Crimele în serie de la Sălcuța nu au fost rezolvate

Seria de omoruri comise, începând cu luna martie 1992, în satul Sălcuța, comuna Sânmihaiu de Câmpie au îngrozit la vremea respectivă, nu numai micuța localitate bistrițeană, dar și întregul județ Bistrița-Năsăud și au oripilat o întreagă țară.

Au fost comise peste 11 crime, conform oamenilor din Sălcuța, unele transformate de anchetatori în accidente sau morți naturale, în final fiind trimis în judecată o singură persoană – Francisc Trombițaş – pentru comiterea a patru din acestea.

După un proces maraton, Trombiţaş a fost achitat în final de acuzațiile aduse, Înalta Curtea de Casație și Justiție, stabilind că acesta este nevinovat. Drept urmare crimele în serie de la Sălcuța au rămas fără autor, iar asasinul se plimbă undeva în libertate, existând astfel posibilitatea să comită altele.

Trombiţaş, nevinovat

Este un caz unic în România, un criminal în serie a rămas nedescoperit, iar crimele comise de acesta au rămas neelucidate.

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dând dovadă de o lipsă totală de profesionalism, au trimis în judecată un nevinovat, iar în final ÎCCJ l-a exonerat de orice vinovăție. Decizia pronunțată în ședința publică pe 27 martie 2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, în dosarul 1614/33/2007, l-a exonerat definitiv și irevocabil pe Francisc Trombițaş de acuzațiile aduse, decizând că acesta NU ESTE VINOVAT de crimele în serie comise în Sălcuța.

Pe cale de consecință, având în vedere faptul că nu Francisc Trombițaş a comis crimele respective, adevăratul vinovat este undeva în libertate, existând posibilitatea ca acesta să continue seria crimelor. Probabil că la momentul respectiv cei responsabili de acest rateu răsunător nu s-au deranjat prea tare, făcându-și socoteala că va interveni prescripția și vor pune cruce cazului. Apariția Legii nr. 27/2012 privind imprescriptibilitatea crimei a dat peste cap socotelile procurorilor bistrițeni, astfel că dosarul privind crimele în serie de la Sălcuța trebuia repus pe tapet și reîncepută ancheta, astfel ca autorul omorurilor să fie descoperit și să ajungă după gratii. Adevărul este că nu s-a făcut nimic, sau dacă s-a făcut ceva, opinia publică nu este informată, contrar practicilor într-un stat democratic, european. Mai mult, ascunderea situației reale, mușamalizarea crimelor de la Sălcuța, a nelucrării cazului, în sensul începerii investigațiilor specifice în vederea descoperirii adevăratului asasin pot genera în rândul opiniei publice o stare generalizată de nesiguranță, insecuritate și teamă.

Situația nu este unică Bistrița-Năsăud, un alt caz celebru ”Crima de la Punte” demonstrează fără echivoc lipsa de profesionalism a procurorilor, dar şi a polițiștilor de la Investigații criminale. Și în cazul respectiv, criminalul se plimbă în libertate, existând posibilitatea ca acesta să lovească din nou.

Nici instanţă nu a dat dreptate procurorilor

Revenind la cazul crimelor în serie de la Sălcuța, citând judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, din Decizia nr.1977, prin care Francisc Trombițaș a fost declarat NEVINOVAT, demonstrează modul absolut lipsit de profesionalism în care s-a derulat o anchetă penală, şi cum au fost administrate probele, iar în final un om nevinovat a fost acuzat de comiterea unor crime în serie şi a fost trimis în judecată.

Din păcate, Francisc Trombițaș nu s-a mai putut bucura de faptul că justiția îl consideră nevinovat, între timp acesta a paralizat și ulterior a decedat.

Inițial, Francisc Trombițaș a fost achitat de instanța de fond, prin sentința penală nr.343/R/2004 din 21 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art.11pct.2 lit.a și art.10 lit.c C.pr.pen., de comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav.

Împotriva acestei decizii, procurorul a făcut recurs, însă Curtea de Apel Cluj a menținut decizia, iar în final Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a făcut recurs la ÎCCJ, s-a pus punct acestei erori judiciare.

