Cu alte cuvinte, banca se dezice de orice înţelegere cu petenţii şi lasă la mâna acestor unităţi comerciale modul în care banii vor fi recuperaţi.
Apărute ca ciupercile după ploaie, firmele care recuperează creditele restante sunt la limita legii, deoarece obiectul lor de activitate este cu totul şi cu totul altul.
Curios este că multe dintre astfel de firme de recuperare au sediul chiar în imobilul băncii ai cărei bani încearcă să-i recupereze. În plus, băncile au instrumente de recuperare ale creditelor restante, unul dintre acestea fiind executorul bancar. Aşa că, la ce bun un S.R.L., de multe ori cu un capital social care nu prezintă garanţii, care să facă presiuni asupra clienţilor, în scopul recuperării banilor?
În concordanţă cu articolul 9 din Ordonanţa de Guvern 21 din 1992, băncile sunt obligate să ia toate măsurile înainte de a executa silit debitorul, de a-l notifica, cu 30 de zile înainte. Lucru care nu se prea întâmplă. Doar dacă cetăţeanul nu răspunde în termen de 15 zile se consideră că există acordul tacit al acestuia. Cei care se văd puşi în dificultate şi nu reuşesc să plătească la timp rata la banca de la care au obţinut creditul solicită o perioadă de graţie, pentru a-şi achita datoria bănească la instituţia în cauză. Unele băncii însă nu dau răspuns petentului, drept pentru care omul este considerat rău platnic, iar dosarul este transferat la unele S.R.L-uri, care urmează să recupereze sumele restante. Autorităţile recomandă clienţilor să fie foarte atenţi înainte de a semna un contract cu băncile, deoarece pot fi incluse clauze care să îi defavorizeze pe termen lung.
Propoziţia discordiei: „Banca poate cesiona contractul“
Multe persoane care intră pe mâna firmelor de recuperare a creditelor restante nu cunosc ceea ce li se poate întâmpla dacă nu-şi plătesc la timp ratele şi mai ales dacă ajung în situaţia în care nu le mai pot plăti. Cea mai mare problemă este faptul că semnează contractele de credit fără a le citi cu foarte mare atenţie.
În acest sens, Mircea Radu, directorul coordonator al Inspectoratului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Cluj a precizat: „Consumatorii reclamă, prin cererile depuse, modul în care se întocmeşte contractul. Această goană după bani şi dorinţa oamenilor de a obţine creditele dorite îi determină să nu citească cu mare atenţie contractul. Există în contractele pe care această unitatea bancară le face cu persoanele fizice o propoziţie foarte interesantă «Banca poate cesiona contractul»! Simplu, elegant, fără multe alte explicaţii. Din păcate, numărul persoanelor aflate în această situaţie este foarte mare. Unul dintre directorii de bancă cu care am discutat îmi spunea că aceste firme nu reprezintă altceva decât «cămătari legalizaţi». Fapt care m-a determinat să mă ridic de la masă şi să părăsesc sala de şedinţe”.
La 90 de zile de la data scadentă a ultimei plăţi, banca primeşte de la sediul central din Bucureşti o listă cu cei care nu au achitat la timp ratele, urmând ca petentul să primească o adresa din partea unui S.R.L (!) prin care i se comunică bietului om că banca nu mai are nicio responsabilitate faţă de el. Într-adevăr cesiunea de creanţe este justificată de Codul Civil, dar aici se vorbeşte de consumatori persoane fizice care, atunci când beneficiază de un serviciu financiar, au dreptul de a fi informaţi. Pe de altă parte, este absurd să se creadă că aceste firme de recuperare a creanţelor recuperează exact suma datorată de către cetăţean băncii şi că nu urmăresc obţinerea unui profit.
Directorii din teritoriu „nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase”!
Cum de la Bucureşti se dă ora exactă, adresa acelui S.R.L. este, mare coincidenţă!, identică cu sediul central al băncii în cauză. Şefii din teritoriu se fac că plouă şi o dau din colţ în colţ. „Am rămas surprins când trei directori de la această bancă, cu nonşalanţă, cu o atitudine extrem de lejeră, spuneau într-o formă elegant că toate dosarele sunt trimise la Bucureşti, deci la nivel zonal nu mai au responsabilităţi şi că nu au cunoştinţă despre înţelegerea dintre bancă şi acel S.R.L., iar astfel nu pot face nimic. Eu am mai atras atenţia asupra acestor practici, consider eu, incorecte. Banca este destul de opacă în transmiterea acestor date, dar sperăm că vom stopa acest fenomen“, a afirmat Mircea Radu, directorul coordonator al Inspectoratului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Cluj. Curios mai este şi faptul că oamenii nu mai pot cere relaţii în filialele băncii, ci doar la Bucureşti, de unde primesc un răspuns invariabil: „Vorbiţi cu cei de la firmă! (n. r. – firma de recuperare)”.
Protecţia Consumatorului dă amenzi. Dar… „ce va spune Bucureştiul?”
Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Cluj a aplicat amenzi acestei unităţi bancare, deoarece a stipulat în contractele pe care le-a întocmit cu clienţii clauze care, în opinia inspectorilor, nu sunt tocmai legale. În mod normal, orice petent trebuia să fie informat despre conţinutul contractului. Din moment ce beneficiarul creditului nu a fost informat cu privire la conţinutul contractului este clar că avem de a face cu problemă gravă. „Noi chiar am aplicat sancţiuni pe această temă. Este vorba de 30.000 de lei, cu obligativitatea de a-şi revizui întregul contract, însă o să vedem care este reacţia Bucureştiului”, a mai precizat Mircea Radu.
Culmea este că şi contractele diferă de la un judeţ la altul. Spre exemplu, numai la nivelul unităţilor bancare din Cluj există trei forme de contracte. În plus în aceste contracte nu este stipulată dobânda variabilă a băncii, nu este precizată formula de calcul începând cu a 13 rată, nici periodicitatea dobânzii şi nici condiţiile în care survine modificarea ratei dobânzii.
Lorica Şut: „Aceste firme funcţionează la limita legalităţii“
Practic, aceste firme se substituie executorului bancar. Este adevărat că nici legislaţia în vigoare nu interzice activitatea acestor societăţi comerciale. În acest sens, reprezentantul Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, Lorica Şut, a precizat: „Aceşti operatori economici se transformă în societate comercială prestatoare de servicii financiare. Or, domnii respectivi au ca obiect principal de activitate managementul şi consultanţa firmelor. Nu mi se pare normal, cât timp există un executor bancar, care poate, în baza legii să execute silit pe cei cu datorii. În consecinţă, aceste firme funcţionează la limita legii.(…) Chiar dacă aceste firme reeşalonează plata creditelor, nu cred că o fac gratuit”.
„Ţine Domnu’ cu săracu’! Dintr-o bubă-i umple capu’!”
Este o veche zicală ardelenească care se adevereşte în cazul băncilor comerciale care activează pe teritoriul României. Oamenii au luat credite, nu au reuşit să plătească la timp ratele şi se trezesc datori la alte societăţi financiare. Societăţi care îi obligă să plătească restanţele pe care le au în termen de 1-2 ani, deşi creditul este contractat pe o perioadă de câţiva ani buni.
Raimond Petruţ
