Data de 16 mai 2012, zi de doliu la Chişinau şi una a indiferenţei la Cluj şi in ţara
In urma cu fix doua sute de ani, la data de 16 mai 1812 Rusia Ţarista anexa Basarabia in urma semnarii tratatului de pace de la Bucureşti. Odata cu anexarea Basarabiei la fostul Imperiu Rus a inceput colonizarea acestui teritoriu şi politica de integrare in sistemul administrativ imperial, consecinţele acestei rupturi teritoriale resimtindu-se pana şi in zilele noastre. Gazeta de Cluj va propune o privire retrospectiva asupra acestui trist eveniment pentru poporul romanesc, la implinirea a doua sute de ani de la rapirea teritoriala.
Anexarea Basarabiei la Rusia
In urma semnarii tratatului de pace de la Bucureşti (16/28 mai 1812), Imperiul rus a anexat pamanturile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior, in anul 1813, Basarabia. Conform unor surse istorice, termenul de Basarabia desemna Bugeacul, zona restransa de la nordul gurilor Dunarii, şi care se afla sub dominaţia otomana, ulterior el fiind extins la intreg teritoriul cuprins intre Nistru şi Prut. Din momentul anexarii şi pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea ţarismul a urmarit doua scopuri principale in politica sa in Basarabia. Un scop presupunea integrarea cat mai rapida a provinciei in structurile social-politice ale imperiului , lichidarea specificului naţional local şi rusificarea populaţiei autohtone. Cel de-al doilea scop ţinea de interesele geopolitice şi strategice ale Ţarismului in Sud-Estul Europei. El presupunea cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de buna guvernare in ochii popoarelor balcanice. Aceste doua scopuri se aflau in permanenţa contradicţie, considerand ca in primele doua decenii dupa anexare s-a acordat preferinţa celui de-al doilea scop, nefiind neglijat nici primul, care va deveni dominant incepand cu sfarşitul anilor 20 al secolului al XIX-lea. Politica ţarismului s-a manifestat atat in organizarea politica-administrativa, cat şi in relaţiile social-economice şi viaţa naţional-culturala.
Organizarea Basarabiei sub ocupaţia sovietica
La momentul anexarii , teritoriul Basarabiei era alcatuit , sub aspect administrativ, din doua parţi: teritoriul , care se aflase in componenţa Principatului Moldovei şi teritoriul aflat sub dominatia otomana şi a tatarilor nogai din Bugeac. Cetaţile Hotin, Bender (Tighina), Akkerman (Cetatea Alba), Chilia şi Ismail cu imprejurimile şi aşezarile din jur alcatuisera raiale turceşti. La est de Prut se aflau urmatoarele ţinuturi ale Moldovei: Lapusna-Orhei, Soroca, partea de rasarit a ţinutului Iaşi (viitorul ţinut Balti), Codru, Gireceni, Hotarniceni. In anul 1812 , in spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost create 12 ţinuturi, iar in 1818 numarul ţinuturilor a fost redus la 6: Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Akkerman şi Ismail. In anul 1830 a fost creata circumscripţia oraşului Ismail, care includea oraşele Ismail, Reni şi Chilia cu satele din imprejurimi. Aceasta unitate administrativa a fost constituita in scopuri strategice, pentru a controla mai eficient zona Dunarii. Partea care a ramas din fostul ţinut Ismail a fost inclusa in ţinutul nou format Leova. In 1835 au avut loc noi schimbari: a fost restabilit ţinutul Soroca, iar din componenta unei parti a ţinutului Orhei a fost constituit ţinutul Chişinau. Centrul administrativ al ţinutului Leova a fost transferat in localitatea Frumoasa, care a fost numita Cahul, in memoria luptei da la Cahul din 1770, nume care i-a fost dat şi judeţului.
Dupa anexare la Rusia , a suportat anumite schimbari, teritoriul din stanga Nistrului avand suprafaţa de 45.630 km si cu o populaţie de 482.630 locuitori. Ţinutul Oceacov, a fost inclus in componenţa guberniei Herson iar partea stanga a Nistrului, situata la nord de raul Iagorlic, a fost inclusa in componenţa guberniei Podolia. In aceste gubernii regimul politic nu se deosebea cu nimic de cel al Rusiei.
Referitor la viaţa politica, in scopul excluderii unor eventuale tensionari a situaţiei in provincia anexata, la 23 iulie 1812 a fost semnata de catre amiralul P.Ciceagov , comandantul armatei Dunarene din Principatele Romane, o lege speciala , numita ,,Regulamentul administrarii provizorii a Basarabiei ” prin care a fost introdusa o noua autonomie administrativa. Locuitorilor le se permitea sa se foloseasca de legislaţia locala, adica de cea a Ţarii Moldovei, guvernatorul civil al Basarabiei fiind declarat şeful administraţie locale.
