Cum ar putea 2,5 milioane de emigranti romani sa se intoarca in tara

România are cel puţin 2,5 milioane de emigranţi, iar populaţia activă care a rămas pe teritoriul ţării se ridică abia la nivelul de 4,5 milioane. Pentru a afla ce soluţii ar fi pentru ca măcar o parte dintre aceştia să se întoarcă, dar şi cum ar trebui să procedăm pentru a îmbunătăţi situaţia romilor migranţi, reporterii Gazetei de Cluj au vorbit cu sociologul Remus Anghel, cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN)

2,5 milioane de români nu mai sunt români. Au plecat în diverse ţări pentru condiţii mai bune de lucru sau pentru o speranţă că dincolo ar fi  mai bine. În condiţiile în care economia din ţară va avea nevoie de forţă de muncă în viitorul apropiat, ar exista în principiu două posibilităţi: să-i motivăm pe emigranţi să se întoarcă sau să primim emigranţi din alte ţări.

Referitor la datele despre numărul de migranţi români,  sociologul consideră că „Datele statistice nu concordă, adică ce obţii ca date din statisticile statelor de destinaţie nu obţii în România şi invers. Pot să spun că în Germania sunt 350.000 de persoane care au plecat între 1977 şi 1994 cu statul de etnic german (Aussiedler), după care au mai fost înregistraţi undeva la 100.000 de cetăţeni români. Dincolo de aceştia, după 1990 a fost înregistrat un număr mare de azilanţi politici din România  după 1990, din care o parte au renunţat la cetăţenia română. Cifra de migrări permanente înregistrate în România la INS este jumătate faţă de cifra din Germania, aceasta fără a cunoaşte numărul celor care au renunţat la cetăţenie. Către Italia au plecat 1 milion de persoane în migraţie recentă, conform datelor Caritas de anul trecut. În Spania datele de anul trecut menţionau 850.000 de persoane, conform statisticilor Ministerului Spaniol al Muncii. Dacă am avea şi datele recente referitoare la migraţia către Irlanda şi Marea Britanie, şi dacă adunăm şi datele către Statele Unite şi Canada, este posibil să fie mai mulţi de 2,5 milioane”, a explica Remus Anghel.
„În momentul de faţă este fundamental să avem două lucruri: o politică de încurajare a întoarcerii migranţilor şi o politică de imigraţie, mai ales că ceea ce s-a elaborat la noi a fost „împrumutat” de la  Uniunea Europeană, unde oricum nu există o politică comună clară privind migraţia. Şi acest lucru s-a întâmplat datorită extinderii spaţiului Schengen. Dar din păcate nu avem politici care să fie şi discutate şi implementate corespunzător. Cum este nevoie spre exemplu să existe un cadru clar şi eficient de a atrage migranţii români care doresc să se întoarcă. Există multe ţări care au o astfel de politică şi care încearcă în mod activ să coopteze diaspora: pentru întreprinzători spre exemplu, Mexicul are un program „trei plus unu”, în care dacă emigranţii investesc un dolar, atunci vine statul şi mai pune un dolar, vin autorităţile locale cu încă un dolar şi vine guvernul regional care mai pune un dolar. Acesta este un caz în care se intensifică orientarea remiterilor către investiţii şi nu către consum. Există multiple modalităţi prin care poţi atrage o populaţie care este în afara graniţelor ţării în proiecte comune. Dar nu există practic un proiect articulat şi coerent în ceea ce priveşte migranţii români. La noi veneau foarte mulţi bani în ţară şi toată lumea se bucura. Dar nimeni nu s-a întrebat care au fost condiţiile în care au trăit persoanele respective cel puţin la început? Nu  au existat politici de ajustare şi de îmbunătăţire a situaţiei lor (atât a românilor cât şi a romilor), nu au existat interogaţii despre lucrurile problematice care existau şi există şi cum pot fi ele îmbunătăţite. A rămas totul în aer. Românii în Italia au trăit tot în corturi, numai că erau mai puţin vizibili faţă de romi şi au plecat înaintea lor.

„Sarkozi nu a reacţionat bine”

