În săptămâna 11-17 octombrie 2010, la Cluj-Napoca a avut loc singurul festival internaţional de film gay din România. La Roland Garros şi British Council au avut loc zilnic proiecţii ale filmelor din peste 20 de ţări, iar organizatorii festivalului au pregătit de această dată şi alte evenimente, printre care expoziţii, dezbateri şi chiar un flash-mob. Acesta a avut loc în semn de protest la adresa administraţiei locale, care nu a colaborat în nici un fel la organizarea festivalului, deşi a fost invitată.
Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Serile Filmului Gay a avut loc la Cluj-Napoca în săptămâna 11-17 octombrie 2010. ”Festivalul îşi propune să transmită în mod corect şi eficient un mesaj de deschidere către diversitatea culturală şi acceptarea valorilor internaţionale”, declară Lucian Dunăreanu, directorul festivalului. ”Oamenii sunt diferiţi. Obişnuieşte-te! – este motto-ul ediţiei de faţă a festivalului, eveniment adresat tuturor. Promovăm diversitatea şi multiculturalitatea. Este o manifestare culturală în primul rând la care oricine este binevenit fără a fi cumva etichetat, motiv pentru care vă invităm pe toţi”, spune acesta.
Peste 60 de filme din 20 de ţări
Zecile de filme din competiţia festivalului sunt cu tematică LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transsexual). Din juriu au făcut parte Werther Germondari şi Maria Laura Spagnoli, ”un duet formidabil al scurt-metrajelor europene”, potrivit organizatorilor. Organizatorii festivalului au ales să colaboreze cu tinerii din Asociaţia RED RIBBON – Suceava (care îşi propune favoarea promovarii si respectarii drepturilor persoanelor infectate si afectate HIV/SIDA) pentru realizarea trofeelor.
În cadrul festivalului au avut loc şi proiecţii speciale în prezenţa regizorilor şi retrospective ale festivalului internaţional de film gay KASHISH (India) şi a Şcolii de film şi televiziune din Israel ”Sam Spiegel”. Proiecţiile au fost găzduite de British Council (Ambasada Marii Britanii fiind unul dintre susţinătorii diversităţii sexuale) şi clubul Roland Garros, intrarea fiind liberă pentru toţi spectatorii.
Au fost prezentate peste 60 de filme din 20 de ţări, printre care Spania, Italia, SUA, Canada, Israel, Suedia, Finlanda dar şi India, Brazilia, Argentina, Hong Kong, Portugalia şi Venezuela. Din România a fost proiectat ”Parastasul lui Viorel nu se mai ţine aici”, al clujeanului Lucian Ţion, dar şi un documentar despre parada gay din Vienna produs de Ovidiu Boţan.
Pe lângă proiecţiile filmelor aclamate pe scena mondială de film, ediţia de anul acesta a cuprins şi o serie de evenimente diferite, printre care dezbateri, expoziţii şi acţiuni de ecologizare. Voluntarii festivalului au curăţat diverse spaţii verzi, într-o acţiune ecologică intitulată sugestiv ”Noi nu suntem împotriva naturii!”, ajunsă la a doua ediţie.
Festivalul s-a încheiat cu Gala Premiilor Gay din România, eveniment care oferă recunoaştere personalităţilor vieţii publice care s-au implicat sau au sprijinit comunitatea LGBT din România. Inaugurarea, însă, a fost marcată de un flash-mob la care clujenii au lansat baloane colorate în semn de protest faţă de ignorarea făţişă a cererilor de colaborare de către reprezentanţii administraţiei.
Organizatorii, dezamăgiţi de sprijinul autorităţilor
Organizatorii Serilor de Film Gay şi-au propus extinderea evenimentului prin crearea unor parteneriate cu administraţia locală şi centrală, ”care ar trebui să fie autorităţi recunoscute spre deschidere, multiculturalitate şi acceptare a diversităţii, precum şi ca garant al Constituţiei şi ale principiilor de toleranţă şi non-discriminare”, potrivit aşteptărilor acestora.
”Trebuie să se înţeleagă de la început: SFG este un eveniment cultural, este un festival de film. În Cluj-Napoca mai sunt şi alte festivaluri similare care, atenţie, toate, au fost organizate cu sprijinul şi cu implicarea autorităţilor locale. Toate cu excepţia festivalului nostru”, a declarat Lucian Dunăreanu.
