După doi ani de anchetă şi încă circa un an şi jumătate de judecată, Mihai Sereţan, tânărul care în 2013 a ucis doi oameni care se aflau într-o staţie de autobuz, în timp ce conducea cu viteză excesivă un autotren cu remorcă plin cu lemne a fost condamnat la doi ani şi 10 luni de închisoare cu executare. Despăgubirile se ridică la peste 210.000 de euro, cea mai mare parte revenind firmei de asigurare. Mihai Sereţan va avea de plătit rudelor celor doi decedaţi în accident, în solidar cu firma căreia îi aparţinea autocamionul – SC Trişcaştim SRL, 40.000 lei (circa 9.000 de euro) daune materiale.
Sentinţa însă nu este defintivă şi mai mult ca sigur ea va fi atacată în recurs, atât de Mihai Sereţan care se aştepta la o condamnare cu suspendare, întrucât şi-a recunoscut faptele, cât şi de rudele celor decedaţi care vor ca legea să în pedepsească mai aspru pe tânăr.
În octombrie 2013, Mihai Sereţan avea 20 de ani şi cu doar un an înainte terminase liceul, după care s-a angajat ca muncitor necalificat în silvicultură la o firmă din Mureşenii Bârgăului. Tânărul nu avea permis de conducere pentru maşini de mare tonaj şi nici experienţă.
În ziua tragediei, Mihai Sereţan era însoţit de un şofer de la firma unde era angajat ca muncitor necalificat în silvicultură din luna septembrie a acestui an, potrivit declaraţiilor de la acea vreme a şefei Inspectoratului Teritorial de Muncă, Otilia Berbecar.
Şoferul, Lazăr Lorinţiu, la acel moment în vârstă de 43 de ani, care-l însoţea pe Mihai Sereţan, deşi el ar fi trebuit să se afle la volanul autocamionului, susţinea atunci că, imediat după producerea accidentului, tânărul i-ar fi cerut să le spună poliţiştilor că nu el se afla la volanul maşinii,mai precis să ia vina accidentului asupra sa, întrucât acesta deţinea permis care îi oferea dreptul să conducă maşini de mare tonaj.
După aproape doi ani de anchetă, oamenii legii l-au trimis pe Mihai Sereţan în judecată.Au urmat dezbaterile din camera preliminară.
Rudele celor doi bărbaţi care au decedat striviţi de maldărul de buşteni s-au constituit parte civilă în proces,însă atât mama tânărului de 24 de ani, cât şi fiul bărbatului de 50 de ani au fost deja ofertaţi de firmele de asigurări.
Potrivit lui Marinel Badiu, fiului bărbatului de 50 de ani care şi-a pierdut viaţa în 2013, una dintre firmele de asigurări ale firmei la care lucra şoferul i-a oferit o despăgubire în valoare de 40.000 de lei. Omul însă a refuzat categoric şi spunea că mai întâi vrea să se facă dreptate.
Cătălina Lingurar, mama tânărului de 24 de ani care şi-a pierdut şi el viaţa în accidentul din 2013, spunea că a fost contactată şi ea de firma de asigurări, care i-a oferit 50.000 de lei.Femeia a recunoscut din capul locului că ea a acceptat această sumă din cauza problemelor financiare şi de sănătate pe care le are, însă susţinea că a primit doar jumătate din sumă.
Marinel Badiu avea multe semne de întrebare
În perioada dezbaterilor din camera preliminară, Marinel Badiu susţinea însă că sunt multe nereguli în dosar, în condiţiile în care în toată această poveste apărea şi numele fostului şef al Poliţiei Rutiere Bistriţa-Năsăud, Roberto Hasnăş, care ar fi naşul unuia dintre cei doi patroniai firmei la care era angajat Sereţan. Este vorba de SC Trişcaştim SRL din Prundu Bârgăului, condusă de Ioan Trişcă şi Dumitru Trişcă.
Marinel Badiu a cerut procurorilor să fie urmăriţi penal şi inculpaţi şi cei doi patroni ai SC Trişcaştim SRL, omul considerând că aceştia aveau şi ei partea lor de vină în accidentul produs. Badiu a susţinut tot timpul faptul că patronii firmei l-au trimis pe Sereţan nu o dată cu remorca să transporte lemne în condiţiile în care ei ştiau că acesta nu are permis de conducere. Aceste aspecte, Badiu nu le-a putut demonstra şi în final procurorii au clasat cauza ce îi privea pe Ioan şi Dumitru Trişcă.
Doar viteza a fost de vină
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, accidentul s-a produs din cauza neadaptării vitezei de deplasare a autovehiculului la configuraţia drumului, aspect care a dus la răsturnarea remorcii.
„Viteza în momentele premergătoare producerii accidentului, respectiv intrarea în curba la stânga situată în amonte de locul producerii răsturnării, a fost de aproximativ 65 – 67 km/h, iar în momentul producerii răsturnării, viteza de deplasare a camionului era de aproximativ 70-72 km/h”, arătau procurorii în rechizitoriu, precizându-se totodată că accidentul, respectiv răsturnarea remorcii care a dus ulterior la lovirea şi decesul victimelor, s-a produs din cauza vitezei.
„Starea de pericol a apărut în momentul intrării în derapaj a remorcii, cauzată de valoarea vitezei de deplasare, neadecvată de conducătorul auto neexperimentat la condiţiile de drum”, se mai arăta în documentul citat.
