Cristian Duca, la trântă cu instituțiile statului! Cum își bat joc cei de la Antifraudă de agenții economici și îi distrug

Pe lângă problemele pe care le-a avut și le mai are cu executorul judecătoresc Dorin Valerian Andronesi, omul de afaceri Cristian Duca a fost nevoit să se lupte în instanță timp de doi ani cu Ministerul Finanțelor Publice, după ce, în urma unui control al Direcției Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Oradea, a fost găsit cu plus de marfă în fabrica sa de alcool pe care o deține în Bistrița și care se afla în perioada de autorizare. Fiindcă inspectorii Antifraudă l-au găsit în neregulă, cică, pe Duca, i-au revocat acestuia autorizația de funcționare și i-au pus capac astfel activității. Numai că bistrițeanul a contestat decizia în instanță și a reușit să obțină, în final, anularea acesteia, după ce a dovedit că ofițerii care au fost în control au lucrat după ureche. Înainte de controlul celor de la Antifraudă, Duca s-a trezit anchetat de procurori pe motiv că ar vinde ilegal alcool. Povestea s-a dovedit cusută cu ață albă, astfel că a primit clasare.

În anul 2015, omul de afaceri bistrițean Cristian Duca încerca să pună pe picioare o fabrică de alcool în municipiul Bistrița. Domeniul acesta de activitate este însă unul foarte sensibil și necesită sumedenie de autorizări, iar cum în România funcționarii statului se cred mai mari decât Dumnezeu, românii cu afaceri de profil întâmpină multe piedici și au parte de mulți nervi. Prin toate acestea a trecut și Cristian Duca, însă cireașa de pe tort a fost un control inopinat al unei echipe de la Direcția Regională Antifraudă Oradea, care a avut loc în decembrie 2016.

După ce și-au făcut damblaua cei doi inspectori de la Antifraudă Oradea, fiindcă nu poate fi numită control activitatea prestată de aceștia, Duca s-a pomenit cu autorizația revocată două luni mai târziu, în februarie 2017. Și asta deoarece i s-ar fi găsit o cantitate de alcool în plus în fabrică. Era vorba despre câteva sute de litri, deși, culmea, totul era înregistrat în documentele firmei. Mai mult decât atât, decizia de revocare a fost emisă în afara termenului legal.

“În decizia contestată, sunt preluate partial argumentele părților fără a explica care este motivul concret care a stat la baza emiterii acesteia și nici temeiul de drept, fiind doar menționate o serie de acte normative, fără a se specifica însă pe care dintre prevederile acestor acte se bazează în mod concret soluția pronunțată. (…) Deși am sesizat Comisia de soluționare a contestației că decizia (…) a fost luată în baza unui act nul absolut (…) pentru depășirea perioadei prevăzute de lege pentru efectuarea controlului inopinat, anume procesul verbal nr. 418/03.02.2017, acesta a omis să facă verificări în sensul acesta, deși avea această obligație. Astfel nu a fost verificată validitatea procesului verbal nr. 418/03.02.2017 decât sub aspect comunicării acestuia, care, în cele din urmă ne-a fost comunicat la cerere, după ce am aflat de existența acestuia din decizia de revocare a autorizației, ignorându-se solicitarea noastră de a verifica termenul prevăzut de art. 134(3) din Legea nr 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală”, se arată în cererea de chemare în judecată depusă în instanță de Cristian Duca.

Procesv verbal trimis odată cu revocarea autorizației

Potrivit documentului, Duca a arătat și motivele care stau la baza solicitării sale. Unul dintre acestea este necomunicarea procesului verbal până la data revocării autorizației, fiind astfel lipsit de posibiltatea de a formula obiecțiuni și ulterior contestarea acestuia în vederea stabilirii unei situații faptice reale.

“Ținând cont că, controlul inopinat a început la data de 13.12.2016 și potrivit prevederilor art. 134 alin(3) din C.pr.fiscală unu poate dura mai mult de 30 de zile, întocmirea procesului verbal de control nr. 418/03.02.2017 apare ca fiind făcută cu depășirea prevederilor legale, prin urmare actul care a stat la baza emiterii deciziei nr. 022/29/03.2017 este lovit de nulitate absolută”, se mai arată în cererea de chemare în judecată.

Un al doilea motic invocat de Duca face referire la existența, mai bine spus la inexistența uniui act de control valid, în sensul prevăzut prevăzut de normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, și determinarea nelegală a stocurilor faptice ale societății producătoare de alcool.

De asemenea, Cristian Duca a invocat și nerespectarea dreptului la apărare cu privire la cele susținute de inspectorii Antifraudă în procesul verbal de control.