Primăria Cluj-Napoca a fost invitată să sprijine organizarea festivalului, constând în sprijin în promovarea evenimentului, sprijin logistic şi financiar, posibilitatea oferirii de spaţii pentru proiecţii, organizarea în parteneriat a unor dezbateri publice şi delegarea unor reprezentanţi care să participe la manifestare. Organizatorii au propus o întâlnire pentru a expune proiectul şi pentru a discuta modalităţile de colaborare.
Răspunsul primarului Sorin Apostu a fost unul dezamăgitor, referitor strict la aspectul material. “Pentru anul în curs au fost epuizate fondurile neambursabile destinate evenimentelor sociale şi culturale din municipiul Cluj-Napoca”, le-a transmis acesta celor din echipa Serile Filmului Gay.
Organizatorii au cerut mai apoi o aprobare pentru instalarea unui cort informativ în centrul oraşului, cu scopul de a oferi informaţii cetăţenilor asupra unor probleme ca stigmatizarea şi incluziunea minorităţilor sexuale din România. Primaria a aprobat această activitate dar “fără cort”, iar locaţia a fost mutată din zonele centrale pe o alee izolată a Parcului Central.
”De această dată, am aflat din presă că motivul pentru care nu ni s-a aprobat amplasarea unui cort informativ ar fi venirea marţi a cancelarului Germaniei, Angela Merkel. Pentru restul zilelor cel puţin, ar fi putut să ne ofere o locaţie mai convenabilă. Iar cortul nostru ar fi fost amplasat doar 2 ore pe zi, între 11 şi 13. Cu puţină bunăvoinţă, ar fi găsit o soluţie care să convină ambelor părţi. Că doar este primarul tuturor clujenilor, indiferent de orientarea lor sexuală. Noi suntem buni doar pentru zonele slab circulate ale Parcului Central, nici măcar pentru aleea principală, în timp ce alte festivaluri de acelaşi gen, dar comerciale, au beneficiat de o întreagă Piaţa Unirii timp de o săptămână”, a declarat Dunăreanu.
Atitudini în schimbare în România
Potrivit Gay Romania Blog, homosexualii se luptă în prezent cu aspectele legale ale cuplurilor homosexuale, cum ar fi: mariajul persoanelor de acelaşi sex, adopţia de copii, recunoaşterea unor drepturi şi altele. Dacă homosexualitatea în Olanda, Germania sau Franţa nu mai este demult ceva “anormal”, în blocul est european homosexualitatea rămâne în continuare un subiect tabu. ”În România ortodoxismul joacă un rol crucial pe scena homosexualităţii. Înainte şi după abrogarea legii 200, Biserica a intervenit de nenumărate ori în devafoarea abrogării acestei legi, pe motiv că homosexualitatea este un păcat major şi o ameninţare la adresa familiei şi societăţii. Recent s-a renunţat la a stigmatiza homosexualitatea din punct de vedere medical. S-a ajuns la concluzia că homosexualii, atracţia dintre aceleaşi sexe nu este o boală şi nu este un indicator al vreunei maladii genetice sau deviaţii comportamentale”, spun autorii blogului.
Diana Gabor
Legislaţia românească
În Codurile Penale româneşti din perioada modernă nu existau diferenţe între tratamentul relaţiilor sexuale hetero sau homosexuale. În 1968, însă, Marea Adunare Naţională elaborează infamul Articol 200, care prevedea că ”relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani”. Homosexualii erau obligaţi să devină conspiratori sau să aducă alte servicii Securităţii pentru că orientarea lor sexuală să nu fie dezvăluită, lucru care ar fi atras după sine pedeapsa.
Relaţiile homosexuale sunt pe deplin legale din anul 2001, deşi înainte de dictatura autoritară a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decât dacă sodomia ar fi fost săvârşită prin forţă de către un bărbat asupra altuia – cu alte cuvinte doar violul era condamnat.
Homosexualitatea în Europa
Începând din ianuarie 2009, Parlamentul European a înteţit politica pro-gay şi la Bruxelles bate deja un puternic curent politic către est pentru a mai înmoi atitudinea homofobică şi pentru a pregăti ţările estice pentru tranziţia la o politică socială integrată în care persoanele de acelaşi sex să poată beneficia măcar de dreptul garantat la un parteneriat social.
O parte din ţările Uniunii Europene au legalizat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Printre acestea se numără Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania şi Suedia. În cele mai multe ţări europene, parteneriatul social între persoanele de acelaşi sex este legalizat sau protejat. Este vorba de Norvegia, Croaţia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Slovenia, Cehia, Portugalia, Marea Britanie şi Ungaria.