„Astfel, ar trebui făcut un cadru instituţional care să permită întoarcerea celor care vor să se întoarcă şi nu pot şi care să analizeze cum se pot rezolva situaţii problematice. Pot da un exemplu pentru acest ultim aspect: am fost anul trecut la Timişoara cu o echipă de asistenţi sociali din Torino la asociaţii de tineri romi. Am văzut un lucru interesant, care de fapt arată şi că problema romilor este generată în cea mai mare parte de contextul românesc. Aceşti tineri s-au dus în Franţa şi romii care stăteau la corturi. Atunci când romii români din Franţa au văzut că există şi romi care să fie studenţi, nu numai paria ai societăţii, şi-au dat seama de faptul că există şi alte căi de integrare în societate decât muncile marginale. Evident că au fost şi sprijiniţi să se integreze, dar au reuşit: o parte dintre ei au plecat de la barăci şi au stat în case şi aşa mai departe. Există modalităţi mult mai nebrutale şi mai simple prin care anumite contexte dificile se pot „îmblânzi”, dar ele necesită înţelegere socială şi evitarea stereotipurilor şi rasismelor. De aceea Nu cred că Sarkozy a reacţionat bine.”
„Dar eu cred că şi noi avem o problemă de percepţie. Eu eram în Italia în 2007. Mi s-a părut că discursul nostru era mult mai rasist decât cel al italienilor. Iar noi am simplificat foarte mult situaţia. Dacă este să se întâmple ceva rău în străinătate sunt romii, nu suntem noi românii. În Italia realitatea socială a migranţilor din România este mult mai diversificată. Românii când au plecat în anii 90 şi anii 2000 nu aveau bani de hotel. Vorbim de sute de mii de oameni care s-au dus fără niciun aranjament în Italia şi au trăit cum au trăit. Albania şi Moldova au de asemenea foarte mulţi emigranţi raportat la numărul de locuitori. De fapt problema este că în 2004 în Italia nu era o diferenţă atât de mare între condiţiile emigranţilor români cu a celor ucraineni, moldoveni sau albanezi. Nu ştiu în ce măsură s-a schimbat pentru că ei tot aceleaşi munci le au. Oricum multora le este mai bine decât în România, dar inserţia economică este totuşi aceeaşi. Problema este că romii fiind mai săraci, au plecat după aceea. În general, teoria migraţiilor spune că la început nu pleacă cei care sunt mai săraci, şi ţările din care se pleacă cel mai mult sunt cele în care salariul mediu este de 4-500 de euro. Nu sunt ţările cele mai sărace, nu sunt persoanele cele mai sărace care pleacă primele. Problema romilor este că au plecat mai târziu, cu excepţia unora care au plecat la începutul anilor 90 dar aceia au fost puţini şi nu erau neapărat săraci. Au plecat din condiţii mai proaste şi au ajuns în condiţii mai proaste. Ei au ajuns deja mai târziu decât românii pe o piaţă saturată de oferte de muncă. În plus, efectul migraţiei este teribil la comunităţile de români, a se vedea spre exemplu Maramureşul sau Moldova. Dar dacă te duci cu câteva mii euro într-o comunitate de romi de la marginea satului, comunitate săracă şi care trăieşte adesea în condiţii inimaginabile, automat efectul este mult mai puternic. Noi gândim cu o logică cu care să ne justificăm şi atitudinea noastră, dar trebuie să justificăm şi atitudinea socială, dar nu trebuie totuşi să uităm şi faptul că romii au fost primii care şi-au pierdut munca în momentul în care industria comunistă s-a restructurat în anii 90. Din considerente diverse, dar s-a produs, iar rezultatul a fost un efect foarte puternic pentru romi”, consideră Remus Anghel.
De aceea cred ca nu aş spune că există distincţii clare: românul face ceva, un rom face altceva, tocmai pentru că este fals. Povestea cu Sarkozy de fapt se referă la dificultatea de a integra persoane care sunt la marginea societăţii şi care nu au bani să plătească o chirie pe o piaţă imobiliară foarte scumpă care probabil au şi probleme de a se integra pe o piaţă de muncă, dar în nici un caz nu aş spune că majoritatea lor nu vor să se adapteze.

25.000 euro/cap nu e o soluţie
Ar trebui să se gândească serios şi la metode de întoarcere a migranţilor, dar nu la modul 25.000 de euro pe cap de emigrant pentru că aceasta este o soluţie irelevantă care oricum nu ar putea să îşi producă efectele, consecinţele ei fiind mult mai mari. Şi se pot găsi soluţii în care să se folosească fonduri europene pentru afaceri făcute de emigranţi.
Foarte mulţi români ajunşi în  străinătate ajung să muncească ca acolo, nu ca aici. Cred că este un capital uman foarte important pe care România nu îl are. Două milioane jumătate de oameni de emigranţi plecaţi din România este un număr enorm. Dacă vorbim de 15.000-20.000 de medici la o migraţie de 2 milioane nu înseamnă foarte mult, dar poate să aibă efecte structurale în România, dar este o altă discuţie”, susţine Anghel.
În aceeaşi ordine de idei, România ar trebui să ia în considerare foarte serios problema  imigraţiei pentru că în 2007 au început să vină chinezi, turci, etc. M-aş întreba cum au fost trataţi chinezii şi turcii care erau în România? Aş vrea să văd ce se întâmplă acolo, cum sunt trataţi oamenii aceia?”, menţionează în continuare sociologul. „Ar trebui să se gândească serios (n.r. cei care sunt la putere) şi să creeze un cadru legislativ pentru migraţii în România. Nu trebuie să fie copiat identic cu cel de la Bruxelles, ci să fie gândit pentru România.

Bursele post-doctorale de la ISPMN Cluj, un cadru de analiză a migraţiei

„Avem un program de burse post-doctorale pe tematica migraţiei, identităţii şi cetăţeniei, care este în cadrul proiectului “Ştiinţele socio-umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorale” POSDRU 89/1.5/S/61104. În cadrul ISPMN o să avem un număr de burse post-doctorale pe tema migraţiei. Persoanele care vor beneficia de aceste burse vor lucra pe teme de cercetare diferite şi îşi vor realiza publicaţiile. Încercăm ca o parte dintre ei să aibă un trecut de cercetare substanţial, eventual să fi publicat sau să publice în revistele de referinţă din domeniu. Cadrul competiţiei este formal, şi aşteptăm candidaturi din partea cercetătorilor care studiază migraţia”, a anunţat Remus Anghel.
Întrebat de reporterii Gazetei de Cluj dacă sumele plătite de aceste burse sunt atât de mari încât să motiveze un străin să vină, sociologul a răspuns: „da, într-adevăr este o problemă. Bursele din străinătate sunt de aproximativ 2.000 de euro, iar noi le oferim 4.000 de ron. În funcţie de ce candidaţi vor fi, vom vedea ce vom face în continuare. Însă am făcut promovare bună a acestor burse, în special prin reţelele profesionale din România şi Europa. Migraţia este un fenomen foarte complex care se studiază din foarte multe perspective: al integrării, al bunăstări, al globalizării, al antreprenorialului etnic. Practic sunt zone în Europa de Vest unde 40% din populaţie este nou venită. De aceea suntem deschişi la temele care ni se vor propune şi suntem siguri că din primăvară vom avea la Cluj o echipă bună de cercetare”, a conchis Remus Anghel.

Tiberiu Hrihorciuc