De ce fierb Serviciile?

Micile seisme care s-au produs în această lună în fiecare dintre serviciile secrete din România au produs fisuri care ar putea sparge, în curând, marea căldare cu informaţii. Ce interese sunt? Ce se pregăteşte prin această fierbere? Cât valorează politic aceste servicii?

Vulcanul principal a erupt acum câteva săptămâni, când generalul Virgil Ardelean a fost numit şef al DGIPI, vehiculul de informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Autorul din acte al “reactivării” celui supranumit “Vulpea” a fost ministrul, pe atunci, Gabriel Oprea, de la PSD.
 
Autorul din spatele cortinei ar fi fost însă Ioan Rus, liderul Grupului de la Cluj, CI-istul de serviciu al PSD. Noi nu credem că Rus i-a avut ca oaspeţi în casa sa din Cluj, înainte cu câteva zile de instalarea lor la minister, pe Oprea şi Ardelean, aşa cum ne spun sursele. Dar asta nu înseamnă că nu a fost aşa! Mircea Geoană a reacţionat dur şi “a lucrat” asiduu pentru alungarea “Vulpii” de la Minister. Pentru o zi, bătălia pentru “Doi ş’un sfert” a părut mult mai importantă decât guvernarea României, liderii PSD ameninţând chiar cu ieşirea din Executiv, în caz că Oprea şi Ardelean nu pleacă. Am văzut încă o dată cât cântăreşte celebra “Doi ş’un sfert”.

Un vulcan mai micuţ, probabil noroios, a erupt în aceeaşi perioadă în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. La şefia Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA) s-a făcut rocada.
 
Generalul-maior Francisc Radici a fost înlocuit cu generalul-maior Gheorghe Savu, vărul primar al ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Interesant, nu? Cine a fost Radici? A fost cel care în trecut, în calitate de şef al contraspionajului militar (DCSM – una dintre cele două structuri ale DGIA), a pus de un filaj la propriul său ministru, Sorin Frunzăverde, pe vremea aceea. Frunzăverde care, nu înţelegem cum, l-a iertat şi l-a uns la şefia mare a DGIA. Un alt apropiat al preşedintelui Băsescu, ministrul Stânişoară, vine acum şi-l detronează pe Radici pentru a-l instala pe Savu. Interesant, nu? Bineînţeles că Radici nu a fost lăsat pe drumuri, el devenind locţiitor al şefului Departamentului pentru Politică de Apărare şi Planificare din minister, Viorel Oancea.

Al treilea vulcan, cu potenţial mare de erupţie, se află în ograda SRI. În aceeaşi săptămână cu mişcările din Doi ş’un sfert şi DGIA, adjunctul directorului SRI, generalul Dumitru Zamfir, a fost trimis în judecată, alături de alţi generali şi ofiţeri mai mici, de DNA pentru fapte de corupţie. Urgent şi discret, a fost eliberat din funcţie printr-un decret semnat de preşedintele Traiann Băsescu. Zamfir, poreclit “Timpanul” SRI a rezistat în funcţie din 1997, deşi în 2008 a fost trecut în rezervă de către acelaşi Băsescu. “Timpanu”, sau “Titel”, este cel care ne-a ascultat în toţi aceşti ani, ascultătorul-şef, este cel căruia îi datorăm în bună măsură privatizarea Romtelecom către greci, şi nu către France Telecom, cel care acum 10 ani, în vremea conflictului din Kosovo, a sabotat Guvernul permiţând cu de la sine putere efectuarea pe teritoriu românesc a comunicaţiilor între Moscova şi Slobodan Milosevici, cel care a supravegheat, pe partea tehnică, montarea “firului roşu” între Iliescu şi Moscova, cel care… Multe a mai făcut de-a lungul carierei sale “Titel”! Tocmai de aceea este greu de înţeles de ce a fost obligat Băsescu să-l ţină în funcţie până în ziua trimiterii lui în judecată. Ori a avut nevoie de “timpanul” lui Zamfir, foarte plauzibil, ori îl are Zamfir cu ceva la mână pe preşedinte, iarăşi plauzibil, situaţie în care dosarul întocmit de DNA e doar un foc de paie.

A patra fisură s-a produs în aceeaşi săptămână la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), unde şeful Sectorului Secretariat Juridic Contencios Administrativ, generalul Mugurel Florescu, fost şef al Parchetului Militar, a fost trecut şi el în rezervă, prin semnătura preşedintelui Băsescu. Florescu a fost consilierul şi omul de încredere al lui Gelu Voican Voiculescu, care i-a ordonat să participe, în decembrie 1989, la înmormântarea soţilor Ceauşescu.
 
A fost şi omul lui Victor Atanasie Stănculescu, cel care l-a rezolvat în funcţia de şef al Parchetului Militar. Din această postură, Florescu trebuia să soluţioneze Dosarele Revoluţiei, deci inclusiv dosarul în care era anchetat Stănculescu. Interesant, nu? Ce a căutat el într-o înaltă funcţie în STS până astăzi, nu înţelegem. Sigur însă că politicienii, poate cei apropiaţi de PSD, ştiu.
În sfârşit, al cincilea vulcan, şi cel cu cea mai mare expunere în media, a avut-o scandalul legat de SIE. Cel care a aprins fitilul a fost Claudiu Săftoiu, fostul şef al respectivei instituţii, declarând că Băsescu i-ar fi mărturisit, cândva, că ştia ce vorbeşte Iliescu cu Geoană la telefon. De ce o fi ieşit acum Săftoiu cu astfel de declaraţii, comiţând, conştient, un act pe care un fost şef al SIE nu are voie să-l facă? Cine o fi avut interesul, acum, în toată fierberea asta din serviciile secrete, acum cu noua lege a stocării informaţiilor? Să fie oare Dinu Patriciu? Colegul de PNL al soţioarei Adriana Săftoiu? Cel care tace şi face? Cel care a pornit o impresionantă ofensivă media pentru “a-l curăţa” pe Băsescu până la alegeri? Cel care ar putea ieşi din străfundurile PNL să fie contracandidatul lui Băsescu la prezidenţiale? Cu mari şanse de câştig dacă le serveşte românilor o reţetă “secretă” de ieşire din criza economică. Este o variantă.

Concluzia e simplă. Cineva, unul sau mai mulţi, o tabără sau mai multe, au avut interesul să creeze în acest moment şi o criză a serviciilor de informaţii. Bruma de reformă din ultimii ani în acest sistem tocmai a fost ştearsă cu buretele, la iveală reieşind hidoasa luptă subterană între ei şi ei. Cineva joacă tare. Cineva încearcă să profite. Iar punctul terminal nu pot fi decât alegerile prezidenţiale din 2009. Reforma poate să mai aştepte.

Alin BOLBOS