Concursuri pentru elevi, pe banii parintilor

Concursurile şcolare s-au înmulţit în ultimii ani precum ciupercile după ploaie. Cauza nu o reprezintă spiritul competitiv al elevilor, ci mai degrabă, alergătura profesorilor după anumite sume care să li se adauge lefei.

Învăţământ gratuit – plătit

Deşi învăţământul în România e gratuit, participarea la cele mai multe concursuri nu scade sub taxa de 10 lei, bani pe care copiii îi achită fără a primi vreo chitanţă. Mai mult, în schimbul participării, micuţii nu primesc mai mult de o diplomă, în cazul ocupării unui loc pe podium.

Pe lângă toate acestea, elevii sunt obligaţi să îşi plătească participarea la concurs, deşi acesta este sponsorizat în cele mai multe cazuri.

Ceea ce este trist, este faptul că nu toţi elevii au şansa de a participa, indiferent cât de buni sunt la respectivele materii.
Scuza profesorilor în astfel de cazuri, e aceea că banii sunt cheltuiţi în folosul elevilor care primesc şi o masă, în afară de diplome şi premii.

Dacă taxa de participare se plăteşte cu sfinţenie, premiile pentru cei care le merită se fac uitate uneori, fapt care este cu atât mai revoltător.

Inspectoratul se abţine de la comentarii

Inspectoratul şcolar se spală pe mâini, precizând că nu se ştie de existenţa unor astfel de competiţii, cu toate că fiecare concurs, pentru a fi organizat, trebuie să aibă avizul instituţiei.

Pe forumurile site-urilor educaţionale, profesorii vorbesc despre discriminarea pe care o creează astfel de competiţii.
Un concurs e bun dacă îi antrenează pe toţi elevii clasei, fără restricţii. Odată solicitate taxele, concursul devine discriminatoriu şi conduce la ideea că participanţii trebuie să fie recompensaţi, iar cadrele didactice să obţină puncte.

Modalitatea prin care funcţionează lucrurile

Pe lângă aspectul imoral al acestor aşa-zise concursuri cu taxă – taxă ce devine tot mai mare pe an ce trece – intervine şi aspectul ilegalităţii. Structurat, lucrurile la acest nivel stau în felul următor:

Un grup de persoane isteţe, mulţi din ei de bună credinţă, înfiinţează o fundaţie.
Se încheie un acord de parteneriat cu MECT, aşa ar fi normal, dar el nu există întotdeauna.

Se iniţiază un concurs – pentru aceasta, în comitetul de organizare se face tot posibilul să fie numit un inspector de specialitate.

Până aici totul e legal, însă ceea ce puţini ştiu, sunt alte aspecte destul de importante şi ele:
Se declanşează maşina de făcut bani, se trimit anunţuri în toate şcolile, oficialul împarte sarcini cu nemiluita persoanelor din subordine – profesorilor.

Acesta este momentul în care educatorii, profesorii se transformă în nişte agenţi comerciali, în slujba acelei fundaţii, care se dovedeşte că de fapt are scopuri financiare.

În naivitatea lui, profesorul adună taxa de la copii, aceasta fiind o ilegalitate evidenta, deoarece nu e în măsura să elibereze acestora nici o chitanţă.
Taxa îşi urmează drumul ei firesc, se centralizează şi apoi se redistribuie – nu se ştie cui anume (noi încă nu ştim).
Are loc concursul, de cele mai multe ori cu o organizare sub orice critică.
Se împart elevilor participanţi nişte aşa-zise premii – ademenire.
Se trâmbiţează un aşa-zis succes al concursului, scoţându-se în evidenţă efectele sale benefice pentru procesul instructiv-educativ şi punându-se astfel bazele pentru următoarea etapă.
 Etapa următoare – ciclu legalo-ilegal.

Soluţia

Evitarea concursurilor cu taxă ar putea fi rezolvarea pe care o propun profesorii.
Spiritul competitiv poate fi întreţinut şi pe alte căi, mult mai puţin costisitoare. Se pot organiza concursuri în cadrul şcolii sau pe internet, iar costurile ar fi astfel nule.
O altă soluţie ar fi ca dascălii să-i sfătuiască pe părinţi să nu-şi mai lase copiii să participe la concursurile cu taxă.

În învăţământul preşcolar se întâmplă cam la fel

La grădiniţă se organizează un fel de concurs menit să le testeze copiilor abilitatea de a lucra cu calculatorul.
Acest concurs este organizat de instituţie şi nu-i costă pe părinţi niciun ban, însă aceste cazuri nu sunt multe.

Există cazuri când părinţii sunt revoltaţi pentru că nu au bani de înscriere, iar cei care au de suferit sunt doar micuţii.

Copii dezavantajaţi

Elevii cu rezultate bune sau foarte bune la diverse materii pentru care se organizează concurs, dar care provin din familii nevoiaşe sunt dezavantajaţi. Este cazul multor copii, ai căror părinţi sunt depăşiţi de cheltuielile casei. Pentru asemenea persoane, 25 de lei – costul intrării într-o astfel de competiţie – înseamnă foarte mult.

Această idee a concursurilor plătite este bună pentru şcoală, dar nu şi pentru copiii care văd că cei care îşi permit să plătească taxa şi obţin măcar o diplomă de participare sunt mai slabi la învăţătură şi atunci se simt marginalizaţi.

Concursuri plătite – organizatori de mai multe categorii

Jumătate din banii colectaţi de la elevi ajung la fundaţiile care organizează aceste concursuri, iar jumătate rămân la şcoală, pentru profesorii supraveghetori, corectori, consumabile.

Pentru a fi mai atractiv, iniţiatorii anunţă de regulă în regulamentul de desfăşurare al concursurilor, faptul că, indiferent de punctajul obţinut, elevii participă la o tombolă – un fel de 6 din 49 şcolăresc, din care fiecare să primească câte un premiu simbolic.

Există şcoli care nu participă la astfel de competiţii, acolo profesorii fiind solidari cu copiii sârguincioşi, dar prea săraci pentru a participa.

Mihaela Mocanu