Cristian Duca în război cu Fiscul! Cu sentințe definitive, omul de afaceri nu-și poate recupera banii executați silit ilegal

Războiul omului de afaceri bistrițean Cristian Duca cu Fiscul bistrițean încă nu s-a finalizat, după ce în februarie 2017 s-a pomenit cu autorizația de antrepozit fiscal, revocată, în urma unui control inopinat efectuat de niște inspectori ai Direcției Regionale Antifraudă Fiscală (DRAF) Oradea, care au “constatat” că fabrica ar fi produs mai mult alcool. Mai mult, decizia de revocare a fost emisă în afara termenului legal. Fiscul, fără să stea pe gânduri, i-a pus poprire fix pe suma constituită drept garanție, deși era ilegal. Deși Duca are decizie definitivă favorabilă pronunțată de Instanța Supremă, care a menținut hotărârea Curții de Apel Cluj, prin care cei de la DRAF și FISC au fost făcuți practic de panaramă, nici până azi nu și-a putut recupera banii și este la un pas de a pune lacăt definitiv pe afacere.

În anul 2015, omul de afaceri Cristian Duca încerca să pună pe picioare o fabrică de alcool în municipiul Bistrița. Domeniul acesta de activitate este însă unul foarte sensibil și necesită sumedenie de autorizări, iar cum în România funcționarii statului se cred mai mari decât Dumnezeu, românii cu afaceri de profil întâmpină multe piedici și au parte de mulți nervi și stres. Prin toate acestea a trecut și Cristian Duca, însă cireașa de pe tort a fost un control inopinat al unei echipe de la Direcția Regională Antifraudă Oradea, care a avut loc în decembrie 2016.

După ce și-au făcut damblaua cei doi inspectori de la Antifraudă Oradea, fiindcă nu poate fi numită control activitatea prestată de aceștia, Duca s-a pomenit cu autorizația revocată două luni mai târziu, în februarie 2017. Și asta deoarece i s-ar fi găsit o cantitate de alcool în plus în fabrică. Era vorba despre câteva sute de litri, deși, culmea, totul era înregistrat în documentele firmei. Mai mult decât atât, decizia de revocare a fost emisă în afara termenului legal.

Cei de la Antifraudă și de la Finanțe făcuți varză de instanță

S-a ajuns în instanță, unde Duca a demontat toate susținerile celor de la Antifraudă, mai ales că a avut și o expertiză cerută de judecători în care se arăta că măsurătorile efectuate de inspectori nu au fost efectuate corect, că nu au întocmit un inventar faptic și că de fapt nu exista nicio diferență cu privire la cantitățile de alcool din fabrică, și în plus a demonstrat și că procesul verbal a fost emis în afara termenului legal.

“Mai mult, Curtea observă, obitur dictum, că echipa de control, contrar dispoziţiilor legale anterior citate, înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii, nu a făcut o analiză a tuturor soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate, aspect ce rezultă din examinarea celor două acte de control şi a anexelor acestora. Curtea mai remarcă, în legătură punctuală cu cazul prevăzut la art.367 alin.1 lit. m) Cod fiscal prin raportare la pct. 79 alin.2 din titlul VIII al Normelor Metodologice de aplicare, că potrivit Notei nr.770740/5.07.2017, emisă de Direcţia Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific în atenţia Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (practic e vorba de referatul de soluţionare a contestaţiei administrative), Biroul Vamal Bistriţa Năsăud a precizat că în timpul controalelor efectuate cu ocazia operaţiunilor de denaturarea şi de sigilare sau desigilare a instalaţiilor de producţie, nu au fost observate indicii din care să rezulte faptul că în cadrul antrepozitului să se fi produs alcool etilic din cereale achiziţionate şi introduse ilegal în cadrul acestuia; or, acest aspect nu a fost lămurit în vreun fel de comisia care a soluţionat plângerea prealabilă, nefiind dovedit că reclamanta a produs alcool în regim propriu.

În raport de aceste constatări, Curtea reţine că actul administrativ atacat (decizia nr.022 din 29.03.2017) este AFECTAT DE UN VICIU GRAV ȘI ANIFEST, fiind fundamentat pe un CONTROL NETEMEINIC ȘI NELEGAL, caz în care este incident motivul de nulitate prevăzut de art.49 alin. 1 lit. c) Cod procedură fiscală. Prin urmare, nu se pot reţine în sarcina reclamantei cele două cazuri de revocare a autorizaţiei, prevăzute la art.369 alin.2 lit. c) Cod fiscal prin raportare la art.367 alin.1 lit. d) şi m) din acelaşi act normativ.

În fine, Curtea mai remarcă că deşi în adresa de înaintare către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate s-a menţionat şi faptul că reclamanta a fost sancţionată pentru nerespectarea art.5 alin.7 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor, invocându-se posibilitatea aplicării art.28 alin.4 din acelaşi act normativ, Curtea remarcă că autoritatea sesizată nu a dispus vreuna din sancţiunile prevăzute de art.28 din Legea nr.656/2002 (oricum nu intra în sfera sa de competenţă aplicarea acestei măsuri).

