În unele din cazuri făptaşul a fost condamnat, dar altele au rămas cu autor necunoscut.
Marcela Făgărăşan a fost arestată în 22 august 2008, fiind acuzată atunci de omor deosebit de grav, după ce, Lucian Rostaş, băieţelul în vârstă de patru ani, pe care îl avea în îngrijire, a murit. Femeia le-a declarat procurorilor că l-a maltratat pe micuţ deoarece fiica sa, în vârstă de 19 ani, avea o relaţie cu un bărbat de etnie romă. Procurorii susţin că minorul a fost maltratat, lovit cu capul de pereţi, forţat să mănânce şi bătut.
Între 1992 şi 1999, la Sălcuţa au fost ucise cinci persoane, ceea ce i-a determinat pe criminalişti să ia în calcul posibilitatea existenţei unui criminal serie. Ultima victimă, Victoria Trombiţaş, a fost ucisă în 18 septembrie 1999. Femeia a fost sugrumată cu un ciorap de nylon, iar principalul suspect a devenit Francisc Trombiţaş, cumnatul victimei. Acesta a paralizat după 13 luni de detenţie, iar în 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a achitat de toate acuzaţiile care i-au fost aduse. La câteva luni de la pronunţarea sentinţei, Trombiţaş a decedat. În ceea ce priveşte adevăratul autor al crimelor rămîne un mare mister. A fost sau nu Francis Trombiţaş un criminal în serie?
„Crima de la punte” este, de asemenea, unul dintre dosarele care stau „liniştite” pe undeva prin arhivele Poliţiei. Susana Băloiu a fost aruncată, în stare de inconştienţă, în apele râului Bistriţa. Criminalul este, încă, liber.
Marcela Făgărăşan – asistentul morţii
Persoana care trebuia să fie mamă surogat s-a transformat într-un monstru, lepădându-se de toate simţirile omeneşti. Astfel, Marcela Făgărăşan a fost arestată, în 22 august, 2008, pentru omor deosebit de grav, după ce copilul pe care îl avea în îngrijire, Lucian Rostaş, în vârstă de patru ani, a murit. Băieţelul s-a asfixiat mecanic cu un bol alimentar, după ce a fost hrănit cu forţa. În rechizitoriu se mai arată că în seara zilei de 20 august 2008, pe fondul nervozităţii şi a consumului de alcool, Marcela Făgărăşan i-a cauzat decesul minorului, forţându-l să înghită alimente, în condiţiile în care acesta se afla, oricum, în stare terminală, determinată de acţiunea combinată a unor leziuni cerebrale şi a unor leziuni septice.
Examenul medico-legal a relevat faptul că micuţul a fost maltratat de femeie, care i-a cauzat răni grave pe tot corpul, rezultate din arsuri cu ţigara şi lovituri cu obiecte contondente. În faţa judecătorilor, fostul soţ al femeii (?) a declarat: „Bea foarte mult. Consuma vin şi bere. Era violentă, motiv pentru care ne-am despărţit. A sărit şi cu cuţitul la mine. Înclin să cred că este vinovată de cele întâmplate, pentru că şi pe copii îi bătea”. Ulterior, ICCJ a decis strămutarea procesului la Piatra Neamţ deoarece acolo este un penitenciar pentru femei, unde puteau fi mutate ambele femei aflate în stare de arest, atât asistenta maternală, Marcela Făgărăşan, cât şi Sunita Rostaş, mama naturală a copilului, arestată pentru furt. Fosta asistentă maternală a fost condamnată la 22 de ani de închisoare, precum şi la plata a 15.000 de lei daune materiale şi 100.000 de lei daune morale, în favoarea părţii civile Sunita Rostaş. În urma examinării psihice, medicii legişti au stabilit că asistenta maternală avea discernământ în raport cu faptele pentru care este condamnată.
Trombiţaş – criminal sau victimă a sistemului?
