Războiul dintre urmașii grănicerilor din Bistrița Bârgăului și administrația locală, început în 2006, pare unul fără de sfârșit. Dosarul în care urmașii grănicerilor revendică niște suprafețe de pădure, pentru care Primăria Bistrița Bârgăului a obținut titlu de proprietate în 2002, a fost trimis de trei ori spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, ultima dată în februarie anul acesta. Ultima dată, instanța superioară a constatat că instanța de fond nu a respectat îndrumările date prin deciziile de casare anterioare.
Concret, Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistrița Bârgăului cere de ani buni de zile, anularea titlului de proprietate pentru mai bine de 7.700 de hectare de pădure, emis în 2002 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud, pentru Comuna Bistrița-Bârgăului.
În instanță, asociația grănicerilor bârgăuani a arătat că a revendicat suprafața de pădure respectivă, în baza Legii 1/2000, deoarece înainte de a fi confiscată de regimul comunist, s-a aflat în proprietatea foştilor grăniceri şi a urmaşilor acestora.
De cealaltă parte, Comuna Bistrița Bârgăului, prin primar, a susținut că cererea asociației este nelegală, pentru că nu face dovada calităţii de succesor în drepturi a vreunei asociații de tip grăniceresc constituită înainte de l947 şi care să fi avut în proprietate imobilele menţionate.
Din 2006 încoace, dosarul a fost trimis de la Ana la Caiafa, un du-te – vino între Judecătoria Bistrița și Tribunalul BN. Până acum, instanța Judecătoriei Bistrița a respins de trei ori cererea Asociației Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistrița Bârgăului.
Prima dată tribunalul a lămurit cum stă treaba cu comuna grănicerească și UAT-urile de azi
După două trimiteri spre rejudecare și trei respingeri, la ultimul recurs înaintat de Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistrița Bârgăului, pentru că nu s-au respectat cerințele anterioare ale instanței superioare, Tribunalul BN a retrimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru a treia oară.
“Astfel, prin prima decizie civilă nr. (…)/R/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a casat hotărârea nr. 860/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. (…)/190/2006, iar prin acea decizie s-a dezlegat în mod obligatoriu şi irevocabil anumite probleme de drept esențiale pentru dezlegarea pricinii, şi anume că din perspectiva practicii Curţii Constituţionale (…), a dispoziţiilor din Decretul-lege din 4 septembrie 1940, din Codul Silvic din 1910, din Legea pentru satisfacerea trebuințelor normale de lemne de foc şi de construcţie a populaţiei rurale din vechiul Regat (…) dată la 24 iunie 1924, dar şi a Dezbaterilor Adunării Naţionale Constituante a Senatului pe marginea Legii pădurilor comunale, publicate în M.O. din 12 iulie 1924, în materia de faţă dreptul de proprietate a aparţinut grănicerilor şi nu formelor asociative în care aceştia erau integraţi sau celor care se ocupau cu exploatarea acestor păduri; că noţiunea de ###### #### ### ## ###### ########, respectiv comunitate, inclusiv de avere şi nu de unitate administrativ teritorială, aşa cum este în prezent; caracteristica principală a acestei comunităţi de avere la exercitarea atributelor dreptului de proprietate în comun; de esenţa formei asociaţiei este calitatea de foşti grăniceri sau de moştenitori ai acestora, care au deţinut dreptul de proprietate asupra pădurilor grănicereşti şi nu neapărat denumirea sau forma sub care aceasta s-a reînfiinţat.
În această decizie s-a reliefat că «Caracteristica principală a acestei comunităţi de avere era exercitarea atributelor dreptului de proprietate în comun, fără posibilitatea de a înstrăina cota parte indiviză, singura posibilitate de a se transmite dreptul de proprietate fiind moştenirea legală.
Fie că s-au organizat în conformitate cu prevederile Codului Silvic din 1910, fie că au rămas sub vechea organizare, conformă legislaţiei austro-ungare, în cazul proprietăţilor grănicerești dreptul de proprietate a aparţinut grănicerilor ca persoane fizice şi nu formelor asociative de administrare sau exploatare a averilor grănicereşti.
În acest sens, atât în forma inițială cât şi după modificarea intervenită prin OUG nr. 102/2001, art. 28 alin.5 din Legea nr. 1/2000 a consacrat caracterul de «proprietate comună» şi caracterul indivizibil al acestei forme de proprietate privată»”, arată instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivarea hotărârii pronunțată în februarie anul acesta .
