Jocurile sunt aproape facute. Asteptam doar derularea lor. Nu mai este mult timp pâna în luna noiembrie, când toti români vom trai o experienta unica – votul uninominal. Deocamdata nu prea stim cu ce se manânca si nici ce surprize ne va aduce. S-au cântat multi dupa acest vot uninominal, ca îl vreau, ca îl doresc, ca acest sistem de vot va rezolva toate relele din România. Singurii sinceri au fost cei de la PRM, care au argumentat ca românii nu sunt înca pregatiti pentru acest sistem de vot. Votul uninominal trezeste frisoane si emotii. Trezeste frica pentru unii, deoarece votul uninominal va fi pentru unii cântecul de lebada, iar politica pentru ei va deveni doar amintire.
La Bistrita, totul a început cu un adevarat blat politic. Ca a fost asa, o demonstreaza faptul ca cei trei actori principali ai scenei politice bistritene – Nelu Turc, Emil Radu Moldovan si Ioan Oltean s-au înteles sa candideze fiecare acolo unde se simte cel mai tare. Acest no-combat a fost aranjat în spatele usilor închise. Cei trei corifei au stabilit la masa verde sa nu se calce pe bataturi. Au cazut la întelegere sa nu se ia la trânta direct si fiecare s-a gândit ca în colegiul în care candideaza este invicibil, iar votul din ultima zi a lunii noiembrie, îl va propulsa în parlament. Acest lucru a fost prima frica de uninominal. Pâna acum lucrurile au fost simple. Erai cel mai tare în judet la un partid, erai trecut primul pe lista si nu aveai cum sa nu fi ales. În sistemul vechi, pe lista, unii ar fi putut sa fie alesi si daca candidau trei sute de ani de acuma încolo. Se instalasera în frunte ca alesii la Academie, de unde pleci, numai cu picioarele înainte. La toti le e frica de uninominal. Acest lucru se vede si se simte. Si este normal undeva sa se întmple acest lucru. Candidati si alegatori, toti vom trai o experienta absolut noua, atât pe timpul derularii campaniei elctorale, cât si la exercitarea propriu-zisa a votului în cabina de vot. Frica s-a observat mai ales în stabilirea candidatilor viabili si credibili pentru fiecare colegiu. PNL si PSD s-au miscat mai repede, au oamenii care îndeplinesc ambele conditii, de aceea au fost primii care au anuntat candidatii pentru fiecare colegiu, atât la Camera Deputatilor cât si la Senat. Mai greu s-au miscat lucrurile la PD-L, ai caror candidati parca au fost scosi cu forcepsul. Ioan Oltean s-a lepadat de toti vechii tovarasi de drum, de Vasile Moldovan, de Ioan Andreica. Nu stim ce evenimente au avut loc în sediul PD-L de pe Pietonal de s-a renuntat atât de usor la experienta unor cadre de baza ale ale partidului.
Ce vor întelege alegatorii din colegiile unde vor candida cele doua mari transferuri ale lui Ioan Oltean – Nelu Botis si Horatiu Catalano, oameni care nu au niciun fel de activitate în partidul în care au ajuns din motive numai pur electorale? Daca Nelu Botis beneficiaza de notorietate în Colegiul 1 Bistrita, Catalano, în Colegiul 4, în care candideaza, este cunoscut numai de cadrele didactice. Numai cu voturile acestora nu poate fi ales, chiar în situatia în care l-ar vota toti în masa. Uninominalul, mai putin pentru alegatori, dar extrem de mult pentru actorii aflati pe scena, trezeste emotii si unora le provoaca adevarate frisoane. Unii dintre ei, mai ales cei trei mari, Nelu Turc, Ioan Oltean si Emil Radu Moldovan, se angajeaza într-un joc care are o miza extrem de mare. Ca la poker, totul sau nimic. Sunt ca într-un joc de tip ruleta ruseasca. Se va apasa pe tragaci, dar nici unul nu va sti unde este glontul. De rezultatul votului din noiembrie va depinde daca unii vor mai face politica sau nu.
ZAHARIA COTOC