Justificarea anexarii şi motivele invocate de catre ruşi
Din vastul plan de expansiune a Imperiului Rus in sud-estul Europei, care prevedea anexarea celor doua Principate Romane, Moldova şi Ţara Romaneasca, s-a realizat doar o parte. Pentru diplomaţia rusa justificarea acestui rapt teritorial constituia o dificultate greu de surmontat. Pentru prima oara in istoria politicilor de cuceriri teritoriale pe direcţia sud-vestica fusese incorporata o regiune cu o populaţie nerusa. „Teoria” despre mesianismul rusesc – care ar fi avut ca intenţie „nobila şi dezinteresata” „eliberarea populaţiei ortodoxe de sub jugul odios otoman” – era vulnerabila in cazul romanilor basarabeni, intrucat acestora nu le-a fost redata libertatea, promisa alta data, ei pomenindu-se sub o alta dominaţie politica, exercitata de o putere ortodoxa. Istoricii de la curtea imparatului rus, punandu-şi in valoare imaginaţiile debordante, au cautat sa identifice argumente, cat de cat plauzibile, pentru justificarea acestui rapt ordinar teritorial, din randul atatora, cate le-a realizat politica imperiala rusa, de-a lungul celor cateva secole de cuceriri teritoriale, realizate prin intermediul numeroaselor razboaie, purtate, practic, cu toţi vecinii. Din multitudinea de „teorii”, inventate de scribii aflaţi in serviciul politicii imperiale de anexari de teritorii straine, cel mai „exotic” suna cea pe care a susţinut-o istoricul P. Batiuşkov, pe care o vom reproduce in cele ce urmeaza: „…Moldova de la Est de Prut, teritoriu care alta data a fost unul rusesc, ulterior, incorporat de catre Valahia şi Moldova şi cucerita de la acestea de catre turci, in cele din urma, a revenit iaraşi Rusiei şi, chiar daca a conservat puţina populaţie ruseasca, dar, in schimb, in timpul numeroaselor razboaie pentru aceste teritorii, ele au fost, la modul direct, stropite cu sangele celor mai buni fii ai Rusiei şi, in felul acesta, acestea sunt pregatite pentru incetaţenirea ruseasca şi pentru instruirea ruseasca”. Istoricul rus recurge la mai multe falsuri pentru a justifica dezmembrarea teritoriului Principatului Moldovei – şi cel cu referire la caracterul rusesc al teritoriului de la est de Prut, care, cica, ar fi aparţinut candva statului rus, şi cel despre conservarea „puţinei populaţii ruseşti” in aceasta parte a statului moldovenesc. In realitate, ruşii nu sunt atestaţi aici nici chiar de catre recensamantul din anul 1817, adica dupa cinci ani de la anexare. Cel mai şocant argument, invocat de Batiuşkov, este cel cu referire la sangele varsat de soldaţii ruşi pe aceste meleaguri, care, in viziunea lui, constituia un argument inatacabil in favoarea incorporarii abuzive a acestor teritorii romaneşti in componenţa Imperiului Rus. Remarcam ca, prin intermediul acestui arsenal de argumente false, este justificata nu doar acţiunea propriu-zisa de anexare a unui teritoriu strain, dar avea loc şi legitimarea unei politici de deznaţionalizare şi asimilare a populaţiei majoritare romaneşti.
Pentru Principatul Moldovei consecinţele amputarii ţinuturilor sale de la est de Prut a constituit o foarte puternica lovitura la adresa existenţei statului şi a intregii populaţii. S-a diminuat in mod esenţial potenţialul sau economic, intrucat aceste teritorii alcatuiau granarul ţarii. Nici Basarabia n-a prosperat sub aspect economic pe durata celor 106 ani de ocupaţie imperiala rusa, ea ramanand una din cele mai sarace regiuni (gubernii) din imperiu, cu o infrastructura economica inferioara faţa de toate guberniile limitrofe. Cea mai grava consecinţa a actului de la 1812 a constituit-o, insa, instrainarea, pentru o perioada indelungata, a romanilor basarabeni de restul neamului romanesc, cu toate consecinţele dezastruoase, cea mai dureroasa fiind conservarea unei stari constante de subdezvoltare a populaţiei majoritare, ca urmare a lipsei desavarşite a instruirii in limba materna.