“Actul administrativ fiscal nu este un act de adeziune. Faptul că reprezentantul contribuabilului a refuzat să semneze un act înaintea citirii acestuia nu face dovada că a luat act de conținutul acestuia, l-a înțeles și a reușit să formuleze obiecțiuni. (…) Reprezentantul contribuabilului a fost de bună credință, s-a prezentat pe holul Administrației Fiscale Cluj-Napoca, acolo unde a fost invitat să-i fie înmânat actul, dar, fiind presat să semneze actul fără a-l lectura, acesta a refuzat semnare de primire deoarece insepctorii fiscali urmăreau prin aceasta doar îndeplinirea unie formalități și nu respectarea legii în litera și spiritul acesteia”, a arătat Cristian Duca în documentul depus la instanță.

Totul era în evidențele contabile, inspectorii au ținut-o pe-a lor

Inspectorii Antifraudă au mai susținut se pare în respectivul proces verbal că omul de afaceri bistrițean nu a anunțat autoritatea vamală competentă că ar avea oarecare defecțiuni la contoare și că nu a condus registre de evidență zilnică cu privire la indexul contoarelor. Or, arată Duca, susținerile inspectorilor erau netemeinice, în condițiile în care el anunțase autoritatea vamală competentă despre defecțiuni, iar în ceea ce privește iregistrul de evidență a contoarelor, lucrătorii respectivului birou i-au spus că în efectuarea verificărilor cei competenți sunt… inspectorii Antifraudă.

“Deși am depus în copie registrul de evidență, Comisia de soluționare a contestației nu a făcut verificări proprii în vederea constatării ținerii corecte a registrului și s-a mulțumit să susțină punctul de vedere al inspectorilor Aintifraudă” a mai explicat Duca.

Fiindcă inspectorii Antifraudă au constatat că Duca efectuase tranzacții în valoare de circa 775.000 lei, care au fost efectuate prin bancă, dar din greșeală apăreau în documente caf fiind făcute în numerar. Aceiași inspectori au mai arătat în procesul verbal că firma lui Duca ar fi efectuat denaturări a alcoolului fără supraveghrea autortiății vamale competente, sub aspectul determinării cantității de alcoole sanitar de 70% prin metoda deducției.

“Odată cu începerea controlului inopinat nu a fost întocmit un proces verbal de inventariere faptică în condițiile prevăzute de oridinul MFP nr. 2861/2009. Inspectorii fiscali au întocmit o fișă de inventariere fără a măsura prin mijloace specifice cantitatea faptică de alcool existentă, fisă care nu este întocmită conform ordinului menționat. În cuprinsul acesteia nu este prevăzut dacă s-a făcut măsurători, cu ce au fost făcute acestea, temperatura mediului etc, așa cum este prevăzut în procedura instituită de Ministerul Finanțelor Publice pentru această situație.

Determinarea stocurilor s-a făcut prin deducție, pe baza facturilor și a fișelor de inventar. Inspectorii Antifraudă nu au parcurs la o determinare faptică a stocurilor de alcool (desprinzând existența acestora din cele scriptice), iar în lipsa acesteia nu aveau cum stabili cu certitudine care este cantitatea efectivă de alcool existentă în stocurile societății (deținută de societate în cadrul antrepozitului), prin urmare orice concluzie privind existența unei cantități de alcool neînregistrate în evidențele societății nu poate să fie o concluzie certă, în lipsa constatărilor faptice care să coroboreze ci concluziile rezultate din analiza documentelor de evidență  primară și contabilă. (…) Organul constatator nu a fost împiedicat de nimic să perceapă în mod direct, corect și real situația stocurilor faptice de alcool din cadrul antrepozitului, prin măsurători directe (care să fie efectuate conform standardelor, respectiv să fie efectuate/transformate conform tabelelor de corecție pentru temperatura ambientală standard de 20 de grade Celsius și a tebelelor de calibrare ale tutror bazinelor în care a fost depozitat alcoolul). (…) În cursul perioadei verificate au avut loc 29 de operațiuni de denaturare, conform proceselor verbale, denaturându-se cantitatea de 196.642 litri alcool etilic 96º, marja de eroare pentru fiecare denaturare fiind de 300 – 350 litri, care a fost înregistrată în evidențe contabile, așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal.

Dacă am fi încercat să eludăm legea, aceste cantități nu s-ar fi regăsit în contabilitate, neavând o finalitate logică eludarea legii în sensul denaturării unei cantități de alcool etilic în spirt sanitar și înregistrarea acesteia în evidențele contabile în vederea comercializării acestuia. (…) Dacă s-ar fi efectuat măsurătorile în conformitate cu legea ar fi rezultat că nu există diferențe semnificative între stocul scriptic și cel faptic, singurele diferențe posibile fiind cele generate de plusiri/minusuri rezultate din procesul de îmbuteliere”, arată Cristian Duca.

Acesta a mai precizat și faptul că argumentul celor de la Antifraudă cum că ar fi produs alcool în regim propriu nu stă în picioare, în condițiile în care unitatea de producție a fost în toată perioada sigilată și nu putea fi folosită fără distrugerea sigiliului.

 (VA URMA)