerut ştergerea lui din bazele de date de pe internet, dar solicitarea sa nu a fost acceptată.
Privind înapoi, se poate de a spune că Vayner a fost o victimă a tehnologei digitale. YouTube exista de mai puţin de un an. Posibilitatea de a include un link la un video de pe contul tău este o facilitate recentă, în 2006 nu exista, regulile pentru o etica a internetului nu existau deloc. Filmuleţul l-a urmărit pe Aleksey Vayner ani de zile, el nu s-a mai putut angaja niciodată în lumea financiară. La un moment dat şi-a schimbat numele, încercând să trăiască sub o altă identitate, dar a sfârşit prin a se sinucide.
Un premiu pentru România
De curând, Gabriela Zanfir, a câştigat premiul Junior Scholar Award 2014 pentru lucrarea ”Urmărind dreptul de a fi uitat în istoria scurtă a protecţiei datelor. „Hainele noi” ale unui drept vechi”, prezentată în cadrul celei de a 7-a ediţii a Conferinţei Internaţionale Computers, Privacy and Data Protection, ce a avut loc la Bruxelles, Belgia, pe 24 ianuarie 2014.
Lucrarea analizează dreptul de a fi uitat, inclus de Comisia Europeană în proiectul de regulament privind protecţia datelor personale ce se află în plin proces de adoptare la nivelul UE. ”Dreptul de a fi uitat” a generat numeroase controverse, comentatorii americani fiind principalii critici ai ideii ca persoanele să poată solicita ştergerea datelor lor personale prelucrate inclusiv în mediul digital, considerând că astfel va fi atins nepermis de mult dreptul la liberă exprimare, dar şi că obligaţiile operatorilor din mediul online sunt disproporţionate.
