Credinta  nu e de vanzare nici pentru 1.000.000 de euro!!!!

Este vorba de cel mai  vechi monument de arhitectura din oras este reprezentat de fosta biserica a minoritatilor. Actuala Biserica Ortodoxa  a fost construita pe la 1270 – 1280, suferind daugiri ulterioare (sec. XIV). Planul este de biserica-sala, iar interiorul refacut este in stil baroc. in exterior are contraforturi inalte, in doua trepte.

 

Biserica minorita de odinioara din Bistrita ocupa un loc foarte important in randul bisericilor ordinelor mendicante din Regatul Ungariei medievale, corul boltit al acesteia, compus din doua travei dreptunghiulare si absida poligonala constituind unul dintre cele mai timpurii constructii de acest gen in arhitectura ordinelor cersetoare din vechiul regat. Tipul de cor descris a aparut dupa invazia tatara (1241), iar pana la finele veacului al XIII-lea fusese adoptat de toate santierele bisericilor ordinelor mendicante din regat. Detaliile arhitecturale ale corului apartin limbajului stilistic romanic tardiv-gotic timpuriu. Analogiile coloanelor angajate bistritene pot fi identificate la Carta, la Sic si la biserica Sf. Bartolomeu din Brasov. Ogive cu cavete, asemanatoare celor din Bistrita, gasim la bisericile din Prejmer, Sebes-Alba, Cricau. Structura fatadei vestice se inrudeste la randul ei cu fatada vestica a bisericii manastirii dominicane din Vasvár (Ungaria), ambele derivand probabil din arhitectura bisericilor cersetoare mai mici (biserici sala) din Italia secolului al XIII-lea.

Cea mai timpurie marturie a prezentei franciscanilor in Bistrita este un document din 1268. Biserica dedicata Sfintei Fecioare si manastirea ordinului fusese ridicata in preajma aceleiasi date. Constructia corului a debutat pe la mijlocul veacului al XIII-lea, iar fatada vestica a fost finalizata ultima, in jurul anului 1270. Lacasul a suferit numeroase interventii ulterioare. In jurul anului 1444 s-au reparat se pare distrugerile cauzate de invazia turceasca din 1438. In preajma anului 1520 a avut loc o interventie mai importanta, in cursul careia planseul de lemn ce acoperea nava in prima faza a fost inlocuit cu o bolta gotica. In sprijinul acestei bolti s-au construit contraforturile actuale ale navei. In aceeasi perioada, catre 1525, s-au efectuat anumite transformari si in manastire. Pietrele profilate provenind din manastire – cunoscute doar din fotografiile facute cu ocazia demolarilor de la inceputul secolului al XX-lea – reflecta stilul de tranzitie de la Gotic spre Renastere al acestor interventii. Se pare ca biserica a dobandit si un decor cu fresce in cursul constructiilor din primele decenii ale secolului al XVI-lea, fragmentele acestora fiind descoperite tot in cursul demolarii manastirii. Pictura murala, disparuta intre timp, documentata pe fatada sudica a bisericii – la capatul estic al navei, respectiv pe capatul vestic al corului – ii reprezenta pe Sf. Gheorghe, Arhanghelul Mihail, ducele Emeric cel Sf., regele Sf. Ladislau, posibil si compozitia Inchinarii Regilor. De asemenea, se presupune ca in aceeasi zona, intre imaginile lui Christos si Sf. Bartolomeu, figura si un donator. Sub presiunea Reformei calugarii franciscani au parasit intre 1540 si 1542 manastirea si orasul. In perioada urmatoare lacasul a trecut in folosinta bisericii lutherane, iar orasul dispunea de administratia cladirilor manastirii de odinioara. Peste aproape doua veacuri, in urma Reformei Catolice impusa de puterea habsburgica, in 1724 minoritii au redobandit biserica. Ulterior, in 1788 aceasta devenise biserica parohiala catolica. In secolul al XVIII-lea lacasul a suferit o interventie majora. In cursul renovarii efectuate in stil baroc, s-a reboltit nava (in preajma anului 1772) si s-a construit tribuna vestica cu scarile aferente de pe fatada laterala. Tot atunci a fost inaltat si corul, la nivelul superior al acestuia fiind amenajate ferestre; in cor s-a montat un altar baroc dedicat Sfintei Treimi; zidurile lacasului au fost incununate de o cornisa baroca, neintrerupta pe toata lungimea fatadelor; pe fatada vestica s-a ridicat frontonul triunghiular si clopotnita cu coiful in forma de bulb; s-au efectuat renovari si in cladirea manastirii. Aproximativ din aceeasi perioada dateaza si cadranul solar de pe al patrulea contrafort al fatadei sudice.

 

Alte reparatii au fost efectuate in 1847. In cursul acestora s-a construit probabil primul portic vestic, cel ce preceda constructia actuala.

Din nou, biserica de la Coroana aprinde inimile ortodocsilor si greco – catolicilor, starnind in continuare patimi aprinse intre credinciosi. Toate aceste lucruri se intampla chiar daca in timpul Saptamanii Ecumenice acestia s-au rugat impreuna si au vorbit despre iubirea frateasca interconfesionala, imobilul din centrul Bistritei este in continuare marul discordiei intre ortodocsi si greco- catolici.

