Tarotul fascinează de secole omenirea. Unii cred cu tărie că ar prezice viitorul, alții, mai raționali, nu îi acordă puterea aceasta, dar sunt și ei fascinați de măiestria coloristicii, dar și a misticismului creat în jurul lor.
Fie că prezice viitorul sau nu, tarotul este un joc de cărți vechi de când lumea, mai exact din anul 1450. Atunci au fost găsite primele însemnări despre acest joc mistic. Locul? În Italia renascentistă, mai exact în rapoarte ale poliției. Aici găsim pentru prima oară cuvântul “Tarocchi”. Așa că putem cu lejeritate să credem că acest joc de cărți, împreună cu alte jocuri de noroc, era ilegal. Da, și în secolul al XV-lea adrenalina dată de câștiguri și pronosticuri alimenta sufletele oamenilor. Chiar și marele Voltaire era un jucător înrăit. Ba mai mult, a participat la o loterie la care puteau participa doar cei care cumpărau anumite obligaţiuni. Atât el, cât şi investitorii lui, au câştigat o mare parte din banii puşi în joc la loterie în acea perioadă.
Dar să ne întoarcem la cărțile de tarot. Cel mai vechi pachet de cărți de tarot datează din 1451 și se numește Visconti-Sforza. A fost creat special pentru jocul “Tarocchi” și cuprindea 5 suite. Niciun pachet complet de cărți nu a supraviețuit până în ziua de azi, dar cărțile rămase sunt expuse în întreaga lume în muzee celebre și galerii de artă sau au fost cumpărate de colecționari privați. Sunt considerate opere de artă datorită graficei colorate, simetriei și măiestriei cu care au fost realizate. Numele vine de la ducele de Milano, Fillippo Maria Visconti, și de la ginerele și succesorul său, Francesco Sforza.
Au fost realizate doar pentru a crea un joc de cărți, Tarocchi fiind asemănător cu jocul de bridge de astăzi. Sensul mistic a fost atribuit cărților de tarot mult mai târziu, mai exact în secolul al XVIII-lea. În 1773, Antoine Court de Gebellin publică un capitol întreg despre tarot descriindu-l ca o “înțelepciune esoterică de la egipteni”. Acum mai mult ca niciodată, cărțile devin cunoscute ca prevăzătoare ale viitorului, iar popularitatea lor depășește granițele Italiei în toată Europa.
Chiar însuși Carl Jung a scris în 1933 despre misterul cărților de tarot care au dat naștere la cărțile de joc pe care le știm astăzi și nu invers. Le-a descris ca pe niște “porți către inconștient” și că acestea “probabil au puterea de a prezice viitorul atâta timp cât cunoaștem evoluția momentului pe care îl trăim din trecut și până în prezent”.
Pachetul de tarot cuprinde 78 de cărți, fiecare cu semnificația ei aparte. În total, pot fi 3.651.648 de combinații posibile într-o afișare de trei cărți. Arcana Majoră cuprinde 22 de cărți cu personaje felurite și fiecare reprezintă o lecție a vieții. Printre acestea, amintim câteva: Magicianul-creativitatea, puterea personală, Împăratul-liderul, paternitatea, Carul-rațiunea care domină emoțiile, Roata-eparhia vieții, destinul bun sau rău sau Spânzuratul-renunțarea la marile puteri, întreruperile. Arcana Minoră conține 56 de cărți care se împart în patru simboluri diferite: Bâte, Monede, Spade și Cupe. Fiecare suită reprezintă simbolul unui element din natură: Cupele sunt asociate cu Apa, ce semnifică emoțiile și relațiile. Monedele sunt asociate cu Pământul, respectiv banii și stabilitatea financiară. Spadele sunt reprezentarea Aerului, adică a puterii și inteligenței. Focul este reprezentat de Bâte și este atribuit spiritualității și energiei.
În prezent, există trei modele de pachete de cărți de tarot: Rider-Waite, Thoth sau Marseilles. În secolul al XVII-lea, tarotul Marseilles era reprezentat pe bucăți de lemn și colorate cu creioane. În 1909, apare modelul de cărți de tarot Rider-Waite, designul fiind realizat de artistul ilustrator britanic Pamela Colman Smith. Lady Frieda Harris a creat designul cărților Troth.
Unii privesc tarotul ca pe un test Rorschach sau, cum mai este cunoscut, testul petelor de cerneală. Acesta determină anumite trăsături de personalitate ale persoanei în cauză.
Fie că sunt clarvăzătoare sau nu, cărțile de tarot au într-adevăr o atracție esoterică și un mister greu de egalat.