În raport de aceste constatări din precedent, critica reclamantei din acţiunea introductivă referitoare la necomunicarea procesului-verbal nr.418/2017 şi consecutiv la nerespectarea dreptului la apărare întrucât nu i s-a dat posibilitatea reprezentantului societăţii să-l lectureze şi să formuleze obiecţiuni a devenit fără obiect. Curtea mai observă că doar prin concluziile scrise s-a extins sfera criticii referitoare la nerespectarea dreptului la apărare sub aspectul neaudierii societăţii înainte de emiterea deciziei de revocare, respectiv s-au invocat motive noi referitoare: la nemotivarea deciziei de revocare, citarea contribuabilului la restaurant contrar dispoziţiilor art.125 alin.1 şi 2 Cod procedură fiscală, aspecte ce nu pot fi analizate de instanţă. 6) În schimb, Curtea reaminteşte considerentele de la paragraful II. pct. 1 potrivit cu care Comisia nu a motivat decizia de soluţionare a plângerii prealabile (065 din 19.07.2017), prin expunerea propriului raţionament. Or, acest aspect este esenţial în economia speţei în considerarea consecinţelor grave pe care le poate atrage revocarea autorizaţiei asupra titularului acesteia (care reprezintă în sensul art.1 din 20 Protocolul nr.1 al Convenţiei europene a drepturilor omului un „bun”), fiind un act nefavorabil contribuabilului. Conjugat cu împrejurarea că actul administrativ (decizia nr.022 din 29.03.2017) este afectat de un viciu grav şi manifest, fiind fundamentat pe un control netemeinic şi nelegal, se impune admiterea acţiunii şi ANULAREA ACTELOR ATACATE”, se arată în motivarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj.

Cei de la Finanțe au atacat sentința în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă fără succes, Instanța Supremă menținând, în iulie acest an, decizia magistraților clujeni.

Memorii peste memorii

Drept urmare, cei de la Finanțe ar fi trebuit să desființeze decizia de impunere, cât și să restituie banii reținuți ilegal din suma depusă drept garanție pentru antrepozit, ceea ce însă nu s-a întâmplat, fiindcă, susține cei de la Fisc, nu ar avea bază legală.

Nu la fel au pus problema când au avut de luat bani, mai ales că adresa de înființare a popririi a fost emisă la o zi după ce au fost executați banii din cont.

Se dovedește însă nu numai că au baza legală, dar că nu vor să respecte practic niște hotărâri judecătorești definitive.

După ce a obținut sentința definitivă, Cristina Duca a început să facă demersuri asidue pentru recuperarea banilor executați de Fisc, pentru a-și reporni fabrica, astfel că a trimis până memorii peste memorii, peste 20 la număr din august încoace. Asta în condițiile în care, deși Fiscul trebuie să îi returneze banii pentru a reconstitui antrepozitul pentru continuarea afacerii, finanțiștii îi cer lui Duca să constituie un nou depozit drept garanție, de circa 100.000 de euro, cam cât au de îi dat înapoi, deși nu e vorba de o nouă autorizare.

Nu cunosc sau nu vor să respecte legea?

Sătul de șicane, în ultimul memoriu, omul de afaceri a ajuns să le spună verde în față celor de la Finanțe faptul că sunt de rea credință și comit abuz în serviciu.

“Pentru a vă demonstra abuzul și reaua credință vă aduc la cunoștință prevederile art.49 si 50 din Legea 207/2015 pe care ar fi trebuit să le cunoașteți și să le respectați pentru a nu fi pus din nou în situația celei de a treia revocări pentru care sunteți din nou direct răspunzători pentru abuzul de a nu pune în aplicare Hotărârile Judecătorești:

«Art. 49. – Nulitatea actului administrativ fiscal

 (1) Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:

 c) este afectat de o gravă și evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.

(2) Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluționare a contestației, la cerere sau din oficiu.   În situația în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului.

(3) Actele administrative fiscale prin care sunt încălcate alte prevederi legale decât cele prevăzute la alin. (1) sunt anulabile. Prevederile art. 50 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 50. – Anularea, desființarea sau modificarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desființat sau modificat de către organul fiscal competent în condițiile prezentului cod;

(2) Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea sau modificarea, totală sau parțială, atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desființate ori modificate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desființate sau modificate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desființează sau modifică în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente».

Toate aceste acțiuni abuzive în forță orchestrate de către aceste grupuri cu interese meschine personale în urma stării conflictuale pe care le avem încă din 2017, sunt sabotori care-și desfășoară activitatea în contradictoriu cu politica Guvernului prin care se susține sprijinul unui climat economic optim pentru dezvoltarea economică a României și încurajarea activității IMM-urilorși sunt în contradictoriu cu prevederile garantate de art. 16 , 45 și 53 din Constituția României. (….)

Mai mult prin P.V. (n.n. – procesul verbal) de control abuziv 209/15.06.2017 la pagina 3/4 așa zișii inspectori care au desfășurat și încheiat actul de control menționează:

«În baza art.94 din Legea 207/2015  – stabilirea obligațiilor sub rezerva verificării ulterioare -, în situația în care apar elemente noi necunoscute la data verificării, organul de inspecție fiscal își rezervă dreptul de a reveni asupra celor constatate prin prezentul Proces Verbal»

«Prevederile art. 94 din Legea 207/2015:

ART. 94 Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare

 (2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent».

Așadar este evident faptul că invocările cazului atipic prin care ați refuzat punerea în aplicare a Hotărârilor Judecătorești este de fapt o încercare penibilă și o scuză puerilă fabricată ca multe altele avansată cu scopul de a nu respecta Hotărârile Judecătorești definitive, care poate fi sancționata de art. 287 din NCP Infracțiuni contra înfăptuirii justiției:

«Nerespectarea hotărârilor judecătorești

Art. 287

(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:

b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act”, a arătat Cristian Duca în ultimul memoriu trimis Finanțelor bistrițene.