Nu s-au respectat îndrumările
În 2012, dosarul a ajuns din nou în recurs la tribunal, după ce grănicerii au atacat pentru a doua oară sentința judecătoriei cu recurs. Și de data aceasta, instanța superioară a casat sentința instanței de fond și a trimis dosarul spre rejudecare. În rejudecare, instanța de fond avea misiunea de a constata dacă membrii asociației grănicerești, fiecare în parte, fac dovada calității de moștenitori ai vechilor grăniceri. În același timp, tribunalul a ajuns la concluzia că îndrumările date anterior când dosarul a fost trimis spre rejudecare, nu au fost respectate de instanța de fond, deși erau obligatorii.
“Ulterior, prin decizia civilă nr.(…)/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare s-a dat îndrumări în sensul «Contestarea legalităţii titlului intimatei Comuna Bistrița Bârgăului şi a celorlalte acte premergătoare este legitimată numai în contextul în care se va dovedi vocaţia de moştenitor a membrilor ce compun asociaţia reclamantă la propria reconstituire. În caz afirmativ, nulitatea absolută funcţionează fundamentat pe prevederile art III alin. 1 lit. a, pct. i corelat cu pct. vi din Legea 169/1997, cum bine sesizează recurenta, nemaiavând importanţă juridică celelalte motive de nulitate din cererea de chemare în judecată.
Asta, numai dacă se va proba că membrii asociaţiei sunt persoane îndreptăţite la retrocedare, reclamanta are un interes protejat de lege, personal şi actual să atace titlul adversarului. Pentru alte consideraţii, de genul celor din acţiune, calitate procesuală activă o pot deţine doar ceilalţi subiecţi de drept enumeraţi în acelaşi articol III din Legea 169/1997, alineatul 2».
De asemenea prin aceeaşi decizie de casare s-a arătat «Trebuie observat un alt element esenţial al speţei. Prin cererea de chemare în judecată introductivă (…) s-a solicitat în principal anularea Hotărârii nr. 15/23 martie 2006 emisă de Comisia Județeană Bistrița-Năsăud. Actul administrativ jurisdicţional a fost ataşat cererii, la filele 10-15. În conţinutul său se specifică care sunt proprietăţile cerute la restituire, iniţial prin cererea nr. 2/21.09.2005, cu titlu general, apoi prin cererea 85/21.09.2009 în mod specific, precum şi actele doveditoare ale fostei proprietăţi. Datele ce rezultă din aceste enunţări vor trebui corelate cu precizările demersului judiciar de la filele 588 şi 593, act procedural ce învesteşte în final instanţa, precum şi cu cărţile funciare depuse pe parcursul derulării procesului, în scopul evitării acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele ce nu au constituit averea grănicerilor ori care nu au format obiectul cererii, iar rezolvarea cauzei, în sensul dorit de recurentă dacă se va ajunge la această etapă, va fi circumscrisă art. 26 alin.1 – 3 ˆ 1 din Legea 1/2000.
Din punctul de vedere al preluării, este evident că de vreme ce intimatele nu au putut adeveri că imobilele nu au fost preluate la stat ( cu observaţia că pe întreg parcursul timpului cuprins între anul 1948 şi până în prezent nu au fost în posesia şi folosinţa cetăţenilor localităţii Bistrița-Bârgăului, intimatele neatestând cu orice mijloc de probă că s-au aflat în proprietatea sătenilor) sau că au fost în deţinerea altor subiecţi de drept, la data preluării, decât membrii asociaţiei, dar şi că preluarea s-a întemeiat pe un act normativ conform cu dispoziţiile constituţionale ale vremii de atunci, apărările comisiei judeţene din întâmpinarea formulată în recurs, în conexiune cu aprecierile sentinţei atacate, vor fi înlăturate în întregime».
S-a mai indicat îndrumarea că «Teza recursului că este necesar să se aibă în vedere sentinţa nr. (…)/1923 nu se îmbrăţişează deoarece, irevocabil şi cu putere de lucru judecat, decizia nr. ##/R/2008 a statuat că de măsurile reparatorii instituite de legile fondului funciar în folosul grănicerilor pot beneficia exclusiv foştii grăniceri sau succesorii lor. Această statuare leagă nu numai instanţele de fond, ci şi tribunalul în noul recurs declarat.
Decizia indicată conchide expres că fosta proprietate a aparţinut în comun foştilor grăniceri (…). Aşadar, în concursul dintre reclamantă la o reconstituire dovediră şi Comuna Bistrița-Bârgăului câştig de cauză nu poate legal obţine decât asociaţia recurentă».
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă din anul 1865, aplicabil în speţă raportat la data investirii iniţiale a primei instanţe, «în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi a supra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului».
