Cluj contribuie macabru la dezvoltarea “Raiului Pedofililor”

România este văzută la nivel internațional drept “Raiul Pedofililor”. Nu de azi, nici de ieri, ci de aproape 20 de ani. Francezi, elvețieni, italieni, olandezi, britanici, germani, americani și alții, au o pasiune aparte pentru a poposi pe meleagurile României special pentru a întreține acte sexuale cu copii. Oameni cu cariere onorabile, de altfel, printre ei s-au numărat inclusiv pastori. Pe lângă asta, ei mai au ceva în comun – lejeritatea pedepselor sau chiar absența lor, care se observă cu oroare și la Cluj. 

Pedofili, abuzatori sexuali și violatori acționează fără stânjenire în România.De vreo 20 de ani, România poartă emblema Paradisului Pedofililor. În țară se pune și problema părinților care își agresează sexual copiii în schimbul unor sume de bani din partea pedofililor străini. Doar în luna decembrie a anului trecut, 35 de copii au fost victimele sesizate ale unor astfel de evenimente.

Cluj – paradisul pedofililor?

O anchetă realizată de unul dintre reporterii Gazeta de Cluj în anul 2018, a adus la lumină o statistică îngrozitoare: în instanțele din județul Cluj existau la acel moment 90 de procese pe seama acestei infracțiuni. 

Conform datelor cumulate atunci, în peste 60% dintre aceste cazuri, pedepsele date de judecătorii clujeni au fost doar cu suspendare. Cu alte cuvinte, pedofilii de la vremea respectivă au scăpat fără a petrece nici măcar o zi în închisoare. 

Multe dintre cazurile de acest fel au loc în cadrul familiilor dezorganizate, iar Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) Cluj, care ar trebui să se implice activ în cazul protecției minorilor care sunt victimele unor astfel de abuzuri, a formulat în 10 ani de zile doar 3 cereri de decădere din drepturile părintești a celor vinovați de pedofilie și abuz sexual, după cum arată ancheta realizată în anul 2018 la Cluj. 

“Obiectul muncii noastre este copilul, în speță, deoarece partea de agresori intră pe partea de cercetare penală. (…) Însă noi facem decăderile din drepturile părintești numai pentru copiii care intră în sistemul de protecție”, a susținut purtător de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj. 

Alte declarații din partea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj referitoare la acest subiect au fost promise reporterului Gazeta de Cluj în viitorul apropiat. 

În luna curentă s-au înregistrat deja la Cluj-Napoca două victime ale unor agresiuni sexuale, un băiat și o fată, inculpații fiind tot doi la număr. 

Încercări de a înăspri pedepsele în cazul pedofililor 

În anul 2007, deputatul PNL Mihei Adrian – Sirojea atrăgea atenția asupra pericolului ce urma să ia amploare în România: ”De pe internet poţi afla, cu o minimă marjă de eroare, cum şi cu cât poţi cumpăra un copil din România, cum îl poţi trece graniţa, cât plăteşte un pedofil pentru închirierea unui copil etc”.

În 2009, a izbucnit un scandal după ce Comisia prezidențială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România recomanda dezincriminarea drogurilor ușoare și a prostituției.

Era vremea când deputatul Eugen Uricec avertiza că ”după 1989, deschiderea frontierelor ţării a făcut din România o reală oportunitate pentru grupările de crimă organizată, specializate în traficul de carne vie, producţie pornografică cu minori sau pedofilie. Din păcate, autorităţile române nu au fost pregătite suficient pentru a face faţă unor astfel de provocări ale crimei organizate, ştiindu-se că în domeniul traficului de persoane şi al pornografiei se rulează sume mult mai mari decât în domeniul infracţional al traficului de droguri”.

În anul 2012, deputatul Ștefan Pirpiliu propunea printr-o lege castrarea chimică a violatorilor de copii și înăsprirea pedepselor. ”Măsura se regăseşte în legislaţia unor ţări precum Polonia, Cehia, Federaţia Rusă, SUA, fapt ce denotă preocuparea statelor pentru crearea unui sistem legislativ omogen de protecţie a minorilor împotriva abuzului sexual”, spunea deputatul pe atunci. Nu a avut succes.

În 2014, liberalul Virgil Guran declara la rândul său: ”L-am întrebat pe ambasadorul Marii Britanii cum s-ar simţi dacă televiziunea publică, TVR 1, ar prezenta acele cazuri izolate ale pedofililor englezi sau ale beţivilor englezi care vin uneori în România şi fac exces de băutură, ca fiind un fenomen de masă şi să-i catalogăm pe cetăţenii britanici ca nişte pedofili, ca nişte beţivi”.

Actualul europarlamentar Tudor Ciuhodaru, atrăgea atenția pe când era deputat: ”Noul Cod penal nu sancţionează actul sexual şi coruperea sexuală a minorilor dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte trei ani. Şi, totodată, noul Cod penal nu prevede nicio sancţiune atunci când actul sexual sau coruperea sexuală are drept consecinţă moartea sau sinuciderea victimei”. Proiectul său de lege pentru înăsprirea pedepselor a căzut, desigur.

