Dosarul în care Ioan Andreica, Adrian Palade, Cristian Stamatoiu, Mihai-Mircea Cozariuc, Ioan Claudiu Sabău, Mihai Stănescu, Cezar Stănescu, Ion Istrate și Lazăr Popescu au fost trimiși în judecată pentru trafic de influență și spălare de bani, a ajuns pe rolul Curții de Apel Cluj, unde sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost atacată cu apel, atât de procurorii de la DNA, cât și de o parte dintre inculpați. Printre aceștia din urmă se află și Ioan Andreica, dar și Ion Istrate, zis Fuji.
În ediția de săptămâna trecută a publicației noastre am prezentat o parte din motivele de apel invocate de Ioan Andreica în acțiunea depusă la Curtea de Apel Cluj, în condițiile în care fostul secretar de stat nu este mulțumit ce faptul că instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, ci vrea să demonstreze că este nevinovat. Astfel, vă vom arăta și în această ediție ce critici aduce instanței de fond Ioan Andreica, prin avocatul său.
Interceptări din care nu reiese nimic concret
Astfel, avocatul lui Andreica precizează că, în motivare, instanța de fond a reținut o parte dintre interceptările telefonice care nu au fost anulate de judecătorul de cameră preliminară, respectiv o convorbire dintre Cristian Stamatoiu și Ioan Claudiu Sabău, din decembrie 2010.
“Instanța fondului mai reține la fila nr. 34: «Mai departe, interceptările telefonice efectuate în cauză, care nu au fost anulate, confirmă rolul fiecăruia dintre inculpații Sabău Ioan Claudiu, Istrate Ion, Andreica Ioan și Stamatoiu Cristian, mai ales faptul că Sabău Ioan Claudiu și Istrate Ion au reprezentat interfața dintre cei care acționau în numele Interdevelopment și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Astfel, în acest sens este relevantă discuția din 30.12.2010, orele 10:19:35, purtată între inculpatul Stamatoiu Cristian și inculpatul Sabău Ioan Claudiu, primul arată că <Poa’ să aibă cât are nevoie, nu mă interesează! Eu singurele combinații existente posibile în partea aia le fac cu trei oameni: tu (Sabău Ioan Claudiu), Neluțu (Istrate Ion) și Jupânu (Andreica Ioan). Atât!>».
În primul rând așa zisele discuții telefonice sunt „completate” cu indicarea numelor. În acest sens este scris «Neluțu», fiind identificat Istrate Ion și «Jupânu» identificat ca Andreica Ioan. Această identificare realizată în însăşi textul discuției nu provine de la persoana care realiza discuția, ci este realizată în mod arbitrar de polițistul care a realizat transcrierea și este preluată de către instanța ca atare, ca dovadă a faptului că se discută despre inculpatul Andreica Ioan.
Această situație este inadmisibilă pentru că este alterat mijlocul de probă pe de o parte, iar pe de altă parte se pleca de la o prezumție de identificare eronată.
În al doilea rând discuția prezumtivă de mai sus între X și Y care vorbesc despre Z, Z neavând nicio contribuție la discuție și probabil nici nu știe că se fac astfel de afirmații despre dânsul. Faptul că X și Y discută despre Z nu înseamnă că Z a săvârșit ceva, cu atât mai mult cu cât în însăși conținutul discuției NU se discută despre realizarea în concret a vreunui act”, a precizat apărarea în motivele de apel.
Analiza probelor versus definiția infracțiunii de trafic de influență
De asemenea, avocatul lui Andreica mai arată că instanța fondului nu a realizat o analiză a faptelor deduse judecății plecând de la acuzația penală cu raportare la încadrarea juridică, ci identifică diverse pasaje în cadrul unor declarații în ideea de a justifica o legătură a inculpatului Andreica Ioan cu ceilalți coinculpați.
“Însă este irelevant acest aspect atâta vreme cât obiectul dosarului trebuie să fie exclusiv fapta dedusă judecății și încadrarea în sfera răspunderii penale.
În acest sens așa cum am arătat este reținută în sarcina inculpatului fapta de trafic de influență, prev. de art. 291 cod penal nou, respectiv art.257 cod penal vechi.
În acest sens textul legal arată: « Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani».
Din simpla lecturare a textului legal rezultă că există trei modalități de realizare: pretinderea – primirea – acceptarea. Din modalitatea de descriere a acuzației preluată de către instanța de fond inculpatului deducem că îi este imputat «primirea» unei sume de bani (a se vedea fila 3 din sentință: «Se reține că în ceea ce privește pe inculpatul Andreica Ioan [pagina nr. 3] că acesta “ar fi primit de la reprezentanţii SC Interdevelopment SRL suma de 17.000 euro”).
În acest context este de domeniul evidenței că instanța fondului trebuia să verifice dacă inculpatul Andreica Ioan a primit vreo sumă de bani”, precizează avocatul lui Andreica.
