1. Domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a gândit din nou să-l suspende pe Traian Băsescu, deşi până la sfârşitul mandatului său mai sunt aproximativ două luni. Iniţiativa mi se pare un pic cam tardivă, chiar din partea celor care şi-au dorit cu ardoare acest lucru şi se pare că nu va avea adeziunea Partidului Social-Democrat, care are votul hotărâtor în Parlament. L-am auzit şi pe domnul Liviu Dragnea, precum şi pe clujeanul nostru Ioan Rus, care nu împărtăşeau cele propuse de domnul Tăriceanu. Vâlva care ar determina-o o nouă procedură de suspendare, a treia în zece ani, nu ar aduce nimic bun pentru România şi nici nu i-ar spori bagajul de voturi pentru domnul Tăriceanu, care, în ultimul sondaj publicat în Adevărul, apare cu numai 2,5% din opiniile electoratului. Nu aş vrea să spun că Traian Băsescu nu este şi el de vină pentru situaţia intervenită, fotografierea pe malul mării cu sigla unui partid mult drag lui sau ridicarea din nou a problemei plagiatului lui Victor Ponta, pe lângă faptul că nu servesc nici ele la nimic, nu-i aduc un spor de popularitate nici lui şi nici omului politic pe care-l sprijină cu ardoare. Nu mă îndoiesc că până la urmă raţiunea va învinge şi că această iniţiativă va eşua. Oricum, cu siguranţă nu-i va aduce mai multe voturi lui Victor Ponta, pe car îl văd în ipostaza de preşedinte al României cu Băsescu suspendat sau nu.
2. Doamna Corina Creţu a obţinut un post de comisar în executivul european, dar nu unul obişnuit, ci chiar foarte important, şi anume de comisar pentru politici regionale, care va implica gestiunea unui buget de peste 350 de miliarde de euro. La emisiunea lui Robert Turcescu, în care a fost invitat Traian Băsescu, cu o zi înaintea comunicatului oficial, Traian Băsescu i-a dat în plic moderatorului denumirea funcţiei comisarului european, ceea ce demonstrează că preşedintele, chiar cu sabia suspendării deasupra capului, are relaţii foarte utile la Bruxelles. În această conjunctură nu cred că Băsescu i-a fost un adversar europarlamentarului PSD, cum încearcă să acrediteze această idee liderii politici de la putere. Este al doilea comisar important pe care îl obţine România în decursul unui interval de opt ani. La încetarea mandatului domnului Cioloş s-ar cuveni să-i aducem un omagiu pentru modul exemplar în care s-a descurcat şi să confirme din nou convingerea că România nu este persecutată nicăieri în organismele europene, ci câteodată îşi dă cu piciorul cu stângu-n dreptul. Un nou comisar european, Pierre Moscovici, desemnat din parte Franţei, este de origine română, aşa că putem spune că-n „guvernul” european România se prezintă foarte bine. Să dea Dumnezeu să putem absorbi mai multe fonduri europene, fiindcă acestea ar putea ajuta considerabil economia românească, creând locuri de muncă.
3. Domnul Victor Ciorbea a fost, este şi probabil va mai fi o mare dezamăgire. A fost un eşec considerabil în timpul Convenţiei Democrate, a avut un drum în zigzag după 2004, s-a remarcat prin prezenţa aproape zilnică la Antena 3 şi alte canale de televiziune de mare ţinută intelectuală şi acum ocupă postul de Avocat al Poporului, care nu ar trebui să fie un instrument politic, indiferent cine l-a propus pentru această funcţie. Îmi pare rău că fac aceste constatări, deoarece Ciorbea a terminat facultatea la Cluj, i-a fost prieten unui eminent jurist, profesorul Mircea Mureşan, şi prin anii 90, a fost mult simpatizat de Mircea Dinescu. O imensă majoritate de oameni politici, de organisme neguvernamentale, îi solicită să atace la Curtea Constituţională Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului privind Legea Învăţământului şi dreptul la traseism politic pentru aleşii locali într-un interval de 45 de zile. Ultima ordonanţă a determinat critici din partea ambasadelor occidentale, nu atât pentru conţinutul acesteia, cât mai ales pentru modul netransparent în care a fost adoptat. Domnul Victor Ciorbea nu se grăbeşte deloc să dea un răspuns la astfel de chestiuni de majoră importanţă, ci se călăuzeşte de adagiul latin „festina lente”. Fiecare am avut în viaţă dezamăgiri personale, care ne-au încercat şi afectat mult, dar când dezamăgirea se circumscrie la nivelul unei ţări, frustrarea este enormă şi nu cred că noi românii o merităm. Am aflat că domnul Ciorbea vrea să conteste la Curtea Constituţională o Ordonanţă de Urgenţă din anul 2008, deci de pe vremea regimului „nazist” al lui Traian Băsescu. Fiecare face în viaţă ceea ce ştie şi ceea ce poate. Până la urmă, actuala majoritate parlamentară şi viitorul preşedinte se vor dispensa şi de Victor Ciorbea, fiindcă este extrem de zelos, mai mult decât s-ar fi aşteptat chiar ei.
11.09. 2014
Adrian Man
P.S.: A plecat dintre noi profesorul universitar Gheorghe Boboş, strălucit jurist, pe care am avut plăcerea să-l cunosc foarte bine. Aş putea spune că i-am fost chiar prieten, activând vreo doi ani în cercul ştiinţific de teoria statului şi a dreptului până în anul 1957. Ne-am regăsit de fiecare dată cu plăcere şi multă bucurie. Acum, când nu o să-l mai întâlnesc, îmi exprim imensul regret pentru pierderea suferită şi transmit familiei sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
