Statul Român a adoptat mai multe legi prin care încearcă să descurajeze tăierea ilegală de lemne, dar acestea nu sunt suficiente pentru a opri fenomenul. Unul dintre proiectele implementate este crearea SUMAL, un sistem prin care se ține evidența provenienței, circulației și comercializării materialelor lemnoase.
Furtul de lemne reprezintă un interes național de mult timp și, după cum știm bine cu toții, mulți oameni încearcă să profite cât mai mult din urma acestei resurse limitate pe care o avem. România deține cea mai mare suprafață de păduri seculare din Europa, iar lemnul țării are o valoare imensă. Din acest motiv, multe companii, inclusiv străine, încearcă să exploateze pădurile cât mai mult posibil, chiar dacă acest lucru se face de multe ori prin încălcarea legii.
România are două pârghii legale prin care poate opri tăierea ilegală de copaci, prima fiind crearea programului SUMAL, o bază de date despre care vorbim în acest articol.
Cea de a doua metodă este includerea tuturor pădurilor din țară, indiferent de proprietar, în fondul forestier național, conform Codului Silvic, legea 133/2015. În acest fel, toate tăierile din România sunt reglementate printr-un regim silvic, care decide cât și ce se poate exploata dintr-o parcelă.
Nu doar că depășirea acestui prag se poate face doar prin semnătura ministrului mediului, în cazul zonelor protejate este nevoie de un aviz special, care se emite doar în situații excepționale. Un proprietar care taie lemne ilegal de pe propria sa parcelă poate face închisoare și să plătească valoarea acestora, dar ce se întâmplă când statul este părtaș la furt?
Acest articol este primul dintr-o serie în care Gazeta de Cluj va explica mai multe probleme prezente în modul în care România încearcă să își protejeze pădurile și cum unele persoane din instituțiile publice care ar trebui să apere fondul forestier sunt complice la distrugere acestuia.
Ce este exact sistemul SUMAL?
Sistemul de urmărire a materialelor lemnoase (SUMAL) este un proiect înființat în 2008 printr-un ordin al Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, fiind modificat de mai multe ori de către Guvern, în 2014, 2016 și 2021. SUMAL are rolul de a monitoriza pădurile din România, de a furniza informații statistice și de a urmări proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase: de la proprietarul parcelei de pădure, la transportator și până la destinație, datele fiind colectate într-o bază de date.
SUMAL este folosit pentru obținerea unor dovezi despre proveniența materialelor lemnoase (pentru a demonstra că lemnul este extras legal), pentru acesta fiind necesară încărcarea în sistem a mai multor documente, precum Actul de Punere în Valoare (APV) și autorizația de exploatare.
Pentru fiecare document încărcat, SUMAL generează un număr unic de înregistrare la nivel național, iar legea spune că actul respectiv nu va mai putea fi modificat. Accesul la baza de date se face cu un cont protejat de o parolă, iar în sistem pot adăuga acte atât persoane angajate la instituțiile statului care au responsabilități față de păduri, cât și operatori economice, adică persoane fizice și juridice private care au un anume interes (proprietarii de parcele de pădure, companiile care extrag lemn, transportatorii de lemn etc).
SUMAL, așa cum a fost pornit din 2008, a fost administrat de către Ministerul Mediului, dar de partea tehnică a fost responsabilă o companie, Indaco Systems SRL. Cu această firmă ar fi trebuit construit a doua variantă a programului, contractul menționând că până în 2017 SUMAL 2 va fi operațional.
Acest contract nu a fost dus la capăt, iar în 2017 Ministerul Apelor și a Pădurilor a semnat un protocol de colaborare cu Serviciul de Telecomunicații Speciale, având ca obiect implementarea unui nou program SUMAL 2.
Tranziția plină de probleme
Această tranziție, în care STS a început să fie responsabil de partea tehnică a sistemului, a venit cu diverse probleme, doarece Serviciul de Telecomunicații Speciale nu a deținut atribuții de administrare operațională a serverelor sau a bazelor de date ale sistemului SUMAL 1.
SUMAL 2 a fost lansat în 2021 și a venit cu mai multe modificări față de varianta veche, precum începerea debirocratizării sectorului: toate documentele de transport pe foaie sunt eliminate și se realizează exclusiv în format digital; sunt eliminate registrele la depozite, cantitatea de lemn fiind preluată automat de la transportator; avizele nu mai trebuie să fie depuse manual la Garda Forestieră, etc.
O schimbare semnificativă constă în centralizarea datelor: în varianta din 2008 a programului, fiecare Ocol Silvic a avut propria bază de date, dar SUMAL 2 a adunat toate informațiile într-un singur loc.
Conform unor documente care au intrat în posesia Gazetei de Cluj, această tranziție de informații nu s-a realizat cu succes, fiind găsite mai multe neconcordanțe între datele existente în sistemul nou, metodologia cerută de lemne și documentele deținute de alte instituții publice.
Un exemplu pe care îl vom oferi în acest articol se referă la proprietarii de parcele trecuți în SUMAL și cei trecuți în documentele administrației locale. Pentru a înțelege această problemă, trebuie explicat modul în care sunt împărțiți copacii unei păduri: fondul forestier, care este pădurea propriu zisă, și vegetația forestieră din afara fondului forestier (vaff), mai exact copacii care apar în pășunile de lângă pădure când aceasta se extinde.
Documentele pe care Gazeta de Cluj le deține sunt pentru zona de lângă vârful Pietrosu, din Munții Rodnei, județul Maramureș. În acest loc, în evidența orașului Borșa, o singură persoană dețină pășune alpină, care este de 30 de hectare.
Conform datelor din SUMAL, între 2018 și 2020 zeci pe persoane au primit aprobare pentru 99 de exploatări din vegetația forestieră din afara fondului forestier în zona Pietrosu.
Neconcordanța în această situație este evidentă: chiar dacă acea persoană care deține pășune în zonă ar fi fost de acord cu exploatarea, nu există suficienți copaci în vaff-uri pentru a fi tăiați de atâtea persoane.
Printre proprietarii inventați care au primit aprobarea de a extrage lemn din pășunea din zona Pietrosu, nu se regăsește numele singurului individ care deține asemenea teren acolo, conform documentelor orașului Borșa.