„Făptaşul” ideal

Francisc Trombițaș a fost arestat în perioada 21 octombrie 1999 – 16 noiembrie 2000. A fost de la început considerat acuzatul ideal al crimelor comise, fiind de loc din Jimbor, com. Chiochiș, o localitate aflată în vecinătatea satului Sălcuța. A fost timp de mai mulți ani ciobanul satului, îi cunoștea pe toți oamenii și întreținea într-un fel sau altul relații cu aceștia. Astfel, la data de 10 decembrie 1999, în prezența apărătorului, Francisc Trombițaș a declarat că a avut raporturi intime cu mai multe femei din sat, printre care și cu cele trei victime: Domnița Macarie, Anica Rus și Elena Conț.

Primele victime au fost Domnița Macarie și Ioan Frătean, ale căror corpuri au fost găsite în dimineața zilei de 25 martie 1992.

Doi ani mai târziu, în luna februarie 1994, au fost găsite într-o fântână secată din curtea Căminului Cultural din Sălcuța cadavrele Anicăi Rus și Elenei Conț.

Ultima crimă a avut loc în data de 17 octombrie 1999, când Viorica Trombițaș, cumnata lui Francisc Trobiţaş, a fost găsită fără suflare la domiciliul acesteia din satul Vermeș.

De remarcat faptul că după descoperirea primelor două victime, în 25 martie 1992, au fost demarate cercetări de un procuror specializat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de cei de la Poliţia Judiciară. A fost alcătuit un cerc de suspecți în care nu a fost inclus Francisc Trombițaș, s-au făcut verificări care nu au dus la nici un rezultat. După circa doi ani, în 17 octombrie 1994, au fost găsite celelalte două victime din Sălcuța, Anica Rus și Elena Conț, în fântâna din curtea Căminului cultural. Nici de această dată Francisc Trombițaș nu a fost considerat suspect, cercetările s-au învârtit în cerc, fără nici un rezultat concret. Între timp în Sălcuța au fost mai multe morți suspecte, dar din varii motive, probabil să nu se mai încarce lista de AN-uri, ele au fost considerate accidente sau morți naturale, după caz.

Evenimentul care l-a adus pe Francisc Trombițaș în atenția anchetatorilor a fost descoperirea cadavrului Vioricăi Trombițaș.

Modul de operare a uciderii acesteia coincidea oarecum cu cel ale victimelor de sex feminin din Sălcuța – ștrangulare cu năframa sau cu ciorapii victimei. Cu o viteză remarcabilă, dar cum s-a văzut mai târziu, într-un mod total eronat, Francisc Trombițaș a fost inclus în cercul de suspecți, i s-a pus în cârcă uciderea cumnate sale din Vermeș și ulterior și a celor patru victime din Sălcuța și trimis în judecată sub învinuirea comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav.

Achitat după 10 ani de procese

După 10 ani de procese, inculpatul Francisc Trombițaș, între timp decedat, a fost achitat, declarat NEVINOVAT.

Inclusiv oamenii din Sălcuța și nu numai au fost şi sunt convinşi că nu Francisc Trombițaș este ucigaşul consătenilor lor. Atmosfera de ”Twin Peaks” încă persistă în Sălcuța, oamenii sunt conștienți că asasinul nu a fost prins și că acesta ar putea să acționeze din nou.

Apariția legii imprescriptibilității a dat peste cap planurile celor care credeau că dosarul crimelor din Sălcuța este definitiv îngropat. Prin efectul legii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, trebuie să scoată de la naftalină acest dosar și să reînceapă investigațiile specifice care să ducă la identificarea criminalului.

Într-o ediție viitoare vom scoate în evidență constatările judecătorilor de la ÎCCJ, vis-a-vis de rechizitorul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul crimelor de la Sălcuța, a faptului că în urma unei anchete făcute după ureche, din nepricepere, lipsă de profesionalism sau chiar din rea credință un om poate ajunge după gratii, condamnat la mulți ani de pușcărie.