Veniturile salariale uriașe obținute nelegal de trei angajați ai Primăriei Telciu în baza interpretării proaste a legii, nu este o excepție. Un astfel de caz s-a petrecut și la Primăria Măgura Ilvei, cu un an înainte. În urma unui control efectuat de Curtea de Conturi la această primărie, în 2020, care a vizat activitatea financiară a administrației locale pentru anul 2019, auditorii au constatat că s-au plătit nelegal sporuri în valoare de peste 10.000 lei. Banii au fost încasați de doar două persoane: secretara UAT-ului, Lucia Ignat, și de inspectorul superior Compartimentul financiar-contabil al comunei – Iulia Stretea. Instanța le-a obligat să dea banii înapoi.

Ca și în cazul angajaților de la Primăria Telciu și veniturile celor două angajate ale Primăriei Măgura Ilvei au depășit salariul de bază al viceprimarului (5.906 lei – inspectorul superior, respectiv 6.183 lei – secretarul primăriei, față de 6.240 lei -viceprimarul), după ce li s-au adăugat la salariul lor de bază îndemnizația de hrană plus vouchere de vacanță. Astfel, au ajuns să primească fiecare, în medie, aproximativ 400 lei în plus la salariu.

Cică salariul de bază e aceeași chestie cu venitul salarial

Ce pare însă grav, așa cum reiese din motivarea sentinței pronunțată anul trecut de Tribunalul Bistrița-Năsăud, este faptul că cele două angajate de la Măgura Ilvei nu fac diferența între noțiunea de salariu de bază și venituri salariale, fiindcă în cererea de chemare în judecată, acestea încercau să explice că salariul lor de bază nu îl depășește pe cel al viceprimarului.

Legea este însă foarte clară. Astfel art. 11 alin. 4 din Legea 153/2017 arată cu subiect și predicat că nivelul veniturilor salariale se stabileşte fără a depăşi nivelul îndemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar. Or, în venitul salarial sunt incluse toate sporurile la care are dreptul un angajat la stat.

Ca să nu fie discuții și interpretări vom insera acest articol 11 – Sistemul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare în sectorul bugetar – din Legea 153/2017:

(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale <Administraţie> din aparatul propriu al consiliilor judeţene, PRIMĂRII şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

(2) Nomenclatorul funcţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărei instituţii sau autorităţi a administraţiei publice locale, precum şi ierarhia funcţiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III şi cap. II lit. A pct. IV.

(3) Stabilirea SALARIILOR LUNARE potrivit alin (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25 .

(4) NIVELUL VENITURILOR SALARIALE se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin (1) și (3) fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.

În cererea de chemare în judecată, cele două angajate de la Primăria Măgura Ilvei susțin că art. 11 din Legea 153/2017 se referă la salariul de bază, iar nu la celelalte drepturi, “cum incorect a reținut Camera de Conturi Bistrița-Năsăud”.

În plus, cele două angajate mai susțin că sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană acordate în numerar sau în natură nu sunt incluse în salariul de bază, nefiind impozabile, deci nu fac parte din categoria veniturilor salariale.

“Prin urmare, acordarea secretarului Comunei Ilva Măgura Ilvei a indemnizației de hrană și a voucherelor de vacanță, nu încalcă dispozițiile legale”, mai precizează cele două angajate în cererea de chemare în judecată.

Instanța nu e de acord

Instanța nu este de acord cu interpretarea legii expusă de cele două angajate de la Primăria Măgura Ilvei și explică care este diferența între cele două sintagme – salariu de bază și venit salarial.

“ (…) tribunalul reține că drepturile în discuție au fost acordate reclamantelor Ignat Lucica și Stretea Iulia în perioada supusă auditării (anul 2019), în baza prevederilor art. 36 din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, text legal care în alin. 1 prevede: «(1) În perioada 2019 – 2020, personalul din cadrul instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, beneficiază de vouchere de vacanță în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, precum și de indemnizația de hrană prevăzută la art. 18 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare». (…)

Așașdar, indemnizațiile de hrană și voucherele de vacanță se circumscriu noțiunii de venituri salariale, ceea ce conduce la concluzia că limitarea prevăzută de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 153/2017 nu se referă doar la una dintre componentele veniturilor salariale, respectiv doar la salariul de bază, așa cum eronat interpretează reclamanții, ci și la celelalte componente ale veniturilor salariale, în speță indemnizațiile de hrană și voucherele de vacanță, astfel încât, suma tuturor acestor componente reflectate de conținutul art. 7 lit. m nu trebuie să depășească, lunar, nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, potrivit limitării instituite de art. 11 alin. 4 din același act normativ.

În ceea ce privește argumentul desprins de reclamanți din interpretarea trimiterilor pe care alin. 4 art. 11 din Legea nr. 153/2017 le face la alin. 1 și 3 al aceluiași articol, acestea, contrar opiniei exprimate de reclamanți, au semnificația de a sublinia condițiile în care se stabilesc salariile de bază și salariile lunare, atât din punct de vedere al procedurii și competenței de stabilire a salariului de bază (la care se referă alin. 1), cât și al limitărilor impuse în ceea ce privește salariul lunar (la care se referă alin. 3 prin trimitere la art. 25 alin.1, acest din urmă text legal prevăzând că – Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază (…), intenția legiuitorului nefiind nicidecum aceea de a se aplica limitarea prevăzută la alin. 4 în mod exclusiv la noțiunea de salariu de bază. Dacă ar fi fost așa, nimic nu-l împiedica să utilizeze în conținutul normei alin. 4 același termen ca și în alin. 1, respectiv «salariu de bază», aceasta în condițiile în care același legiuitor a prevăzut în mod explicit, în cadrul art. 7 lit. a și respectiv m, caracteristicile care definesc, în mod distinct, cei doi termeni: salariul de bază și venitul salarial”, explică instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care a respins acțiunea celor două angajate.

Evident, s-a ajuns la Curtea de Apel Cluj, în recurs, unde, în februarie anul acesta, instanța a menținut hotărârea judecătorilor de la Bistrița.