 

 

La aceasta ora, greco – catolicii au reluat procesele si solicita restituirea imobilului din Piata Centrala nr. 9 asa zisa Biserica de la Coroana ce poarta trei hramuri, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului si Pogorarea Sfantului Duh. Asta dupa ce intr-o prima serie de procese, instantele nu le-a dat castig de cauza greco catolicilor, din cauza unui aspect pe care l-au neglijat. (nu detineau calitate procesuala activa).  Greco – catolicii au reluat lupta pentru biserica si au un nou proces pe rolul Tribunalului Bistrita –  Nasaud. Actiunea este in stand by si se asteapta decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind invocata exceptia de nelegalitate a actului administrativ. Tocmai din acest motiv preotii greco – catolici se abtin de la orice fel de comentarii pana la pronuntarea Inaltei Curti din data de 25 martie.

 

 

Mergand pe firul istoriei, documentele arata ca Biserica de la Coroana a apartinut calugarilor minoriti si a fost cumparata de catre bistriteni in anul 1835 cu suma de 35.000 de florini. Trebuie mentionat faptul ca la acea ora, comunitatea era formata in majoritate din credinciosi greco – catolici. O mare parte din banii necesari tranzactiei au fost donati de catre credinciosi care si-au vandut teren sau animale pentru a avea biserica proprie. In urma unui  decret din decembrie 1948, cultul greco catolic a fost trecut in ilegalitate de catre comunisti, iar cladirea a intrat in posesia ortodocsilor, care au si intabulat-o, pana la urma. Acum, greco-catolicii isi cer drepturile si sustin ca ei au actul de proprietate valabil iar comunistii i-au deposedat in mod abuziv.  

 

Lucrurile se complica, deoarece comunitatea si-a schimbat orientarea religioasa si acum majoritatea este ortodoxa, conform ultimelor recensaminte. Argumentul ortododcsilor: biserica este a comunitatii. Ba mai mult, dupa Revolutia din decembrie, populatia nu s-au intors masiv la originile greco – catolice ceea ce ii indreptateste in opinia lor sa administreze in continuare Biserica din Piata Centrala.

 

“Chiar daca exista un singur greco-catolic, dreptul de proprietate este garantat de Constitutie si de aceea ne consideram indreptatiti sa recuperam ce este al nostru, al greco-catolicilor si sa slujim acolo” sustine protopopul greco-catolic Vasile Ioan Frisan. In schimb, ortodocsii sunt gata sa ofere ce li se cuvine acestora, pe principiul proportionalitatii, adica sa ofere o cota – parte in functie de numarul de credinciosi greco – catolici (2 % conform datelor statistice)

 

Cladirea in care functioneaza Protopopiatul Ortodox din Bistrita este vanata de greco-catolici separat de conflictul in care este implicata cladirea bisericii. Imobilul este amplasat in vecinatatea bisericii iar acolo functioneaza birourile administrative, arhiva si sunt depozitate documente istorice si obiecte bisericesti de mare valoare. Cladirea respectiva face parte din intregul ansamblu minorit, achizitionat de bistriteni in secolul 19.

 

De-a lungul vremii, ortodocsii au investit masiv in reabilitarea lacasului de cult, in pictura si sustin ca daca, prin absurd ar pierde procesul ar cere restituirea acestor bani. Ultima investitie a fost realizata de parintele Nicolae Feier. Panteonul Bistritenilor, un monument construit in memoria oamenilor de seama ai comunitatii, eroi-martiri, poeti sau inalti ierarhi.

 

Greco – catolicii sustin ca sunt indreptatiti sa ceara chirie pe toata durata in care ortodocsii au slujit ilegal, dar ca nu vor face acest lucru, ci se vor multumi sa intre in posesia cladirii, pentru care sustin ca detin acte de proprietate.  De cealalta parte, ortodocsii spun ca populatia din Bistrita a trecut masiv la ortodoxie, fara sa fie constransa (inainte de decretul care ii scotea pe greco catolici in afara legii), la 25 octombrie 1948. Acesta este asul din maneca si preotii ortodocsi sustin ca au documente care atesta acest lucru, ceea ce nu ar mai da rivalilor niciun drept asupra bisericii din Piata Centrala.

 

 

Greco catolicii vor acte doveditoare care sa ateste ca populatia a trecut de bunavoie si nesilita de nimeni la ortodoxie si sunt convinsi ca trecerea a fost fortata.

 

Inainte de izbucnirea conflictului, ortodocsii au oferit un mic cadou greco-catolicilor si anume o biserica in Unirea, desi greco – catolicii nu aveau niciun drept asupra acesteia. Cadoul a fost primit, dar imediat, greco-catolicii au deschis proces pentru Biserica din centrul Bistritei, in care slujeste parintele protopop AlexandruVidican, parintele Nicolae Feier si preotul Vasile Beni.  In cazul unei victorie a greco-catolicilor, acolo ar sluji preotul Narcis Pop, care la aceasta ora slujeste la Biserica greco catolica din strada Garii si pastoreste parohia 2, adica majoritatea credinciosilor greco-catolici din partea de sus a orasului. 

 

Chiar daca circula zvonul ca sunt in joc sume frumoase de bani, liderii greco-catolicii vor cu orice pret Biserica de la Coroana si sustin ca nu ar accepta in ruptul capului nicio suma de bani.