Cronicarul Manolache Draghici (1801-1887), in lucrarea sa Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani. Pana in zilele noastre (Iaşi, 1857), reda destul de sugestiv momentul dramatic al raşluirii vechiului teritoriu romanesc: „Ceasurile acelea – scrie el – au fost de plangeri, un timp neuitat pentru ca poporul cu cardul, ca turmele de oi, incinsese toata marginea Prutului de la un capat la altul, mergand şi revenind de prin sate şi de prin targuri saptamani incheiate, cu luare de ziua buna de la parinţi, de la fraţi şi de la rudenii, cu care crescuse şi vieţuise dimpreuna pana in vremea aceea cand se desparţeau unii de alţii pentru totdeauna”.
Revenirea la Romania din 1941
Dupa intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial, sub comanda lui Ion Antonescu, care a dat celebrul ordin: Soldati, va ordon, treceti Prutul!, Basarabia s-a intors in componenta statului roman timp de inca trei ani. In decursul acestor trei ani insa, tinutul este administrat militar, iar populatiile suspectate de a fi colaborat cu puterea sovietica (precum si tiganii si evreii, indiferent de atitudinea lor) sunt supuse la randul lor la jafuri, asasinate si deportari in Transnistria. Armata romana impreuna cu cea germana au comis crime pe teritoriul Basarabiei si au organizat lagare de concentrare pentru exterminarea evreilor si tiganilor din Romania. In eliberarea Basarabiei s-a folosit principiul scopul scuza mijloacele, conform caruia erau necesare atat crimele impotriva populatiilor civile, cat si trimiterea Armatei romane la macel pana la Stalingrad. Pentru aceste fapte Maresalului Ion Antonescu a fost judecat de Tribunalul Poporului din Bucuresti, declarat "Criminal de Razboi", condamnat la moarte si executat la Penitenciarul Jilava in 1946.
In martie 1944 armata sovietica reocupa teritoriile situate la nord-est de o linie Tighina-Chisinau-Iasi, iar la 23 august 1944, dupa trecerea Romaniei de partea Aliatilor, reocupa Basarabia in intregime. Actiunile antiromanesti intreprinse de comunisti, ajutati de elemente minoritare sovine, impotriva populatiei civile romane in 1940 s-au repetat atat in momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941, cat si, mult mai intens, dupa revenirea acesteia in 1944. Dupa 1944, organizarea teritoriala a ramas cea facuta de Stalin dupa anexarea din 1940, cand Basarabia a fost rupta in trei parti. Ocuparea din nou a Basarabiei, Bucovinei si Tinutului Hertei a fost urmata pe timp de 50 de ani de o campanie de distrugere a culturii si memoriei bastinasilor prin deportari masive, interzicerea alfabetului latin, desfiintarea bisericilor, teroare si asasinate. Daca in 1940 au fost deportati zeci de mii de romani basarabeni, deportarile si exterminarile in masa dupa 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de romani moldoveni.
Zi de doliu la Chişinau, tacere totala in Romania
Ziua de 16 mai, data la care se implinesc 200 de ani de la semnarea Tratatului de pace ruso-turc, prin care actualul teritoriu al Republicii Moldova a fost anexat la Imperiul Ţarist, a fost declarata zi de doliu de Primaria municipiului Chişinau. Potrivit şefului Cabinetului primarului general, Lilian Carp, la 16 mai drapelele vor fi coborate in berna, in acest fel, primaria oraşului decizand sa susţina Consiliul Unirii, care a solicitat anterior autoritaţilor sa comemoreze la nivel naţional aceasta zi. Totodata, Consiliul Unirii şi Acţiunea 2012 au anunţat ca vor organiza pe 13 şi pe 16 mai multe manifestaţii de comemorare a anexarii Basarabiei la fostul Imperiu Rus.
Conform informaţiilor din presa, duminica, 13 mai, un marş de comemorare ar fi urmat sa aiba loc din Piaţa Marii Adunari Naţionale spre ambasadele Rusiei şi Turciei, iar seara, la Teatrul Verde, urma sa aiba loc o manifestaţie artistica la care vor evolua şi naistul Gheorghe Zamfir şi interpretul roman Gheorghe Turda. La data de 16 mai, cand se implinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei, de asemenea vor fi organizate un şir de manifestaţii, inclusiv un Te Deum in Piaţa Marii Adunari Naţionale. Organizatorii le-au cerut instituţiilor statului sa ia masuri sporite de securitate, in condiţiile in care o manifestaţie similara a provocat recent altercaţii la Chişinau. In timp ce in Republica Moldova ziua de 16 mai este considerata o data de trista amintire, in Romania primariile celor mai mari oraşe, inclusiv a Clujului, nu au planificate evenimente care sa denote solidaritate faţa de romanii de peste Prut, dovada vie a indiferenţei care ne-a orbit minţile şi ne-a otravit sufletele.
Andrei Tomoş
