Dosarul Ioan Andreica, faza pe camera preliminară, pe rolul Curții de Apel Cluj! Neregularitățile invocate de inculpați, grave

Dosarul în care fostul secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Ioan Andreica, a fost trimis în judecată, în luna mai a anului trecut, a trecut de camera preliminară. Încă nu de tot fiindcă avocații celor inculpați în acest dosar au contestat la Curtea de Apel Cluj decizia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care spune că rechizitoriul întocmit de DNA și probele de la dosar sunt în bună regulă.

Ioan Andreica a demisionat din funcția de secretar de stat în Ministerul Dezvoltării și Turismului, condus la acea vreme de Elena Udrea, în septembrie 2010. Pe 2 iunie 2011, locuința lui Andreica, precum și birourile și locuințele lui Liviu Rusu și Luca Iancu, cei doi fiind pe atunci președinte al CJ Bistrița-Năsăud, respectiv vicepreședinte al CJ Bistrița-Năsăud era percheziționate de procurorii DNA. Rusu și Andreica au fost la un pas de a fi arestați preventiv. În martie 2012, Ioan Andreica a fost inculpat de DNA sub acuzații de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de influență, dare de mită, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la spălare de bani în formă continuată. În aceeași situație s-a regăsit și Liviu Rusu, care a fost acuzat de luare de mită și folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Ancheta s-a derulat pe perioada a 6 ani, iar în mai 2018 Andreica a fost trimis în judecată pentru trafic de influență, în timp ce pentru Liviu Rusu procurorii au dispus clasarea faptelor din lipsă de probe.

Alături de Ioan Andreica, în dosar au fost inculpate încă opt persoane, parte fiind urmărite penal încă de la bun început. Cei care figureazăacum, alături de fostul secretar de stat bistrițean, pe post de inculpați pentru comiterea unor fapte de corupție sunt: Adrian Palade, Cristian Stamatoiu, Mihai Cozariuc, Lazăr Popescu, Ioan Sabău, Ion Istrate (zis Fuji), Ion Stănescu și Cezar Stănescu.

Probe contestate de Andreica

Nu vom insista foarte mult de data aceasta pe faptele presupus comise de toți cei inculpați în acest dosar, întrucât acestea au mai fost prezentate. Ceea ce ne interesează acum sunt aspectele pe care inculpații le-au contestat în camera preliminară cu privire la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și cu privire la rechizitoriul întocmit. Cuiul lui Pepelea din dosar, ca în multe altele instrumentate de DNA până prin 2016, a fost bineînțeles colaborarea dintre procurorii anticorupție și SRI, și bineînțeles înregistrările interceptărilor depuse la dosar.

Astfel, Ioan Andreica a solicitat judecătorului de cameră preliminară să constate nelegalitatea rechizitoriului cu consecința restituirii cauzei la procuror, și nelegalitatea supravegherii tehnice cu consecința eliminării probelor astfel obținute.

În aceea ce privește nelegalitatea rechizitoriului, Andreica a arătat, evident prin intermediul avocatului său, că fapta nu este descrisă corespunzător, ci a fost descrisă numai prin redarea interceptărilor și altor mijloace de probă. Potrivit acestuia, nu se arată concret cu a primit cei 17.000 de euro, nici modul în care ar fi pretins că va determina funcționarul la efectuarea actului. Concret nu au fost evidențiate aspectele de fapt cu relevanță penală, astfel că procurorul nu ar fi făcut decât o enumerare a mijloacelor de probă, respectiv convorbirile telefonice, lipsind detalii esențiale privind fapta comisă, rezultând astfel un act de sesizare imprecis.

De asemenea, referitor la nelegalitatea supravegherii tehnice, Andreica a arătat că CCR a subliniat în deciziile sale că nu au calitatea de probă datele și informațiile rezultate din activitățile de interceptare desfășurate de SRI.

Și ceilalți inculpați invocă neregularități similare

Lazăr Popescu scoate și el în evidență aspecte de nelegalitate a rechizitoriului. El invocând excepția nulității mandatelor ICCJ, nulitatea probelor și actelor de urmărire subsecvente, derivate sau în legătură, și nulitatea actelor procesuale și procedurale. De asemenea, acesta a solicitat și excluderea probei cu interceptări, excluderea mijloacelor de probă constrâns în suporți tehnici și care au fost stocate și procesele verbale de redare, dar și excluderea probelor subsecvente și remedierea rechizitoriului.

Acesta a arătat instanței faptul că, convorbirile dintre Sabău și Istrate au fost interceptate în baza a două mandate  de siguranță națională, care conform DCCR 91/2018 sunt ilegale, iar acest lucru determină excluderea.

Totodată, mai arată Popescu, în ceea ce privește neregularitatea mandatelor, cele emise pe legea 51/91 au fost emise înainte de sesizarea din oficiu pe 9 decembrie 2010, și nu reiese dacă acestea au fost emise în altă cauză și s-a decis folosirea în cauza prezentă, nu a fost detaliat  cum au fost obținute interceptările sau dacă în baza lor s-au sesizat organele de urmărire penală, și nu există încheierea prin care au fost emise mandatele.

De asemenea, Popescu a mai învederat judecătorului de cameră preliminară faptul că în timpul urmăririi penale nu a avut posibilitatea să se apere, întrucât nu a avut acces la dosar decât după ce sesizarea instanței , când i-au fost remise și lui actele de la dosar, scanate. Concret, în timpul urmăririi penale, Lazăr a recurs la dreptul la tăcere, însă el a arătat procurorilor că va da declarații după ce va consulta dosarul. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, astfel că acesta consideră rechizitoriul ca fiind emis nelegal. Acesta a mai punctat și faptul că i s-a încălcat dreptul la a fi informat despre faptă și încadrare, or procurorii l-au informat despre prima schimbare de încadrare la 21.03.2018, pentru cea de a doua pe data de 03.4 2018, iar pe 2.05.2018 a fost emis rechizitoriul. În plus, a mai arătat acesta, pe parcursul derulării anchetei pe parcursul celor 6 ani, respectiv 2012-2018, nu a fost chemat să fie audiat, deși după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal organul de urmărire penală avea obligația, iar despre a doua încadrare a aflat din rechizitoriu, deci nu i s-a comunicat acest lucru, în timp ce unele fapte au fost clasate, pentru altele i-a fost schimbată calitatea.

Ca și Andreica, Popescu susține că faptele imputate sunt insuficient descrise, iar interceptările sunt nelegal efectuate, în condițiile în care procurorii s-au sesizat din oficiu în decembrie 2010, iar urmărirea penală a început în luna mai 2011, în timp ce mandatele pe siguranță națională sunt anterioare sesizării din oficiu. Drept urmare, și Popescu a cerut întoarcerea rechizitoriului la procurori.

În esență și ceilalți inculpați din dosar au contestat aceleași aspecte ale rechizitoriul și probelor depuse la dosar.

După ce a analizat toate aspectele invocate și contestat de inculpați, judecătorul de cameră preliminară a ajuns la concluzia că totul este în bună regulă și pe lege, iar SRI nu a acționat nelegal, nu s-a amestecat în actele de urmărire penală, ci doar a asigurat suportul tehnic, astfel că deciziile CCR nu s-ar aplica în acest dosar.

Cei inculpați în acest dosar au contestat decizia la Curtea de Apel Cluj, primul termen fiind fixat pentru data de 10 septembrie.