Dosarul “Crima de la punte” se redeschide după 17 ani

În cursul anului 2013, un fapt mai puţin cunoscut opiniei publice, a fost semnat decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Legii 286/2009 privind Codul penal prin care se stabileşte imprescriptibilitatea infracţiunii de omor. Acest lucru face ca mai multe crime care au rămas nerezolvate şi cărora li s-a îndeplinit termenul de prescriere după vechea lege, să fie scoasă de la naftalină şi repuse la tapet.

Într-un material anterior publicat în Gazeta de Bistriţa pe tema “scheleţilor” din dosarele procurorilor bistriţeni, a fost adusă în prim plan “Crima de la punte”, celebrul caz de omor comis în noaptea de 24/25.07.1997, a cărui victim a fost numită Sanda Susana Băloiu, fiica de poliţist şi nepoata şefului IPJ BN, de la vremea respectivă, chestorul în rezervă Ioan Negruşa. Cei care au instrumentat dosarul, procurori şi poliţişti răsuflaseră uşuraţi încă de la sfârşitul lunii iulie 2013, când a intervenit termenul de prescriere.

Părea că totul este rezolvat şi nimeni nu va mai vorbi de “Crima de la punte”, eventual doar părinţii victimei, iar cei care s-au ocupat de caz să poată dormi liniştiţi, dacă nu o făcuseră şi până atunci având conştiinţa datoriei împlinite. În toată această perioadă, de la producerea crimei, cei care nu s-au putut împăca cu gândul că unica fiică le-a fost ucisă cu sânge rece, iar un ucigaş se plimba liber printre noi, putând comite în orice clipă un alt omor, au fost părinţii victimei, în special tatăl acesteia, Alexandru Archiudean, fost poliţist. Omul nu s-a lăsat îngenuncheat de sistem, a făcut plângeri la toate instituţiile cu atribuţii în domeniu, s-a dus peste procurorii bistriţeni, i-a întrebat, i-a implorat, a insistat, cu speranţa că se va face ceva pentru că autorul crimei să fie adus în faţa justiţiei. De fiecare dată cei la care a apelat Alexandru Archiudean, dădeau din umeri jenanţi, neputincioşi, deşi trebuiau să cunoască situaţia din dosar şi să acţioneze pentru identificarea criminalului, dar de fapt ei erau animaţi de un singur gând, să scapă de întrebări şi de interlocutor şi să intervină termenul de presciere.

La 16 ani după comiterea crimei, în ajunul sărbătorilor Crăciunului, în 23 decembrie 2013, Alexandru Archiudean a primit o comunicare de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin care era informat că dosarul crimei a cărui victimă a fost fiica sa, Sandu Susana Băloiu, nu este prescris şi a fost disjuns dintr-o cauză mai veche, iar conform disp. Art. 278 C. pr. P, are posibilitatea de a se adresa prim-procurorului parchetului de pe lângă Tribunalul BN cu o plângere împotriva soluţiei procurorului, în termen de 20 de zile de la primirea prezentei comunicări.

Soluţia dată de procuror, practic, este un artificiu, o găselniţă legală prin care un suspect, decedat, a fost scos de sub urmărire penală. Suspectul în cauză, un anume Ioan Eugen Roga, a fost inclus într-un prim cerc de suspecţi într-o primă ipoteză de lucru anchetatorilor din 1997, pista respectivă fiind abandonată încă de la sfârşitul anului 1997, sub motivul că respectivul nu avusese de a face cu victima.

Acum, la aproape 17 ani de la comiterea crimei, să vii şi să spui tatălui victimei, că Ioan Eugen Roga, decedat în 2001, că nu este autorul crimei, lucru care se ştia din 1997, pare un lucru absolut de neînţeles şi ciudat în acelaşii timp. O bătaie de joc la adresa părinţilor victimei, implicit a opiniei publie.

Pentru a nu fi bănuiţi de subiectivism, redăm ad literam rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi de disjungere a cauzei, întocmită de procurorul criminalist Emilian Dragoş Nicolescu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Din conţinutul acesteia aflăm şi rezultatul muncii prodigioase depuse de procurorii şi poliţiştii care de-a lungul timpului, aproape 17 ani, au instrumentat acest caz cunoscut opiniei publice sub denumirea de Crima de la punte.

