În toiul pandemiei, dezinfectantul apărea la orice pas, săpunul era nelipsit din orice încăpere sanitară și, în ciuda contextului, lumea părea un loc mai curat. În urma miilor de campanii de conștientizare și informare făcute în ultima perioadă, pare că am rămas doar cu o amintire ascunsă undeva departe: e important să ne spălăm pe mâini. Care mai este rolul acestor informații dacă spațiile publice în care ne petrecem timpul este casă pentru germeni? Ne ferim în continuare de gândaci, dar lăsăm o portiță deschisă unei noi crize epidemiologice.

Până în 2015 atât dezinfecția, cât și dezinsecția spațiilor publice erau obligatorii prin lege, lucru ce nu ar fi avut de ce să fie schimbat. În fapt, ce e greșit la asta? Protejarea cetățenilor, din toate punctele de vedere, ar trebui să fie pe primul loc în lista de priorități a parlamentarilor.

Cu toate acestea, riscurile epidemiologice par să nu aibă putere în fața gândacilor de bucătărie, astfel că, odată cu articolul 107 din ordinul de ministru 82, dezinfecția se execută numai la solicitarea persoanelor fizice sau juridice.

Ordinul nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei prevedea dotarea şi aprovizionarea unităților, după necesitate, cu utilaje şi materialele necesare pentru întreţinerea curăţeniei şi efectuarea operaţiunilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare. Aceasta explica meticulos chiar și importanța ștergerii prafului reducerea numărului de germeni saprofiți şi distrugerea germenilor patogeni prin mijloace fizice sau chimice, oferind și soluții accesibile pentru orice buzunar: „cea mai ieftină metodă de dezinfecţie este spălarea cu apă fierbinte (77 grade Celsius – 82 grade Celsius timp de 1 minut), urmează în ordinea costului spălarea cu un detergent anionic şi dezinfecţia cu o substanţă chimică”.

Același ordin conținea soluții practice pentru dezinfecția mai multor suprafețe comune cum ar fi: pardoselele, covoarele, pereții, mobila, produsele de curățenie și telefoanele. Până în prezent, conștientizarea importanței dezinfectării ar fi trebuit să ajungă la un nivel mai înalt, în schimb, cu fiecare lege nouă, se oferă mai multă libertate, dar mai puțină informație.

Norma din 2014 vine cu obligativitatea respectării unor norme asemănătoare celor prezentate mai sus și, în plus, este adăugată dezinsecția periodică făcută la intervalele prevăzute în metodologii, dar nu mai mari de 3 luni, și deratizarea periodică făcută la intervale de maximum 6 luni- „între operațiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsecție și deratizare curente, de întreținere, în funcție de prezența vectorilor.” Mai mult decât informate, instituțiile publice erau obligate să păstreze curățenia și să asigure un mediu sanitar sigur pentru fiecare individ ce urma să le calce pragul.

Schimbări radicale în ordinele date

Situația se schimbă la 180 de grade când ordinul nr 82 din 2015 a intrat în vigoare: dacă până atunci dispozițiile ce trebuiau urmate erau clare și descrise în paragrafe întregi, prezenta ordonanță afirmă doar că dezinfecția se execută numai la solicitarea persoanelor fizice sau juridice.

Putem spune că instituțiile sunt deja conștiente de importanța unui mediu steril, însă câte dintre ele mai practică aceste obiceiuri sănătoase? Sigur, la nivel de individ ne putem spăla mâinile mai des și evita suprafețele comune, dar nu ar fi mai simplu să știm că trăim într-un mediu curat? Să ne putem sprijini de balustrada scărilor, care pentru asta este făcută, fără sa ne înnegrim mâinile?

Cu siguranță există și clădiri cărora le-a devenit pur și simplu obișnuință să facă asta, dar dacă ne ducem cu gândul la locul unde cei mici îsi petrec jumătate de zi s-ar putea să ne dorim un mediu mai sigur. Copiii sunt curioși și își doresc să cunoască fiecare textură, se joacă cu obiectele infectate, iar când ajung la toaletă să se spele, șansele ca acestea să fie la fel de murdare sunt destul de mari. Dacă pentru noi nu mai luptăm, siguranța generațiilor viitoare ar trebui să devină un subiect de interes major.

Educație, educție, educație

Doctor în medicină, Florin Stamatian a proclamat legea prevenției care reglementează o serie de instrumente care să asigure prevenirea săvârșirii de contravenții. Scopul prezentei legi este de a reglementa o serie de instrumente care să asigure prevenirea săvârșirii de contravenții.

Fostul parlamentar PNL desparte problema în doua mari categorii: spațiul public vs spațiul privat, iar pentru fiecare lipsa dezinfecției se pune pe seama finanțelor limitate. Cu toate acestea, până la prezentul ordin, se găsea loc în buget pentru asta.

Este vorba despre relațiile interumane, este normal să-ți faci curățenie la locul de muncă și în jurul casei. Ține de educație! 

Discuția s-a îndreptat tot către trecut și obiceiurile populației de a face marea curățenie de primăvară- fiecare la casa lui, dar germenii din locurile publice rămân neatinși. Fostul cadru medical a pus accentul pe educație: sunt lucruri care nu trebuie incluse în lege, ci în educația fiecăruia.

Pe cine aruncăm vina?

Cu toate acestea, școlile și grădinițele care mai practică dezinfecția lunară se pot număra pe degete. Care ar putea fi soluția? O lege scrisă! Delictul merge către inspectoratele școlare care, înainte de începerea unui nou ciclu, nu respectă calendarele de repregătire a unităților școlare. În acest fel, vina doar se aruncă dintr-o parte în alta asemenea unei mingi de volei și rămâne de văzut ce echipă pierde.

Florin Stamatian amintește că în instituțiile în care a lucrat se făceau periodic dezinfecții și dezinsecții, dar asta se întampla în perioada obligativității acestora, mai departe rămâne la latitudinea fiecăruia și perioada de timp dintre ele pare să crească constant.

Nici în urma unui context pandemic, profesorului universitar (Obstetrică – Ginecologie) nu i se par necesare măsurile de prevenție asupra altor boli epidemiologice. Poate boala mâinilor murdare nu îi afectează branșa.

Mai departe acuzați sunt românii care înteleg doar dacă sunt pedepsiți de lege. Dacă DSP vine în control, omu s-ar putea să fie mai atent. Încă marcat de legile trecutului, Stamatian pomenește legea ce, cândva, îl obliga să măture în fața curții. Poate în urma unui asemenea efort fizic a hotărât că este mai corect să lase populația în voia sorții, în fapt, dezinfecția este un adevărat consumator de energie.

Să-l învățăm pe om să se spele pe mâini. Avem nevoie de educație sanitară în școli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.