Demaraj cu frana trasa

În sfârşit, a pornit campania electorală pentru europarlamentare. A plecat cu aşa viteza încât pare că stă pe loc. Sau demarajul s-a făcut cu frâna trasă.
În prima zi a campaniei toate panourile din tablă, care dau un aer de şantier locului respectiv, au rămas goale puşcă. Niciun afiş, nici măcar, un abţibild, ceva, cât de mic. După o zi sau două, a apărut primul afiş, pe un fond galben arhicunoscut, cuvintele "PD-L, La BINE şi La GREU", încearcă să ne convingă că ei ar fi soluţia. O singură întrebare îţi apare în minte când citeşti acest îndemn electoral, oare a fost vreodată bine în România? De greu ce să mai vorbim, este singurul lucru cu care sunt obişnuiţi oamenii. În rest zero. După o zi sau două, au făcut prima mişcare şi adversarii de la PSD. Mesajul pe care îl citim ne îndeamnă să "Votăm Bine". Eu personal sunt de acord cu ei, dar cum am putea să ştim cu certitudine dacă vom vota bine? Cine ne va da siguranţa dacă vom vota cu una sau alta dintre formaţiunile politice participante la europarlamentare, vom vota bine? După câteva zile au apărut şi afişele celor de la PNL, PRM şi UDMR. Nimic neobişnuit, nimic care să spargă piaţa şi să rupă gura târgului. Sentimentul este că această campanie electorală prin care vom trimite pe cei 33 de reprezentanţi la Parlamentul European, nu interesează pe nimeni şi cel mai puţin partidele aflate în cursa electorală. Partidele se mişcă de parca le-ar îndemna cineva din spate cu parul. Nu este exclus ca acest început de campanie, cu frâna trasă să fie doar încălzirea, iar în partea a doua, pe măsura ce se încălzesc motoarele, să fim martori la o schimbare de viteză. Din tot ceea ce se observă până acum, se pare că toata lumea, şi în special partidele, au o atitudine defetistă, de noncombat. Previziunile privind participarea la vot, merg undeva între 25 şi 30%. Este clar că toţi actorii campaniei mizează pe nucleele dure ale formaţiunilor politice. Posibil ca acolo o să se facă diferenţa.
Alegătorul obişnuit, omul simplu, lovit de criză, în şomaj, sau cu ameninţarea şomajului deasupra capului, cu rate neplătite şi alte datorii, va prefera să stea acasă, să se uite la televizor şi să înjure printre dinţi. Chiar, ce ar trebui să li se spună oamenilor pentru ca în ziua alegerilor să facă minimul efort şi să iasă cel puţin din casă şi să se îndrepte şi să intre în secţia de votare? Dar ca odată intraţi în cabina de vot să pună stampila pe un partid sau pe altul? Greu de răspuns la aceaste întrebări cu adevărat hamletiene. În legătură cu votatul propriu-zis, fără intenţia de a parafraza pe cineva, doresc ca toţi cei care vor merge să-şi îndeplinească acest drept, să le dea Dumnezeu mintea să voteze chiar cu adevărat bine.

Zaharia Cotoc