Crimele în serie de la Sălcuţa revin în atenţia procurorilor bistriţeni

Textele noului Cod Penal şi Cod de Procedură Penală, intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014, printr-un adevărat scandal naţional, au adus şi vor aduce multe bătăi de cap unor procurori şi poliţişti, şi ne referim numai la tema articolului de faţă, imprescriptibilitatea cazurilor de crimă care au avut loc în Sălcuţa cu mai mulţi ani în urmă.

În multe alte ţări europene şi nu numai, infracţiunea de omor este imprescriptibilă. Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Malta sau Cipru sunt doar câteva ţări în care infracţiunea contra vieţii nu are termen de prescripţie. În afara Europei există ţări cu sisteme democratice consolidate în care infracţiunea de omor nu se prescrie, exemple fiind Statele Unite ale Americii (în niciunul dintre state omorul nu este prescriptibil), Canada sau Japonia.

Judeţul Bistriţa-Năsăud, şi nu este nici un motiv de mândrie din acest motiv, se situează detaşat pe primul loc în România în topul crimelor rămase cu autor necunoscut.

Un caz celebru, şi ne referim la dosarul numit de presă „Crima de la Punte”, l-am adus în atenţia opiniei publice într-un articol anterior. Au trecut aproape 17 ani, fără ca o autoritate abilitată, parchet sau poliţie să deruleze activităţi specifice care să ducă la identificarea criminalului. S-a creat senzaţia, şi se pare că acesta este adevărul, că atât poliţia cât şi parchetul au tras de ceas, ca la fotbal, pentru scurgerea timpului şi intervenţia termenului de prescriere a faptei şi îngroparea definitivă a cazului.

Crimele în serie de la Sălcuţa au îngrozit la vremea lor o întreaga comunitate, un judeş, dar acest lucru nu a fost de ajuns ca cei în drept să acţioneze pentru aflarea adevărului. Speculând o faptă similară, crima de la Vermeş, Parchetul şi poliţia din Bistriţa, au aruncat în spatele presupusului făptaş şi crimele în serie de la Sălcuţa. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, un caz încropit la repezeală, cu o lipsa de profesionalism care te îngrozeşte, a avut un final pe măsură.

Francisc Trombiţaş, cel trimis în judecată de procurorii şi poliţiştii bistriţeni, “vinovat” de comiterea crimelor a fost scos de sub acuzare.

Un complet de trei judecători, compus din Ionut Matei, celebrul judecător care l-a condamnat pe Adrian Năstase în dosarul trofeul Calităţii, Mădălina Cristina Buta, Anca Viciu şi magistratul asistent Iulia Huma l-a absolvit de orice vină pe Francisc Trombiţaş.

Practic completul de trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat sentinţa penală nr.343/F/2004 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în baza art.345 alin.3. art.11 pct.2 lit. a şi art.10 lit. c C.pr.pen., care l-a achitat pe Francisc Trombiţaş de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzut de art.174, raportat la art.176 lit. b (două fapte) şi omor deosebit de grav, prevăzut de art.174, raportat la art.176 lit. c, cu aplicarea art.33 lit. A Cod penal.

La ora actuală cazul privind crimele în serie de la Sălcuţa, din judeţul Bistriţa-Năsăud, este singura speţa de acest fel din România în care autorii nu au putut fi descoperiţi, şi dacă lucrurile vor merge la fel, există toate şansele ca misterul să dăinuie de-a pururi.

Iar acest lucru ar trebui să dea de gândit mai marilor justiţiei din România, ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc, ministrului Ministerului Public, Tiberiu Niţu, şefului Poliţiei Române, chestorul Petru Tobă.

În localitatea Sălcuţa din judeţul Bistriţa-Năsăud, au fost comise mai multe crime, practica judiciară numeşte acest gen de fapte, crime în serie, având în vedere faptul că modul de operare este identic. Cercetările şi investigaţiile efectuate la momentul descoperirii lor, au demonstrat fără tăgadă că este vorba de acelaşi autor, deci de un criminal în serie.