În februarie anul trecut, deputatul PMP Ionuţ Simionca declara în Parlament: ”Există situaţii în care legile nu pot să fie niciodată îndeajuns de severe. Şi când spun acest lucru mă gândesc, înainte de orice, la infracţiunile care privesc abuzurile sexuale asupra copiilor. În urmă cu două zile, am citit o ştire absolut revoltătoare – procurorii au clasat dosarul în care Cristian Pomohaci era anchetat pentru pedofilie, pe motiv că infracţiunile pe care fostul preot le-ar fi comis sunt prescrise, întrucât s-ar fi petrecut în urmă cu 10 ani. Tot din presă am aflat că, în România, conform statisticii oficiale furnizate de Ministerul Justiţiei condus de Tudorel Toader, există peste 500 de pedofili în libertate, care ar trebui să fie în închisoare. Fie că vorbim despre vechiul Cod penal al PCR, adoptat în 1968, de cel adoptat în 2009, când ministrul justiţiei era Cătălin Predoiu, de Codul penal din 2016, promovat de ministrul justiţiei, Raluca Prună, sau de Codul penal din 2018, promovat de domnul Dragnea şi domnul Iordache, toate au prevăzut pedepse prea blânde pentru agresori”.

Toamna trecută, deputatul liberal Andrei Gheorghe susținea în Parlament: ”Actualul sistem judiciar din România este foarte permisiv cu criminalii, cu violatorii, cu pedofilii. România este o ţară unde pentru un psihopat care omoară copii se vorbeşte de tot felul de drepturi ale omului, dar este o ţară unde o bătrână care vinde mărar este săltată cu mascaţii, ori un bătrân care mută ţăruşul unui gard ajunge săltat la puşcărie”.

În iunie 2020, deputata USR Cristina Iurişniţi susține prompt: „Este inacceptabil ca într-o ţară membră a UE şi NATO, cei care au comis fapte violente, de la crime la violuri, pedofilie, trafic de persoane, să poată scăpa fără o pedeapsă cuvenită, fie prin îngreunarea anchetei, fie prin recurs compensatoriu sau pedepse cu suspendare. Tocmai de aceea, vă solicit sprijin pentru dublarea pedepselor şi eliminarea prescripţiei pentru infracţiuni care privesc abuzuri sexuale asupra copiilor, astfel încât un al doilea caz Pomohaci să nu mai fie posibil în România”.

Copiii, ca o pradă. România încă speră să întrevadă lumina de la capătul tunelului

Astfel, se votează în 2020, într-o primă fază, legea care mărește pedepsele pentru abuzatori, violatori și pedofili. Nu se pune problema unei prea mari bucurii deoarece Guvernul Orban a sesizat legea la Curtea Constituțională a României, pe motiv că legea „instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au comis infracțiuni de o gravitate similară, în sensul în care nu pot fi identificate rațiuni obiective pentru alegerea acelor infracțiuni care urmează a fi imprescriptibile”.

Sesizarea Guvernului la CCR a legii care majorează pedepsele pentru agresiunile sexuale împotriva minorilor este una corectă și pertinentă, deoarece ea se referă la imprescribilitatea răspunderii penale pentru infracțiunile de viol și act sexual cu un minor, aflată în contradicție cu soluțiile legislative existente în Codul penal în cazul celorlalte infracțiuni din domeniu.

Sesizarea trimisă de Guvernul României la Curtea Constituțională nu urmărește blocarea majorării pedepselor pentru agresorii sexuali de minori, așa cum rău intenționat au interpretat unii politicieni aflați într-un ridicol elan electoral, manifestat prin manipulări grosolane.

Concret, Executivul dorește eliminarea oricăror suspiciuni de ordin constituțional, sesizarea nereferindu-se la majorarea pedepselor propuse prin lege, ci la un amendament introdus în cadrul dezbaterilor parlamentare, care aduce atingere noțiunii de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, soluția legislativă privind imprescribilitatea răspunderii penale pentru infracțiunile de viol și act sexual cu un minor vine în contradicție cu prevederile legislative existente în Codul penal în cazul celorlalte infracțiuni din același domeniu (având același obiect juridic), precum cele de trafic de persoane (art. 210 din Codul penal), trafic de minori (art. 211 din Codul penal), proxenetism (art. 213 din Codul penal), agresiune sexuală (art. 219 din Codul penal), pornografie infantilă (art. 374 din Codul penal), care ar urma să fie în continuare supuse prescripției răspunderii penale.

Deoarece doar violul și actul sexual cu un minor sunt imprescriptibile, acest fapt ar putea avea drept consecință discriminarea victimelor acestor infracțiuni. 

„În niciun caz nu îi iertăm pe agresorii sexuali, doar ne asigurăm că legea e suficient de clară ca să nu scape cu tertipurile juridice pe care le blamam cu toții”, a declarat pentru Gazeta de Cluj deputatul PNL Cluj, Cristina Burciu. 

“În concluzie, sesizarea Guvernului la CCR a urmărit respectarea principiilor constituționale, prin eliminarea vulnerabilităților de ordin constituțional și a efectelor negative rezultate prin potențiala aplicare eronată a acestora”, a conchis deputatul PNL. 

Sabina Popescu