Interceptările pe mandate de siguranță națională au fost mereu un subiect de scandal. An de an, mii de astfel de mandate sunt emise de către judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce, teoretic, înseamnă că România are mari probleme în ceea ce privește siguranța națională. De fapt, a devenit un obicei ca majoritatea dosarelor instrumentate de procurori să fie susținute în exclusivitate pe interceptări realizate în baza unor mandate pe siguranța națională. ÎCCJ se încurcă în cifre când vine vorba de numărul mandatelor – mii de interceptări au dispărut din statistica oficială. Mai mult, recent Ministrul Justiției a cerut modificarea Legii 51/1991 privind securitatea naţională, după ce CCR a hotărât că interceptările SRI, pe mandate de securitate națională, nu mai pot fi folosite ca probă.
În iunie 2018, Instanța Supremă arată într-un răspuns oficial că între anii 2009 și până la jumătatea anului 2018, instituția a emis 26.000 de mandate de siguranță națională, între care doar două propuneri au fost respinse.
Datele au fost furnizate după ce jurnaliștii au făcut solicitări către ÎCCJ în contextul în care Claudiu Manda, la acea vreme președintele Comisiei de control SRI, a declarat că în perioada 2005-2016, mai mult de șase milioane de români au fost interceptați de SRI, dar și că a fost sesizat că în 2012 aproape tot Guvernul și peste 100 de parlamentari au fost interceptați. Însă, în datele furnizate de Înalta Curte se arată că în perioada 2009-2018 au fost emise 26.445 de mandate de siguranță națională.
„Numărul propunerilor admise, în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională, de Înalta Curte de Casație şi Justiţie având ca obiect emiterea mandatelor de interceptare în baza securității naționale: – anul 2009 – 3011; anul 2010 – 3183; anul 2011 – 3805; anul 2012 – 3602; anul 2013 – 3791; anul 2014 – 2692; anul 2015 – 2740, o propunere respinsă; anul 2016 – 3660; anul 2017 – 2661; 1 ianuarie – 31 mai 2018 – 960, o propunere respinsă”, se arată într-un răspuns al ÎCCJ pentru Mediafax.
Unde au dispărut mandatele?
După doi de la ultima solicitare, Înalta Curte prezintă pentru aceeași ani, date diferite. Practic, mii de mandate pe siguranță națională s-au evaporat din statistica oficială. Concret, într-un răspuns din iunie 2020, Curtea Supremă arată că, în baza aceleași Legi 51/1991 în anul 2017 numărul mandatelor de securitate națională emise este de 966, adică cu 1.695 mai puține față de răspunsul precedent. De asemenea, ÎCCJ spune că în anul 2018 au fost emise 833 de mandate, iar în răspunsul anterior se preciza că doar din ianuarie-mai 2018 au fost emise 960 de mandate. În anul 2019 au fost emise 1.017 mandate de siguranță națională. Interesante sunt datele și din acest an. Potrivit statisticii Curții Supreme până în iunie 2020 au fost emise 352 de mandate de supraveghere, în condițiile în care din luna martie, în starea de urgență au fost suspendate toate procesele, cu excepția celor urgente. Practic, în plină pandemie au fost depistate multe amenințări care puneau în pericol securitatea națională…
Iar din iunie până în 10 august, Curtea Supremă a mai emis încă 167 de mandate de siguranță națională. Deci până acum, un total de 519 de mandate în anul 2020.
Potrivit Legii 51/1991, se pot solicita mandate în cazul în care există suspiciuni potrivit cărora sunt persoane care fac cunoscute activități secrete privind siguranța națională, care divulgă date și informații secrete care pot aduce prejudicii intereselor siguranței naționale.
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăşi 6 luni, iar în cazuri întemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fără a se putea depăşi, de fiecare dată, 3 luni.
Judecătorii CSM nu vor să verifice emiterea mandatelor de siguranță națională
Reamintim că Secţia pentru judecători a CSM a respins recent solicitarea judecătoarelor Gabriela Baltag și Evelina Oprina de a sesiza Inspecţia Judiciară pentru a se verifica respectarea legii de către Curtea Supremă la emiterea mandatelor de siguranţă naţională.
Decizia de respingere a solicitării celor două judecătoare a fost luată cu 6 voturi la 5. Acest lucru a creat mirare în rândul magistraților și al celorlalți juriști, mai ales pentru că Secția pentru judecători militează pentru transparență și pentru verificări în contextul mandatelor pe siguranță națională.
Secția pentru judecători a CSM este formată din: Mihai Bălan, Gabriela Baltag, Andrea Chiș, Mariana Ghena, Simona Marcu, Bogdan Mateescu, Simona Marcu, Evelina Oprina, Lia Savonea și Nicoleta Țînț (președintele CSM).
Membri de drept sunt și Corina Corbu (președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție) și ministrul Justiției Cătălin Predoiu.
Potrivit unor surse citate de Mediafax, Corbu este magistratul care putea înclina balanța, însă a votat împotriva controlului, iar rezultatul a fost 6 la 5.
Din 2009 și până în 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost condusă de Livia Stanciu, iar ulterior de Cristina Tarcea până în februarie 2020 când a ieșit la pensie.
SRI a rămas (temporar) fără armă
În iarna acestui an, Curtea Constituțională a României a admis o excepţie de neconstituţionalitate privind o prevedere din Codul de procedură penală, legată de folosirea interceptărilor în procesele penale. În urma acesteia, SRI nu mai poate sesiza procurorii cu interceptari pe mandate de siguranță națională.
SRI a dezvoltat o industrie din mandatele de siguranță națională, restrângând fără indicii clare drepturile și libertățile a cel puțin sute de mii de persoane, în același timp punând, printr-o portiță a legii, care s-a dovedit ilegală și neconstituțională și mandatele de supraveghere tehnică ale parchetelor.
Ministrul Justiției propune modificare Legii privind securitatea națională
Recent, Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi deputaţii PNL Cristina Trăilă şi Gabriel Andronache au depus la Camera Deputaţilor un proiect de modificare a Legii 51/1991 privind siguranţa naţională a României.
Iniţiatorii precizează în expunerea de motive a proiectului că ”din considerentele Deciziei nr. 55/2020 (a Curţii Constituţionale – n.r) se reţine că înregistrărilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 li se poate conferi calitatea de mijloc de probă în procesul penal, cu condiţia ca prin lege să fie reglementată o procedură clară şi adecvată, care să permită verificarea efectivă a legalităţii lor, atât a mijlocului de probă (înregistrările în cauză), cât şi a procedeului probatoriu prin care au fost obţinute”.
Ministrul Justiţiei propune modificarea articolului 21 alineatul 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, care ar urma să aibă următorul cuprins: ”(1) Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora. Dispoziţiile art. 143 alin. (3) şi (A) şi art. 146 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător”.
De asemenea, se notează în forma depusă de iniţiator, la articolul 21, după alin. (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins: ”(11) Dacă înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, legalitatea acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică, în procedura de camera preliminară, de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Mai mult, Ministerul Justiţiei propune ca ”(1) în cauzele penale în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura în camera preliminară s-a încheiat dispunându-se începerea judecăţii,şi în care sunt folosite ca mijloace de probă înregistrări rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională, legalitatea acestor înregistrări şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei”.
Totodată, iniţiatorul propune ca ”în cauzele penale prevăzute la alin. (1) nelegalitatea respectivelor înregistrări sau a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura completă după intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă încălcările nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută”.