“La data de 26.07.1997 Poliţia municipiului Bistriţa, a fost sesizată de către numitul Băloiu Andrei Savin, domiciliat în acel moment în municipiul Bistriţa, strada Pescarilor(actualmente Intrarea Vişinului) că în noaptea de 24/25.07.1997, în jurul orei 3.00 soţia sa, numita Băloiu Sanda Susana, a părăsit locuinţa şi nu s-a mai reîntors. Fiica defunctei, minora Băloiu Andreea, a declarat că în ziua de 24.07.1997, tatăl ei a plecat cu camionul la Satu-Mare, iar ea şi cu mama ei au rămas acasă, culcându-se în jurul intervalului orar 22:30-23.00 în acelaşi pat, iar când s-a trezit mama ei nu se mai află în pat. Totodată a observat că este ora 03.00, tot atunci auzind o voce piţigăiată de bărbat, care i-a spus mamei sale “hai repede”, iar mama sa i-a răspuns cu ”vine imediat”. Băloiu Andrea a afirmat ulterior că nu mai poate recunoaşte acea voce bărbătească. Soţul decedatei, Băloiu Andrei Savin, a declarat că la data de 24.07.1997, s-a deplasat de la domiciliu la sediu firmei sale, iar pe la ora 18:30 a pornit autocamionul cu nr. de înmatriculare 3-BN-1149 ce avea defecţiuni la partea electrică şi a plecat către municipiul Satu Mare pentru a aduce marfă, lucru care l-a vorbit şi cu muncitorii de la firmă. Pe traseu, numitul Băloiu Andrei Savin a oprit autocamionul la staţia de alimentare cu carburanţi aparţinând SC Gomar Lux din municipiul Bistriţa, la intersecţia cu drumul spre localitate Sărăţel, de unde a cumpărat un litru de ulei, apoi s-a deplasat până în localitatea Coldău, unde a consumat cafea. Tot el a declarat că nu a reuşit să pornească autocamionul decât în jurul orei 22.00, iar după aceea s-a deplasat până la un local din dealul Mesteacăn, judeţul Maramureş, unde a ajuns în jurul orei 00:30, unde a mâncat un grătar şi a consumat un suc şi o cafea.

Din acest loc a plecat în jurul orei 01:00, iar la ora 02:00 a ajuns la ieşirea din municipiul Baia-Mare spre municipiul Satu-Mare şi a oprit maşina într-un loc favorabil, după care a dormit până la ora 05:30. El şi-a continuat drumul şi a ajuns în municipiul Satu-Mare în jurul orei 07:15 la o fabrică, de udne urma să încarce resturi textile, respectiv de la SC Mondiala SRL. În intervalul orar 07:15-09:00 a zilei de 25.07.1997, Andrei Savin Băloiu a încărcat autocamionul, iar numitul Dumitru Spoianu, angajat al SC Mondiala, i-a chemat un electrician care i-a remediat în parte defecţiunea ivită la autocamion, după care a pornit spre casă. La întoarcere a oprit în dealul Mesteacănul şi a mâncat, apoi a parcurs drumul spre municipiul Bistriţa, cu încă o oprire pentru a consuma o cafea la Coldău, ajungând la firma în jurul orei 16:15.

De la firma numitul Băloiu Andrei Savin s-a deplasat acasă şi a găsit-o doar pe fetiţa sa Andreea, care i-a comunicat dspre plecarea de la domiciliu a mamei sale la ora 03:30. Numitul Băloiu Savin a telefonat la cunoscuţii şi socrii, dar nu a găsit-o pe soţia sa, astfel că a doua zi, respectiv la data de 26.07.1997 la insistenţele socrului său a anunţat poliţia despre dispariţia soţiei sale.

Au fost audiaţi mai mulţi martori, printre care şi vecini de scară ai familiei Băloiu, care au auzit zgomote suspecte şi chiar au văzut o siluetă afară ape trotuar, dar nu a putut oferi date concludente care să permită identificarea autorului necunoscut a infracţiunii de omor. Sus-numitul a menţionat că a fost plecat în cursă în municipiul Satu-Mare din după-amiaza zilei de 24.07.1997, iar la întoarcerea în ziua următoarea, fiica sa în vârsta de 10 ani, numita Andreea Băloiu, i-a adus la cunoştinţă că mama ei plecase în noaptea precedentă, iar el a constatat că din locuinţa lipseşte suma de 7,5 milioane de lei vechi.

În baza sesizării s-a efectuat cercetarea locuinţei familiei Bârloiu, ocazie cu care s-au prelevat un nr. De şase fragmente de pe urma papilare, din care 5 aparţineau victimei. Două zile mai târziu a fost găsit cadavrul numitei Băloiu Sanda Susana pe o insulă a râului Bistriţa, aflat în cartierul Sărata, la o distanţă de aproximativ 4 km de locuinţa reclamantului, cu menţiunea că blocul în care locuia familia Băloiu se afla la o distanţă de 15 metri faţă de malul cursului de apă menţionat.