Având în vedere aceste prevederi legale, tribunalul arată că îndrumările şi dezlegările obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi a supra necesităţii administrării unor probe date de instanţa de recurs printr-o decizie de casare sunt obligatorii atât pentru instanţa de fond în rejudecare, cât şi pentru instanţa de recurs în ciclurile procesuale următoare şi bineînţeles acele dezlegări îndrumări date printr-o decizie de casare sunt obligatorii şi pentru părţile litigante din acel dosar.
Având în vedere deciziile de casare anterioare prin care s-au dat dezlegări obligatorii asupra problemelor de drept anterior reliefate, tribunalul constată că prima instanţă în rejudecarea cauzei nu s-a conformat în mod adecvat acestor îndrumări în sensul că nu a analizat dacă membrii asociaţiei reclamante recurente au sau nu calitatea de moştenitori ai foştilor grăniceri, fiindcă după cum s-a reţinut în decizia de casare anterioară contestarea legalităţii titlului intimatei Comuna Bistrița Bârgăului şi a celorlalte acte premergătoare este legitimată numai în contextul în care se va dovedi vocaţia de moştenitor a membrilor ce compun asociaţia reclamantă la propria reconstituire.
Aşa fiind, ţinând cont de dezlegările obligatorii date anterior în sensul că îndreptăţirea asociaţiei reclamante la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie analizată prin verificarea pentru fiecare membru al asociaţiei a calităţii de moştenitor al foşţilor grăniceri/succesorii acestora, tribunalul constată că prima instanţă prin sentinţa recurată a analizat în mod sumar şi foarte concis această chestiune litigioasă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei şi a reţinut doar că «reclamanta nu a făcut dovada descendenţei din grăniceri, a tuturor membrilor asociaţiei, iar actele de stare civilă depuse în probaţiune nu fac dovada deplină a calităţii de moştenitor. Totodată, se observă că pentru anumiţi membrii nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte faptul că antecesorul menţionat în recensământul din anul 1948 a deţinut calitatea de grănicer»”, precizează tribunalul în motivare.
Membrii asociației trebuie să facă dovada descendenţei din grăniceri
Totodată, instanța superioară arată că aceste considerente sumare şi concise nu sunt suficiente pentru justa soluţionare a raporturilor litigioase sub acest aspect, ci se impunea analizarea situaţiei fiecărui membru al asociaţiei reclamante şi a se indica clar în considerentele hotărârii în cazul căror membrii ai asociaţiei s-a făcut dovada descendenţei din grăniceri/succesorii grănicerilor şi în cazul căror membrii ai asociaţiei recurente nu s-a făcut dovada descendenţei din grăniceri şi succesorii acestora.
„Sub acest aspect, tribunalul arată că trebuie avut ca an de reper anul 1948 când s-a dispus preluarea pădurilor grănicereşti la stat şi a se stabili pe baza înscrisurilor justificative depuse la dosar câte persoane aveau calitatea de foşti grănicer/urmaşi ai grănicerilor în acel an 1948 şi apoi a se stabili dacă membrii asociaţiei recurente reclamante aveau sau nu calitatea de moştenitori ai foştilor grăniceri sau ai succesorilor acestora, pe baza actelor de stare civilă depuse la dosar şi a celorlalte înscrisuri doveditoare depuse de reclamantă, înscrisuri doveditoare care sunt acte relevante în dovedirea calităţii de moştenitor, în speţă ţinând cont de prevederile legale incidente în materia fondului funciar, respectiv prevederile art.13 alin.1 din legea nr.18/1991 republicate care arată că dovada calităţii de moştenitor se poate face atât prin certificat de moştenitor şi hotărâre judecătorească definitivă, iar în lipsa acestora, şi prin alte probe care fac dovada calităţii de moştenitor.
Mai trebuie reliefat că în ipoteza în care nu se face dovada în cazul tuturor membrilor asociaţiei reclamante că ar fi moştenitori ai foştilor grăniceri/succesorilor grănicerilor soluţia nu poate fi defavorabilă asupra cererii de chemare în judecată deduse judecăţii, ţinând cont de dezlegările obligatorii din decizia de casare iniţială prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că,, în cazul proprietăţilor grănicereşti dreptul de proprietate a aparţinut grănicerilor ca persoane fizice şi nu formelor asociative de administrare sau exploatare a averilor grănicereşti,, iar aşa fiind, în mod evident că nu pot fi vătămaţi acei membrii ai asociaţiei reclamante care fac dovada că au calitatea de moştenitori a foştilor grăniceri care au avut calitatea de proprietari ai pădurilor grănicereşti ce se solicită a fi restituite prin cererea de reconstituire formulată de recurenta reclamantă”, mai precizează tribunalul în document.