În acest context el explică faptul că, în opinia instanței, dovada primirii sumelor de bani este realizată printr-un extras de cont din care rezultă că în patrimoniul unei societăți comerciale a cărui asociat este Adrian Palade a intrat suma de 17.000 de euro și printr-un bilețel pe care este menționat numele Andreica și cifra de 12.075.
“În rest nu există nicio altă referire la inculpatul Andreica și presupusa faptă de trafic de influență. Faptul că s-a prestat sa nu servicii de acei bani achitați între 2 societăți comerciale, faptul că s-a întâlnit de 3 sau 4 ori inculpatul Rusu Liviu cu Stamatoiu sau Cozariuc, au discutat de 5 sau 6 ori despre probleme ce le au la Bistrița în implementarea contractului, nu au nici cea mai mică relevanță pentru ipotetica faptă de trafic de influență. Pot avea relevanță pentru alți inculpați sau pentru un eventual litigiu civil dar nu în legătură cu inculpatul și în legătură cu fapta reținută.
În ceea ce privește problema primirii sumelor de bani arătăm următoarele: din extrasul de cont obținut ca urmare a unui ordin european de anchetă rezultă că societatea a cărui asociat era numitul Palade Adrian i-au fost achitate facturi fiscale cu diverse sume de bani. Una din aceste sume de bani este suma de 17000 de euri. Factura emisă și contractul încheiat se bucura de prezumția de legalitate până la anularea lor. Sumele achitate au intrat în contul unei persoane juridice și sunt proprietatea unei persoane juridice căreia i-au fost achitate. Persoana juridică nu trebuie să facă dovada proprietății, ea este prezumată de dispozițiile legale. Dacă parchetul consideră că sumele de bani au fost ulterior retrase și înmânate altei persoane trebuie să facă această dovadă. Extrasul de cont este dovada intrării în patrimoniul unei persoane juridice a unor sume de bani, nici măcar în patrimoniul unuia din asociații din persoana juridică respectivă. Care este proba faptului că acei bani au ajuns la asociatul Palade Adrian? În mod evident niciuna pentru că nu s-a cercetat dacă cineva a retras din societate bani sau nu și dacă a retras când a făcut aceasta și cu ce titlu.
De asemenea, nu este nici măcar menționat care ar fi proba ajungerii banilor în mod efectiv la inculpatul Andreica Ioan din patrimoniul societății comerciale respective. Și atunci ne întrebăm retoric, de unde această concluzie?
Simplul fapt că Palade Adriana fost angajat pe post de șofer la aceeași instituție la care muncea inculpatul Andreica Ioan nu înseamnă că acesta a primit banii în numele inculpatului Andreica Ioan”, a mai precizat avocatul lui Andreica, în documentul citat.
Totodată, apărarea mai subliniază un aspect cu privire la presupusa influență pe care Ioan Andreica ar fi avut-o asupra lui conducerii de la acea vreme a Consiliului Județean Bistrița-Năsăud – Liviu Rusu și Luca Iancu, raportat la definiția infracțiunii de trafic de influență prevăzut de lege, care spune că fapta este “săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influență”.
“Corect reține instanța fondului că nu este obligatori ca persoana să aibă efectiv influență, fiind suficient să se creadă că are influență, însă declarațiile de martor (Rusu Liviu, Luca Iancu și alții) care confirmă în mod unanim că inculpatul Andreica Ioan nu avea influență nu sunt lipsite de relevanță, ci vin să verifice ipoteza nr. 1 a textului legal și anume «dacă are influență». Rezultă cu prisosință din toate declarațiile și mijloacele de probă, dar și din interpretarea funcției pe care o deținea inculpatul Andreica Ioan că acesta nu avea nicio influență. În acest sens însăți persoanele asupra cărora s-ar fi putut răsfrânge influența (conform susținerilor parchetului), respectiv Rusu Liviu și Luca Iancu, au arătat în mod expres că nu avea inculpatul Andreica Ioan nicio influență și nici nu avea cum să aibă. De altfel, nici nu era logic să existe vreo influență câtă vreme între inculpatul Andreica Ioan și Rusu Liviu, respectiv Luca Iancu nu exista nicio legătură de subordonare, de interdependență, etc., muncind în instituții diferite, pe funcții care nu presupuneau nici măcar interacțiune.
A doua ipoteză este «lasă să se creadă că are influență». Ne întrebăm cine trebuie să lase să se creadă că are influență, răspunsul evident fiind inculpatul. Nu este posibilă ipoteza în care o altă persoană (un terț)- Z afirmă că X are influență asupra lui Y și deci Z pretinde bani pentru X, întrucât în această ipoteză acea persoană Z este ea însăși autoarea unei fapte penale și nicidecum X. dar dacă ar fi să acceptăm că un terț Z poate pretinde că X are influență asupra lui Y și primește sume de bani și în mod explicit X ar deveni autorul unei fapte penale dezgolim de conținut noțiunea de răspundere pentru fapte personale. Răspunderea penală este prin excelență o răspundere pentru fapte personale. Nu îi poate fi imputat comportamentul lui Z lui X și nu îi poate fi imputat inculpatului Andreica comportamentul unei alte persoane.