Conform practicii amintite mai sus, un criminal în serie comite mai  multe omoruri la intervale de timp relativ mari, având ca mobil „obţinerea unor senzaţii extreme, legate de fantasme sexuale perverse şi/sau impulsuri sadice de dominare şi manipulare a victimelor’.

Este exact ceea ce s-a întâmplat la Sălcuţa.

Crima şi criminalii în serie au fascinat dintotdeauna opinia publică. Pentru asasinul în serie, „motivul” se află atât de bine şi adânc înrădăcinat în psihicul său, încât victima trebuie să aparţină unui anumit gen sau să poată fi inclusă într-o categorie largă de persoane, cum ar fi femeile, or sa se afle în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Este tipic pentru ce s-a întâmplat în micuţa localitate bistriţeană.

Crimele de la Sălcuţa sau repetat, „în serie”, de două câte două, după o anumită perioadă de timp.

Deşi oamenii din localitate vorbesc de mai multe morţi suspecte, circa 10-11, din care unele au fost muşamalizate, tocmai pentru a nu îngroşa numărul acestora şi a mai diminua statistica specifică.

În imediata noastră vecinătate, un caz asemănător în care perioada de identificare a criminalului a însemnat câţiva ani buni a fost cel cunoscut sub denumirea de „Criminalul de pe Săsar”.

Bota Grigore, un individ din Baia-Mare, pe care colegii de muncă şi vecinii l-au caracterizat ca fiind un angajat model şi un om paşnic, devenea însă foarte agresiv atunci când era refuzat în propunerile sale homosexuale. Un alt caz asemănător la nivel naţional a fost cel al  criminalului în serie, Râmaru Ion, poate cel mai celebru criminal în serie din România. Dar procurorii şi judiciariştii din timpul respectiv şi-au făcut datoria, iar criminalul a răspuns cu viaţa pentru faptele lui.

Un alt caz mai aproape de Bistriţa a fost cel a lui Vereş Romulus din Cluj-Napoca, un mecanic de locomotivă, care în perioada 11 septembrie – 16 decembrie 1972 şi ulterior în 14 februarie 1974, în municipiul Cluj-Napoca a comis trei omoruri şi cinci tentative de omor.

Victimele au fost întotdeauna de sex feminin, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 84 de ani.

Intrarea în vigoare în 1 februarie 2014 a noului Cod Penal şi prevederea în legătură cu imprescriptibilitatea infracţiunilor de crimă, a scos de la naftalină dosarul „Crimele în serie de la Sălcuţa”, spre deranjul unor procurori şi poliţişti bistriţeni.

Dosarul privind aceste crime, după unele surse judiciare, s-ar afla undeva pe la Curtea de Apel Cluj. Urmând să fie trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru reînceperea instrumentării acestuia.

Aceleaşi surse arată că există un inconvenient în legătura cu acest dosar. Din cauza manipulării defectuoase a acestuia, sau poate şi din alte motive, („încurcate sunt căile justiţiei”) în cursul navetei dosarului între Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anumite piese cheie din dosar ar fi dispărut. Se pare că este vorba de anumite înregistrări fixate pe banda video care ar fi dispărut de la dosar.

Din aceasta cauză s-a apelat la doi judiciarişti poliţişti care au lucrat în cazul respectiv, în prezent în rezervă, coloneii pensionari I.T. şi M.A. pentru refacerea din amintiri şi memorie a pieselor dispărute şi lipsa la dosar. O activitate extrem de anevoioasă şi care ar avea drept scop repunerea dosarului pe o pistă credibilă.

Vestea pare la prima mână una pozitivă în sensul că există voinţa juridică de elucidare a crimelor în serie de la Sălcuţa, iar autorul să fie tras la răspundere, dar în acelaşi timp trezeşte stupoare faptul că documente cheie dintr-un dosar penal, din neglijenţă sau din alte motive dispar fără urmă.

Gazeta va urmări îndeaproape evoluţia cercetărilor în caz şi va reveni de urmare.