Şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi este ofticată rău. La o zi după ce parlamentarii au depus o serie de amendamente la Codul Penal de Procedură Penală în vederea transpunerii unei directive a UE, şefa DNA a dat publicităţii un comunicat de presă în care aduce critici parlamentarilor. Nu s-a limitat doar la asta şi Kovesi a ieşit personal la atac, evident la Digi24 şi Realitatea TV. ”Dacă un astfel de text intră în vigoare, putem spune că DNA-ul se închide”, declară patetic Kovesi.
PSD şi ALDE, dar şi UDMR şi PNL într-o mai mică măsură au depus o serie de amendamente la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală în vederea transpunerii Directivei UE 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 09.03.2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie.
Kovesi: DNA-ul se închide
Procurorii DNA spun că modificările aduse de parlamentari vor avea un ”efect devastator asupra anchetelor penale deoarece elimina instrumentele legale indispensabile prin care organele de ancheta pot investiga infracţiunile”, reclamându-se că ”nu va mai exista vreun mod de a informa public cu privire la ceea ce se întâmplă în sistemul judiciar”.
În realitate toate garanţiile pe care le implica Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European si a Consiliului din 09.03.2016 sunt deja prevăzute în legislaţia internă.
Şefa DNA a afirmat la Digi24, postul preferat a lui Kovesi, că s-ar putea ca procurorii să nu mai ajungă niciodată la trimiterea în judecată, dacă vor fi obligaţi ca persoanele anchetate să fie anunţate înainte de orice fel de investigaţie.
”Ce conturi mai poţi să verifici, ce investigaţii mai poţi să faci, ce probe mai poţi să administrezi, când acea persoană ştie că tu vrei să o investighezi pentru o anumită faptă? Dacă un astfel de text intră în vigoare, putem spune că DNA-ul se închide”, a spus Kovesi.
De ce se tem anticorupţii?
În comunicatul DNA, instituţie pe care Kovesi o conduce se susţine că ”Directiva este folosită doar ca un pretext pentru a elimina capacitatea organelor de urmărire penală de a descoperi şi de a dovedi infracţiuni, iar scopul acestor modificări nu are nicio legătură cu prezumţia de nevinovăţie”.
De fapt, îngrijorările principale ale procurorilor DNA stau în posibilitatea de a răspunde patrimonial pentru abuz în serviciu, de a le fi restrânse metodele şi instrumentele de lucru pe care le folosesc în prezent, prin aceea că nu li se va mai permite să ia o probă obţinută într-un dosar pentru a o folosi într-o altă cauză sau că nu vor mai putea umbla prin conturile oricui, doar prin simpla solicitare de acces la conturi, fără a exista vreun indiciu că ar fi săvârşit vreo faptă penală.
În comunicatul DNA se precizează că ”Modificarea art. 542 Cod procedură penală introduce o răspundere obiectivă a magistratului, în toate situaţiile, pentru că acţiunea în regres nu mai este condiţionată de dovedirea relei credinţe sau a gravei neglijenţe, aşa cum este în reglementarea actuală”. De fapt, procurorilor anticorupţie nu vor ca magistraţii să fie traşi la răspundere, să ne putem îndrepta împotriva lor fără a aştepta ani de zile pentru ca instanţa să dovedească evidenţa.
DNA mai reclamă că prin introducerea articolului 542 alin 11 din Codul de procedură penală ”se reglementează o nouă formă a infracţiunii de abuz în serviciu, doar pentru magistraţi şi incriminează inclusiv săvârşirea faptei din culpă indiferent de natura obligaţiei încălcate. Această formă a infracţiunii de abuz în serviciu reprezintă o discriminare evidentă faţă de toate celelalte categorii sociale care sunt sancţionate doar dacă acţionează cu intenţie şi doar dacă încalcă prevederi dintr-o lege”.