Cu toate acestea, au existat câteva aspecte care se băteau cap în cap. Astfel, se precizează că „defecţiunile constatate la sistemul de frânare al remorcii NL Rema (frâna de serviciu), REPREZINTĂ DEFECŢIUNI PERICULOASE CU PRIVIRE LA SIGURANŢA CIRCULAŢIEI”.
În continuare însă, expertul precizează că „defecţiunile constatate la sistemul de frânare al remorcii NL Rema NU SE AFLĂ ÎN LEGĂTURĂ DE CAUZALITATE CU PRODUCEREA ACCIDENTULUI”, dar şi că „defecţiunile constatate la sistemul de frânare al autoutilitarei DAF nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului”.
În concluzie, potrivit procurorilor, nu existau documente şi probe care să ateste că în momentul producerii accidentului, camionul şi remorca ar fi avut defecţiuni tehnice care să determine sau să favorizeze producerea accidentului.
Faptul că respectivele defecţiuni constatate nu au contribuit la producerea accidentului, este un aspect care a favorizat firma angajatoare SC Triscatim SRL, şi pe cei patroni ai acesteia, Ioan Trişcă şi Dumitru Trişcă, care teoretic ar fi trebuit să asigure toate condiţiile pentru ca autovehiculul să aibă o stare tehnică perfectă.
Încărcătură foarte mare
Un alt aspect ciudat din acest dosar a fost şi faptul că numărul de buşteni găsiţi la faţa locului accidentului era mai mare decât cel înscris în avizul de însoţire a mărfii. De aici rezultă faptul că autovehiculul era supraîncărcat, şi în plus, potrivit datelor din rechizitoriu, încărcătura de buşteni nu era nici asigurată, deşi există obligativitate în acest sens, mai ales când se discută de circulaţie pe drumurile publice.
În rechizitoriu, procurorii concluzionează însă că „greutatea încărcăturii şi faptul că aceasta nu era asigurată nu a favorizat producerea accidentului”.
Declaraţii care s-au bătut cap în cap
Partea cea mai interesantă a dosarului a fost faptul că la volanul camionului trebuia să se afle un alt angajat al firmei Triscastim SRL – Lazăr Lorinţiu.Acesta însă l-a lăsat pe Sereţan să conducă, deşi se pare că avea cunoştinţă de faptul că tânărul nu posedă permis de conducere pentru o astfel de categorie de autovehicule. În acest punct, declaraţiile din dosar se bat cap în cap. Mihai Sereţan a susţinut în declaraţii că Lorinţiu ştia că el nu are permis de conducere corespunzător, în condiţiile în care cei doi ar fi purtat o discuţie pe această temă cu circa două săptămâni înainte de accident. De cealaltă parte, Lorinţiu a spus că a aflat doar imediat după producerea accidentului că Sereţan nu posedă permis corespunzător atunci când acesta i-ar fi cerut să declare poliţiştilor că e e cel care ar fi condus de fapt autovehiculul.
Fiindcă nici un alt martor nu a susţinut oficial declaraţia lui Mihai Sereţan, aceasta nu a mai fost luată în seamă de procurori, iar Lorinţiu a fost absolvit de orice vină.
Până la primul termen de judecată pe fond Sereţan a beneficiat de procedura simplă dat fiind faptul că şi-a recunoscut faptele în faţa procurorului de caz. Ulterior însă dosarul şi-a schimbat cursul din cauză că tânărul a contestat în faţa judecătorului declaraţiile unor martori, favorabile lui.
Pedeapsă cu executare şi despăgubiri pentru rudele decedaţilor
În final, Mihai Sereţan a fost condamnat de instanţa Judecătoriei Bistriţa la 2 ani şi 10 luni de închisoare pentru ucidere din culpă, 10 luni de închisoare pentru conducerea autocamionului pe drumul public fără a poseda permis de conducere, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 10 luni de închisoare cu executare.
În ceea ce priveşte daunele pe care rudele celor doi decedaţi le-au pretins în instanţă, aici intră în ecuaţie şi firma de asigurare Allianz Ţiriac. Aceasta va fi nevoită să plătească lui Marinel Badiu şi Radu Badiu câte 65.000 de euro, cu titlu de daune morale, copiilor acestora, ambii minori, câte 8.000 de euro. Rudelor celuilalt decedat în accident, fiul Cătălinei Lingurar, care s-au constituit părţi civile în acest dosar, vor primi despăgubiri în valoare totală de 57.000 de euro. Cătălina Lingurar a fost exclusă de la plata daunelor din cauză că ea a acceptat oferta firmei de asigurare anterior procesului.
De asemenea, Mihai Sereţan va trebui să plătească, în solidar cu SC Trişcaştim SRL câte 10.000 de lei celor doi fraţi Badiu, plus 20.000 lei rudelor fiului Cătălinei Lingurar care s-au constituit părţi civile în dosar.
Sentinţa nu este însă definitivă şi mai mult ca sigur va fi atacată în recurs atât de Mihai Sereţan care cu siguranţă se aştepta să primească o pedeapsă cu suspendare, cât şi de rudele celor decedaţi în accidentul provocat de Sereţan în 2013 care se aşteptau ca vinovatul să primească o condamnare mai mare.
