Situația din dosarul în care Ioan Andreica, fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, și alți 7 inculpați sunt acuzați de infracțiuni de corupție, este încă incertă, în ceea ce privește intervenirea prescripției. În toamna anului trecut, 6 din cei 8 inculpați din dosar au cerut instanței să constate intervenirea prescripției răspunderii penale și pe cale de consecință să dispună încetarea procesului penal. De cealaltă parte, procurorii DNA au solicitat în instanță sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a cere lămuriri cu privire supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul național.
Reamintim că, în același dosar sunt judecați Adrian Palade pentru complicitate la trafic de influență, Cozariuc Mihai-Mircea pentru cumpărare de influență, Stamatoiu Cristian pentru cumpărare de influență în formă continuată, Popescu Lazăr complicitate la trafic de influență și instigare la spălare de bani în formă continuată, Sabău Ioan-Claudiu trafic de influență în formă continuată, Istrate Ion (Fuji) pentru complicitate la trafic de influență în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, Stănescu Mihai pentru spălare de bani în formă continuată şi Stănescu Cezar pentru spălare de bani.
Teoretic, faptele sunt prescrise
Astfel, în nota scrisă depusă la dosar Ioan Andreica, acuzat de trafic de influență pentru presupuse fapte comise în perioada martie-aprilie 2010, invocând deciziile CCR, a arătat că termenul de prescripție s-a împlinit cel mai târziu în 30 iunie 2022.
În aceeași situație se află și Popescu Lazăr, acuzat de complicitate la trafic de influență și instigare la spălare de bani în formă continuată. Astfel, pe legea veche, prescripția ar fi intervenit în aprilie 2018, iar pe cea nouă în iunie acest an.
În ceea ce-l privește pe Claudiu Sabău, acuzat de trafic de influență în formă continuată, termenul de prescripție ar fi intervenit în decembrie 2018.
În cazul lui Ion Istrate (Fuji), acuzat de complicitate la trafic de influență în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, faptele s-au prescris în martie 2019.
Pentru Cristian Stamatoiu, acuzat de cumpărare de influență în formă continuată, termenul de prescripție s-ar fin împlinit în decembrie 2018, în timp ce pentru Mihai Cozariuc, acuzat de cumpărare de influență, termenul s-a împlinit în septembrie 2018.
DNA: Un risc sistemic de impunitate la nivel național
În luna noiembrie a anului trecut, procurorii DNA au venit cu o solicitare în instanță, de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a cere lămuriri cu privire supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul național.
Astfel, după ce fac un istoric al reglementărilor și Deciziilor CCR privind prescripția, procurorii anticorupție precizează că, dacă acestea ar fi aplicate, în prezenta cauză, faptele ar fi prescrise încă din anul 2020.
Însă, există o serie de consecințe, în sensul în care multe persoane trimise în judecată pentru comiterea unor infracțiuni să scape de acuzațiile aduse de procurori fără să fie judecate.
“Înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR, este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile de corupție și spălare a banilor, ci a tuturor infracțiunilor, cu excepția celor imprescriptibile.
Procedurile penale referitoare la infracțiunile de corupție implică anchete complexe și greoaie.
Durata procedurii în fața instanțelor este de așa natură, în acest tip de cauze, încât impunitatea de fapt nu ar constitui în România un caz excepționale, ci regulă.
Menționăm că această înlăturare a termenului special de prescripție nu reprezintă voința legiuitorului constituant sau delegat (de altfel legiuitorul delegat a acționat imediat după pronunțarea deciziei CCR și anterior publicării ei), ci ar putea fi o consecință a Deciziei CCR, instituție situată în afara sistemului judiciar, ai cărei membri sunt numiți în proporție de 2/3 de puterea legislativă și 1/3 de președintele țării.
În acest sens facem trimitere la cele statuate deja de CJUE în cauza Euro Box Promotion și alții (…) a treia întrebare: «Articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia deciziile curții constituționale sunt obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca dreptul național să garanteze independența curții constituționale menționate în special față de puterile legislativă și executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziții. În schimb, aceste dispoziții din Tratatul UE și decizia menționată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curții constituționale naționale de către judecătorii naționali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea disciplinară»”, au arătat procurorii DNA în documentul depus la dosarul cauzei.
Totodată, procurorii subliniază că România s-a angajat să combată infracțiunile la cel mai înalt nivel atunci când a aderat la Uniunea Europeană, astfel că prezentul dosar are o legătură cu dreptul UE.
“Necesitatea interpretării dreptului Uniunii rezultă din imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă (…) în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție la nivel înalt.
Totodată, Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (…), Curtea a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul în care consacră prevalența acestui drept asupra statelor membre. În această privință, Curtea a constatat că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menționate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept național, indiferent de natura acestora, altfel existând riscul ca acest drept să își piardă caracterul comunicat și ca fundamentul juridic al Comunității înseși să fie pus în discuție.
Or, în acest context faptic și normativ, este evident că se impune a cunoaște dacă o eventuală neaplicare a Deciziei nr.. 358/2022 a CCR ar fi conformă dreptului comunitar li dacă lăsarea neaplicată a prevederilor naționale în materie de prescripție aduce atingere art. 49 paragraful 1 teza ultimă din Carta drepturilor fundamentale”, au explicat procurorii DNA.