Și atunci care este proba din care să rezulte că inculpatul Andreica Ioan în discuțiile cu persoanele care ipotetic au achitat sumele de bani a lăsat să se creadă că are influență asupra unui funcționar cu putere de decizie? Niciun inculpat, niciun martor nu afirmă că ar fi existat astfel de discuții. Mai mult, însăși cei doi inculpați Stamatoiu și Cozariuc nu relatează în mod clar vreo minimă întâlnire cu inculpatul Andreica Ioan, unul dintre aceștia chiar afirmând că nu l-a întâlnit niciodată, iar altul îl enumera pe inculpatul Andreica Ioan la modul general. Și atunci care a fost în concret și în mod efectiv discuția în care inculpatul Andreica Ioan ar fi susținut și lăsat să se înțeleagă că are influență asupra unor funcționari și care erau acei funcționari? Nu există o atare discuție și nu o relatează nimeni.
Mu în ultimul rând disp. legale arată: «și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu».
Rezultă din definiția legală că persoana care are influență trebuie să promită că o va determina pe persoana asupra căreia se răsfrânge influența să îndeplinească, să nu îndeplinească… etc.
Ne întrebăm întocmai ca la paragraful anterior dacă se susține că inculpatul Andreica Ioan este autorul unei atare fapte, care a fost în concret discuția/discuțiile în care a promis că va interveni. Nu există nicio descriere a unei atare discuții, a unei atare situații/ipoteze în cadrul sentinței. Dacă discuțiile s-au purtat între inculpatul X și Y aceștia răspund personal pentru discuțiile lor, pentru afirmațiile lor și pentru promisiunile lor existente sau inexistente. Nu se poate răsfrânge o discuție a inculpatului X cu Y asupra inculpatului Andreica Ioan, în sensul că acesta ar fi promis exercitarea influenței.
Atâta vreme cât în cadrul sentinței nu este descris actul material imputat inculpatului Andreica Ioan, promisiunea realizată că își va exercita influența nu există, ce alte precizări să mai putem în mod obiectiv face decât trecând în sfera ipotezelor și presupunerilor”, a arătat apărarea.
În ceea ce privește partea din același text de lege cu privire la infracțiunea de trafic de influență care se referă la “îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu”, avocatul lui Andreica întreabă care este îndatorirea de serviciu la care se face referire.
“ Dacă persoana supra căreia trebuia să fie exercitată influența era martorul Rusu Liviu, Președintele Consiliului Județean, întrebarea care se pune este care este atribuția (legală) de serviciu cu privire la care trebuia să se intervină a fi exercitată într-o anumită manieră? Atribuțiile de serviciu ale președintelui consiliului județean era și sunt stabilite de lege. În rechizitoriu și în sentință se vorbește la modul general, aproape filosofic despre «deblocarea situației». Ce înseamnă deblocarea situației ne întrebăm, raportat la atribuțiile în concret?, desigur cu indicarea temeiului legal. Nici sentința, nici rechizitoriul nu ne precizează. Din modalitatea de motivare a sentinței constatăm că instanța relatează preluând din declarațiile inculpatului Stamatoiu că ar fi fost o atitudine ostilă pe plan local și că multe amplasamente nu erau predate la timp”, arată avocatul lui Andreica, acesta redând totodată un pasaj din sentinţa Tribunalului Bistrița-Năsăud în care se precizează datele la care anumite UAT-uri au predat, cu în întârziere de 2-3 luni, către executant, amplasamentele pentru care erau prevăzute lucrări de închidere a gropilor de gunoi, și subliniază că de fapt în text se discută despre consilii locale și primării ale diverselor localități din județ, care sunt persoane juridice distincte de Consiliul Județean, și sunt distincte ca atribuții și competențe nu numai de acesta dar și de instituția Președintelui Consiliului Județean care este o funcție electivă cu atribuții distincte. “Președintele Consiliului Județean nu are atribuții de subordonare a patrimoniului primăriilor și de dispoziție cu privire la patrimoniile acestora. Dacă problema era că primăria X nu preda amplasamentul, atunci problema era cu primăria X și nu cu președintele consiliului județean, care nu avea nicio competență legală în acest sens”, a mai subliniat avocatul lui Andreica.
Plecând de la idea că inculpatul este prezumat nevinovat și orice dubii se interpretează în favaoarea acestuia apărarea mai precizează că probele de la dosar nu demonstrează “dincolo de orice îndoială rezonabilă” că Ioan Andreica este vinovat.
“Realizând o analiză a materialului de la dosar pe tipicitatea faptei, descrisă în definiţia legală suntem extrem de departe de a concluziona că fapta există sau că a fost săvârșită de inculpatul Andreica Ioan cu vinovăție”, a conchis apărarea.