O altă bătaie de cap pentru DNA este şi modificarea art. 267 alin. 2 Cod procedură penală, prin care, instituţia lui Kovesi susţine că ”procurorii vor fi privaţi de un instrument indispensabil în investigarea infracţiunilor şi anume accesul rapid la informaţii pentru a putea acţiona eficient pentru descoperirea faptelor. Trebuie menţionat că orice instituţie este obligată să comunice organelor de urmărire penală orice informaţii necesare în cadrul unei anchete, iar prin accesul la bazele de date creşte doar viteza de reacţie pentru identificarea rapidă a autorilor unei infracţiuni. Nu poate fi condiţionat accesul procurorului şi al poliţistului la instrumente investigative de acordarea aceluiaşi drept şi autorilor infracţiunilor. Dreptul la apărare presupune garanţii pentru persoana cercetată, nu tăierea instrumentelor la care are acces organul de urmărire penală, pentru a-l împiedica să descopere infracţiunile săvârşite”.
Realitatea este însă alta. În amendamentul propus de PSD-ALDE nu se interzice nimic procurorilor, ci doar se propune interzicerea ”organelor administraţiei de stat să furnizeze date şi informaţii din bazele electronice de date la care părţile, experţii parte sau avocaţii părţilor nu au asigurat accesul, pentru garantarea principiului egalităţii de arme”.
Profesioniştii DNA au confundat Codul penal cu cel de procedură penală
Kovesi mai arată în comunicat că ”Modificarea art. 273 Cod procedură penală dezincriminează practic infracţiunea de mărturie mincinoasă, cu efect inclusiv asupra tuturor cauzelor aflate pe rol având ca obiect această infracţiune, prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile. Va fi extrem de dificilă, chiar imposibilă aflarea adevărului, în condiţiile în care martorii vor şti că pot minţi fără să aibă nicio consecinţă, având impunitate”. În realitate, art 273 Cod procedura penala nu are nicio legătură cu mărturia mincinoasă. Articolul se refera la “Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului. Cheltuielile judiciare”. Amendamentul vizează art. 273 din Codul penal, nu cel din Codul de procedură penală.
DNA bate câmpii
Tot în comunicatul DNA, Kovesi arată că ”Prin modificarea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală nu vor mai putea fi arestaţi preventiv autorii infracţiunilor de corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani, chiar dacă lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, nu vor mai putea fi arestaţi preventiv autorii infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României, infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă comit aceste infracţiuni fără violenţă”!
Iată ce prevede în forma iniţială art. 223, al. 2 din Codul de procedură penală:
„Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Articolul după modificarea în Parlament
”Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporala sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, de terorism şi care vizează acte de terorism, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, ultraj, ultraj judiciar sau o altă infracţiune comisă cu violenţă si, cumulativ, pe baza evaluării gravitaţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este absolut necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică”.
Nu îţi trebuie studii speciale de drept şi nici de filologie pentru a citi textele şi a înţelege diferenţele dintre ele:
– 1. Textul iniţial „o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi” a fost înlocuit cu textul „sau o altă infracţiune comisă cu violenţă”. Se pune astfel în evidenţă că violenţa este motivul principal pentru care o persoană poate fi arestată preventiv!
– 2. Se înlătură condiţia pedepsei minime de 5 ani pentru ca o persoană să fie arestată preventiv.
– 3. Se adaugă cuvântul „cumulativ”, care cere judecătorului să constate simultan nu numai pericolul faptei, ci şi al lăsării în libertate a persoanei care se bănuieşte că ar fi comis-o.
În rest, textele sunt identice! Nicăieri nu se spune că „nu vor mai putea fi arestaţi preventiv autorii infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României, infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război, dacă comit aceste infracţiuni fără violenţă”, aşa cum bate câmpii comunicatul DNA. Din contră, în forma modificată, arestarea preventivă poate fi luată pentru astfel de fapte, la care SE ADAUGĂ şi oricare altă faptă comisă cu violenţă, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii!
