Mediul universitar şi-a ţinut la secret declaraţiile de avere ale personalului până la clarificarea legii ANI, în 2010. Deşi legea spunea foarte clar că cei care conduc instituţiile de stat trebuie să îşi depună declaraţiile de avere, o instanţă din România, respectiv magistraţii de la Curtea de Apel Piteşti, a hotărât că declaraţiile de avere sunt făcute ca să fie ţinute la sertar. Acest lucru nu a putut fi acceptat în schimb de magistraţii CEDO, care au cerut o primă clarificare a situaţiei, dar toate direcţiile arată în acest caz la o nouă condamnare a României.
Procesul de la CEDO
“Este o informare la CEDO prin care se cere un punct de vedere al părţilor. În 2006 am fost iniţiator al demersului de publicare al declaraţiilor de avere şi interese în mediul universitar din întreaga ţară. Pe vremea respectivă existau doar legile 161/2003 şi 115/1996 care spuneau că persoanele cu funcţii de conducere din instituţiile publice trebuie să-şi declare averea. Cum universităţile sunt instituţii publice am iniţiat un demers care viza respectarea prevederilor legale cu privire la acest aspect. Legea 115/1996 spunea că Ministerul Comunicaţiilor întocmeşte un index cu instituţiile publice. Mi s-a comunicat că în index se găseau un număr de 53 de universităţi. Apoi tot pe baza unor solicitări pe Legea 544/2001 am cerut universităţilor să ne spună care persoane şi-au depus declaraţiile de avere şi unde sunt publicate. Universitatea Bucureşti ne-a spus că persoanele care aveau această obligaţie au depus declaraţiile de avere, refuzând însă să facă publice aceste declaraţii inventând în acest sens „publicarea în sertar.” Am acţionat în judecată universitatea cerând ca instanţa să-i oblige să facă publice declaraţiile de avere. Tribunalul Vâlcea i-a obligat să publice declaraţiile sub sancţiunea unor daune cominatorii, însă la recurs a câştigat Universitatea Bucureşti la Curtea de Apel Piteşti. A urmat acţiunea la CEDO, pentru încălcarea art. 10 alin. 2 din Convenţie care se referea la dreptul de a primi informaţii. Am reclamat faptul că o instanţă şi o instituţie publică a cenzurat nişte documente care prin natura lor sunt publice. Cazul a fost radiat pentru că a apărut legea ANI şi între timp mi-am schimbat adresa, dar o să încerc o repunere pe rol”, a explicat unul dintre membrii asociaţiei EDU-CER, Sebastian Bădiţă.
Acţiunea pentru declaraţiile de avere
“Subsemnatul, membru fondator al Asociaţiei EDU CER, în luna noiembrie 2005 în conformitate cu prevederile statutare ale asociaţiei (art. 18 din Statutul Edu Cer) şi a drepturilor constituţionale pe care legea fundamentală a statului român mi le recunoaşte, am declanşat o campanie pentru respectarea unor legi din dreptul intern privitor la transparenţă si îndeplinirea unor obligaţii legale în cadrul unor instituţii publice de învăţământ superior de stat.
Instituţia universitară este prin excelenţă o instituţie publică. Recunoaşterea prin lege a principiului autonomiei universitare creează obligaţii suplimentare pentru instituţie. Aceasta trebuie să prezinte şi să pună la îndemână tuturor membrilor săi: studenţi, cadre didactice, dar şi societăţii civile, informaţiile de interes public care permit funcţionarea corectă a instituţiei.
Obligaţia de a informa este consfinţită atât prin legi speciale: legea 544/2001, HG 123/2002, OG 27/2002 dar şi prin Constituţia României şi prin Convenţia privind drepturile si libertăţile fundamentale ale omului (libertatea de a primi informaţii – art. 10 alin 1).
Prezentând un interes major „într-o societate democratică”, instituţia universitară trebuie să se preocupe de transparenţa deplină a tuturor categoriilor de documente şi informaţii utile întregii comunităţi în diferite etape ale activităţii.
Cu aceste premise, ca membru al societăţii civile am formulat anumite cereri privind comunicarea unor informaţii de interes public, cu privire la anumite fapte care s-au petrecut şi/sau se petrec în instituţia publică, faţă de care am bănuiala legitimă că sub lipsa de transparenţă se ascund, de fapt, încălcări ale legii.
In principal este vorba de respectarea prevederilor art. 5 alin. 1, lit. a-i din Legea 544/2001, modul in care instituţiile publice răspund la solicitări de comunicare a unor informaţii de interes public, precum si îndeplinirea obligaţiilor pe care legea le prevede in sarcina persoanelor cu funcţii de conducere din instituţia publica sau modul de achitare a instituţiei publice fata de prevederile Legii 115/1996 si OUG 24/2004 cu toate modificările şi completările ulterioare”, se arată în acţiunea de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia stupefiantă a Curţii de Apel
“Curtea constată că informaţiile privind averea unei persoane nu sunt declarate de lege a fi informaţii publice în sensul art. 5 din Legea 544/2001.
Aceste informaţii sunt private şi devin publice doar la momentul la care persoanele ce cad sub incidenţa Legii nr. 115/1996 îşi publică declaraţia de avere. În consecinţă, reclamantul nu poate justifica un interes public, în sensul art. 5 din Legea 544/2001, şi nici un interes sau un drept personal pentru a putea pretinde obligarea pârâtei la a publica lista persoanelor care şi-au declarat averea. Curtea consideră că art. 5 din Legea nr. 544/2001 este o excepţie în dreptul românesc şi deci acest text nu poate fi aplicat prin extensie la alte cazuri în care legea prevede obligaţii în sarcina unor persoane sau a unor instituţii publice, dar ele nu pot fi subordonate Legii nr. 544/2001 prin simplu motiv că nu sunt obligaţii legale.
În concluzie, în lipsa unui text expres prin care să se prevadă că orice persoană poate să solicite relaţii cu privire la declaraţia de avere a unei alte persoane, fără a justifica un interes, curtea consideră că terţele persoane nu pot solicita obligarea instituţiilor la a publica declaraţia de avere sau alte informaţii legate de această declaraţie. Mai mult, Legea nr. 115/1996 conţine sancţiuni specifice în cazul încălcării obligaţiei de declarare a averii precum şi mecanismul de aplicare a acestor sancţiuni astfel că aplicarea prin extensie a Legii nr. 544/2001 nu este nici din acest punct de vedere raţional.
[…]
Pentru aceste motive în numele Legii respinge recursul formulat de recurentul Bădiţă Ion Sebastian. Admite recursul formulat de pârâta Universitatea din Bucureşti.
Modifică în parte sentinţa în sensul că înlăturarea obligarea pârâtei să comunice lista persoanelor cu funcţii de conducere pentru care se plăteşte îndemnizaţia de conducere, a persoanelor care şi-au depus declaraţia de avere, măsurile luate împotriva celor care nu au depus declaraţie, afişarea pe pagina de INTERNET a declaraţiilor de avere de către persoanele cu funcţii de conducere ce au depus declaraţii la sediul Universităţii, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii”, arată magistraţii Ioana Bătrînu, Dumitru Văduva şi Corina Georgeta Nuţă de la Curtea de Apel Piteşti.
Tiberiu Hrihorciuc