Francisc Trombiţaş a fost considerat autorul celor patru crime de la Sălcuţa şi a celei de la Vermeş şi a fost catalogat cel mai mare criminal din istoria Bistriţei. După ce presupusul autor a fost achitat anul trecut, nimeni nu îşi face iluzii că se va afla numele ucigaşului. Familia bătrânului Francisc Trombiţaş, mort şi el imediat după vestea achitării, cere acum statului român despăgubiri pentru hărţuirea părintelui. Seria crimelor bizare din Sălcuţa s-a deschis cu moartea, în primăvara anului 1992, a unei localnice, Domnica Macarie, şi a unui vecin al acesteia, Ioan Frătean. Anchetatorii au presupus că bărbatul a fost ucis, deoarece ar fi fost martor accidental la omorârea femeii. Au urmat doi ani mai târziu alte două crime, victime căzând două localnice: Anica Rus şi Elena Conţ. Un nou caz de crimă, în 1999, într-o localitate vecină, îi determină să facă o conexiune între cele patru crime anterioare şi ultimul caz, iar legătura lor este cumnatul celei de-a cincea victime, Francisc Trombiţaş. După 13 luni de detenţie, în care a paralizat, plus alţi nouă ani în care a trăit cu pecetea de criminal în serie, Francisc Trombiţaş a fost achitat de toate acuzaţiile printr-o sentinţă definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Câteva luni mai târziu, în octombrie 2009, Francisc Trombiţaş a murit. S-a întâmplat exact la 10 ani de la arestarea sa. Avea 73 de ani. În declaraţiile pe care acesta le-a dat procurorilor a recunoscut faptele comise, dar familia susţine că a fost forţat să semneze declaraţiile.
După achitarea singurului suspect în cazul de la Sălcuţa, cele cinci crime misterioase au rămas nerezolvate. Primele patru sunt prescrise pentru că au trecut 15 ani de la comiterea lor, iar ultima se va prescrie în 2014.
„Crima de la punte” a fost o conspiraţie?
„Crima de la Punte” a fost un caz răsunător acum 13 ani. În noaptea de 24 spre 25 iulie 1997, Susana Sanda Băloiu a fost agresată şi aruncată în stare de inconştienţă pe malul râului Bistriţa. Din cauza unei ploi torenţiale din acea cumplită noapte, nivelul râului a crescut extrem de mult, femeia de 34 de ani murind înecată. După 13 ani autorul crimei nu a fost găsit şi nici poliţia bistriţeană nu a depus eforturi considerabile în acest răstimp. Uciderea Susanei Sandei Băloiu a avut la bază, cu certitudine, alte motivaţii, iar unul dintre acestea putea fi cu siguranţă problemele conjugale. Fiica victimei, Andrea Băloiu, atunci în vârstă de 11 ani, a declarat că în seara zilei de 24 iulie 1977, tatăl ei nefiind acasă, s-a culcat în acelaşi pat cu mama ei, la ora 22.00, iar la ora 03.00 s-a trezit, mama ei nu mai era lângă ea. În momentul respectiv a auzit vocea unui bărbat spunând „hai repede”, la care mama ei a răspuns „vin imediat”. Soţul victimei, Andrei Savin Băloiu, a declarat că în noaptea de 24 spre 25 iulie 1997 a fost plecat la Satu-Mare în interes de serviciu. Fiind inclus în cercul de suspecţi, traseul acestuia a fost verificat, existând suspiciuni că acesta ar fi putut reveni de pe traseu să comită crima, iar dimineaţa să fie înapoi în Satu-Mare. Acest aspect nici până astăzi nu a fost clarificat. Andrei Savin Băloiu a declarat că din casă a dispărut suma de 7.500.000 lei, fapt care niciodată nu a putut fi confirmat. În baza declaraţiilor unor martori, s-a întocmit portretul robot al unui bărbat, care căutase familia Băloiu cu două – trei zile anterior datei de 24 iulie 1997, dar persoana în cauză nu a fost identificată niciodată.
Dosarul cauzei, cu menţiunea AN (autor necunoscut), zace acoperit de praf printr-un birou oarecare din cadrul IPJ BN, iar un criminal se plimbă liber printre noi. Paradoxal, fostul comandant al poliţiei judeţene, gen. bg.(rez) Ioan Negruşa a fost unchiul victimei. Evident, din moment ce cazul nu a fost rezolvat nici până în ziua de astăzi, oamenii se pot întreba dacă nu cumva avem de a face cu o „teorie a conspiraţiei” bine pusă la punct. (Va urma)
Raimond Petruţ