Instanța mai arată că, în ce priveşte existenţa şi întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, se impune a se avea în vedere cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de asociație, extrasele şi colile de carte funciară indicate de aceasta în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, precum şi că trebuie să se ţină cont de dezlegările date prin decizia de casare anterioară prin care s-a stabilit sub acest aspect că ,,se specifică care sunt proprietăţile cerute la restituire, iniţial prin cererea nr. 2/21.09.2005, cu titlu general, apoi prin cererea 85/21.09.2009 în mod specific, precum şi actele doveditoare ale fostei proprietăţi. Datele ce rezultă din aceste enunţări vor trebui corelate cu precizările demersului judiciar de la filele 588 şi 593, act procedural ce învesteşte în final instanţa, precum şi cu cărţile funciare depuse pe parcursul derulării procesului, în scopul evitării acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele ce nu au constituit averea grănicerilor ori care nu au format obiectul cererii, iar rezolvarea cauzei, în sensul dorit de recurentă dacă se va ajunge la această etapă, va fi circumscrisă art. 26 alin.1 – 3 ˆ 1 din Legea 1/2000,,.
Dosar retrimis la instanța de fond, pentru a treia oară
“Având în vedere această situaţie, se impune a se stabili clar care sunt imobilele terenuri solicitate prin cererea de reconstituire depuse anterior indicate în decizia de casare anterioară şi dacă imobilele indicate în cererea de reconstituire depuse de asociaţia reclamantă au natura imobilelor indicate de prevederile art.26 din legea nr.1/2000, iar sub aspect probator, pot fi valorificate înscrisurile doveditoare depuse la dosar de reclamanta recurentă pe parcursul acestui litigiu în toate ciclurile procesuale, precum şi expertizele efectuate depuse la dosar şi indicate în susţinerea recursului, iar dacă se apreciază că nu sunt suficient de lămuritoare aceste probe deja administrate care-şi menţin valoarea probatorie se pot administra alte probe utile în rejudecarea cauzei.
Aşa fiind, tribunalul arată că, în speţă, se poate reţine că asupra unei chestiuni litigioase esenţiale deduse judecăţii prima instanţă nu a cercetat în mod suficient fondul cauzei, motiv pentru care, ţinând cont de cererea formulată de reclamantă recurentă de casare cu trimitere spre rejudecare şi de necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie, arată se impune casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, chiar dacă această măsură s-a mai dispus în acest dosar, ţinând cont că această soluţie este una de natura a conferi părţilor litigante o cale de atac efectivă împotriva soluţiei prin care se va soluţiona în mod efectiv fondul cauzei, ceea ce nu s-ar putea realiza în ipoteza în care tribunalul ar analiza direct în acest recurs fondul cauzei, fiindcă părţile litigante nu ar mai avea la îndemână vreo cale de atac prin care să critice soluţia instanţei de recurs prin care s-ar dezlega irevocabil chestiunile litigioase insuficient analizate de prima instanţă”, a arătat instanța de la Tribunalul BN, care a decis trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a treia oară.
“În rejudecarea cauzei, se impune a se respecta îndrumările date prin deciziile de casare anterioare asupra problemelor de drept deja dezlegate şi ţinând cont de acele îndrumări, trebuie a se verifica şi stabili în cazul fiecărui membru al recurentei reclamante asociaţii dacă are sau nu calitatea de moştenitor după o persoană ce avea calitatea de grănicer/succesor de grănicer în anul 1948, la data preluării imobilelor păduri grănicereşti în proprietatea statului, apoi, în cazul în care se va stabili în considerentele hotărârii ce se va pronunţa calitatea membrilor asociaţiei reclamante de moştenitori ai foştilor grăniceri în cazul tuturor sau doar pentru unii dintre membrii asociaţiei, ţinând cont de înscrisurile doveditoare depuse la dosar în toate ciclurile procesuale, inclusiv în faza acestui recurs, putându-se administra şi alte probe în situaţia în care se apreciază că înscrisurile doveditoare şi expertizele existente la dosar în ciclurile procesuale anterioare nu sunt suficiente pentru justa soluţionare a cauzei, se vor analiza raporturile litigioase şi se va pronunţa asupra tuturor petitelor din acţiunea civilă precizată dedusă judecăţii de reclamantă, ţinând cont de prevederile legale incidente în materie şi de îndrumările obligatorii date prin deciziile de casare asupra problemelor de drept dezlegate, analizând motivele de fond invocate de reclamantă, precum şi apărările pârâtelor comisii de fond funciar”, mai subliniază Tribunalul BN.
