Ecourile deplasării subsecretarului de stat Nuland la Bucureşti reverberează şi în prezent în agitata viaţă politică românească. În definitiv, unde este lipsită de agitaţie viaţa politică în lume, care este plină de exagerări, de afirmaţii şi de aprecieri fără nicio noimă. Primul a reacţionat la vizită, vehement, aşa cum obişnuieşte, preşedintele Băsescu. Dacă la primirea de la Palatul Cotroceni o ţară întreagă a văzut spunându-i oaspetelui de peste ocean că, între România şi SUA, sunt „mici fricţiuni”, nu după multă vreme a declarat vizavi de guvernanţi şi de atacurile lor la adresa justiţiei, că suntem „pe marginea prăpastiei”, ceea ce mi se pare puţin exagerat.
Ieri, 16 ianuarie, când s-a întors de la Bruxelles vehementul preşedinte şi-a mai îndulcit declaraţiile, declarând că nu suntem chiar deasupra prăpastiei.
Replica a venit în aceeaşi seară din partea domnului Crin Antonescu, care l-a acuzat pe şeful statului de dezinformare şi minciuni, dând certificate de constatare pentru conţinutul unor convorbiri, la care nu a participat, dar despre care i-ar fi putut face relatări colegul de coaliţie Titus Corlăţeanu, ministrul nostru de Externe. Trebuie să remarc şi faptul că, în pofida caracterului extrem de polemic al declaraţiilor lui Crin Antonescu, am remarcat şi un demers autocritic, când spunea că şi el, în trecut, a făcut afirmaţii excesive, pe care nu doreşte să le repete în acest an electoral. Această cerinţă morală de bun simţ este valabilă pentru toţi actorii politici ai momentului, mai ales într-o perspectivă apropiată, când consider că USL nu se va rupe, iar preşedintele PNL va deveni preşedintele ţării. Aşa fiind, îmi reconsider aprecierea făcută, că, după europarlamentare, alianţa de la guvernare se va rupe.
Că organismele europene şi îndeosebi Statele Unite nu sunt deloc mulţumite de reacţiile PSD la condamnarea lui Năstase mi se pare evident. Doamna Neuland, la Bucureşti, prima vizită a făcut-o Laurei Codruţa Kovesi, şeful DNA, împrejurare care este pe deplin semnificativă. Apoi, în consens şi cu reacţiile cancelariilor occidentale, Consiliul Superior al Magistraturii a dat un calificativ negativ declaraţiilor lui Victor Ponta (premierul a considerat dosarele lui Adrian Năstase ca fiind unele politice), dar îmi menţin opinia că sintagma „ţara se găseşte pe marginea prăpastiei” este exagerată. Cu privire la obsesia lui Băsescu şi a echipei care-l înconjoară, a repeta până la saţietate că actualul preşedinte deţine puterea mi se pare, de asemenea, fără noimă, când coaliţia USL deţine în Parlament o majoritate de peste 70%. Nu este mai puţin adevărat că nici cu asemenea masivă susţinere parlamentară nu pot face prea multe, când faci legi pe picior, cum s-a întâmplat cu legea descentralizării sau legea modificării Codului Penal, pe care judecătorii Curţii Constituţionale, în unanimitate, repet, în unanimitate, le-au declarat contrare Constituţiei. În aceeaşi notă negativă, nu este de mirare că atât liderii pensionarilor militari, cât şi baronul Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa vor desfiinţarea acestei instituţii vitale pentru funcţionarea statului de drept.
Anul acesta, 2014, de bine, de rău, va trece, ceea ce mă îngrijorează este ce se va întâmpla în continuare, după alegerile prezidenţiale.
În pofida acestei situaţii, ce poate fi considerată negativă, şi în contextul existent, care nici el nu este prea favorabil, să nu ne pierdem totuşi speranţa. Şi anul 2013 a fost un pic mai bun decât s-a spus la începutul perioadei de timp. Anul 2013, din punct de vedere climatic, a influenţat pozitiv agricultura, deci PIB-ul României a crescut, dar acum vremea nu ţine cu noi.
Adrian Man
17 ianuarie 2014