A fost constituită o echip operativă care s-a deplasat în teren şi a efectuat cercetarea locului faptei, corpul victimei fiind dezbrăcat până la brâu, constatându-se că avea inele pe mâini, respectiv un lănţişor la gât(toate de aur).

De la faţa locului nu au fost ridicate mijloace materiale de probă, deoarece nu s-au găsit(în noaptea de 25/26.07.1997 a fost o ploaie torenţială, care a spălat urmele).

În urma cercetărilor penale efectuate s-a apreciat că în locul comiterii faptei a fost la intrarea în blocul unde victima îşi are domiciliul.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1879/III/144/28.07.1997 emis de Laboratorul de Medicină-Legală Bistriţa-Năsăud, s-au concluzionat următoarele: decesul numitei Băloiu Susana Sanda a fost violent, el s-a datorat asfixiei mecanice prin înec(submersie); leziunile consemnate la rubica “semene de violenţă” s-au putut produce prin lovire activă, mai probabil cu pumnul sau alte mijloace dure, iar leziunile de la nivelul laringelui(fractură cartilagiului tiroid), cu infiltratul sanguin al ţesăturilor moi prilaringiene, s-au putut produce prin strangularea cu mâna, leziunile de la nivelul bazei hermitoracelui stâng şi de la nivelul articulaţiei genunchilor(placarde excoriative) s-au produs post-mortem, prin vehicularea cadavrului pe albia râului; decesul a putut avea loc ăn jurul datei de 25.07.1997. La data de 02.10.1997, prin adresa nr. 5645/XI/253 Institul de Medicină-Legală Cluj-Napoca, Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale, a avizat concluziile medicului legist din cadrul Laboratorului de Medicină-Legală Bistriţa-Năsăud, care a emis raportul de autopie. Despre victima s-a stabilit că locuia într-un apartament la parter împreună cu soţul şi fetiţa lor şi deţineau o fabrică cu trei angajaţi care pregăteau material textil pentru canapele. Pe parcursul urmăririi penale numita Moldovan Delia Ştefania a declarat că numitul Boga Ioan Eugen a afirmat că el ar fi omorât-ope numita Sanda Susana Băloiu.

Numitul Boga Ioan Eugen a fost audiat sumar, acesta nu şi-a justificat activităţile din timpul critic şi nici nu a fost verificat cu privire la faptul că el a cunoscut-o ori nu pe Băloiu Sandală Susana. El a declarat că a auzit de moartea acesteia doar în aprilie 1998, negând totodată că s-ar fi lăusat la barul “Aurora” imediat după uciderea victimei că el a omorât-o pe Sanda Susana Băloiu, ocazie cu care ar fi luat o sumă de bani. La data de 21.03.2001 numitul Boga Ioan Eugen a decedat. De menţionat că numitul Boga Ioan Eugen nu a fost arestat preventiv.

Faţă de materialul probatoriu al cauzei apreciem că în favoarea numitului Boga Ioan Eugen operează un dubiu căruia îi profită, în sensul că nu s-a putut stabili că acesta a ucis-o pe numita Băloiu Sanda Susana, situaţie în care se va dispune neînceperea urmăririi penale. În ciuda eforturilor întreprinse de mai multe echipe de anchetatori care au lucrat de peste 16 ani în prezentul dosar, nu a putut fi identificat autorul necunoscut al infracţiunii de omor comise asupra victimei Sanda Susana Băloiu, urmărirea penală fiind începută “in rem” la data de 10.09.1998.

Având în vedere că infracţiunile de omor sunt imprescriptibile, în conformitate cu dispoziţia art. 238 C, pr. Pen., se va dispune disjungerea cauzei, urmând a fi continuate cercetările penale în vederea identificării autorului necunoscut al infracţiunii de omor asupra victimei Sanda Susana Băloiu. În temeiul art. 228, răsp. La art. 10 al. (1) lit. c c. pr. Penal precum şi art 238 dispun:

1. Neînceperea urmăriii penale faţă de numitul Boga Ioan Eugen.
2. Disjungerea cauzei, urmând ca lucrătorii de Poliţie Judiciară din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bistriţa-Năsăud delegate de procuror să continue cercetările penale în vederea identificării şi tragerii la răspungere penală a autorului necunoscut al infracţiunii de omor asupra victimei Băloiu Sanda Susana”, se arată în raportul procurorului.

Cele de mai sus reprezintă rezultatul muncii mai multor echipe de anchetatori, formate din poliţişti şi procurori bistriţeni care au desfăşurat activităţi specifice în dosarul Crima de la punte într-o perioadă de aproape 17 ani.