Consiliul Local Bistrița a aprobat luni documentația de avizare a lucrărilor de intervenție și indicatorii tehnico-economici la obiectivul de investiții „Consolidare imobilul din str. Mihail Kogălniceanu nr.23” . Este vorba despre Mănăstirea dominicană, care acum găzdiește Căminul de bătrâni, imobil clasat ca monument istoric de categorie A. Valoarea investiției este de peste 23,1 milioane lei.
Municipalitatea intenționează să acceseze fonduri europene pentru conservare, protecția și valorificarea durabilă și competitivă a imobilului care acum găzduiește Căminul de bătrâni, care urmează să fie relocat.
„Construcția care adăpostește in prezent Căminul pentru persoane vârstnice este o parte din incinta Conventului Dominican <Sfânta Cruce> a cărui istorie a apărut în jurul anului 1245. După anul 1556 , conventul a fost dizolvat, iar o parte din bunurile lui au fost dăruite bistrițenilor. Clădirile intrate în proprietatea orașului au fost folosite ca și magazii de cereale până în anul 1717, când au fost preluate de către militarii austrieci și predate piariștilor.
Afectate de două incendii, mai întâi în anul 1680 iar apoi în anul 1758, ceea ce a mai rămas din construcțiile mănăstirești au fost cedate Azilului Săracilor.
În prezent se mai păstrează aripa vestică a claustrului, radical transformată, utilizată la această dată ca și Cămin de bătrâni, ce urmează a fi relocat.
Clădirea este un monument istoric care păstrează încăperi destul de mici, cu dispunere în amfiladă în care se găsesc o serie de portaluri gotice, iar adaptarea clădirii existente la standardele contemporane de locuire sunt aproape imposibil de atins, fără modificarea ireversibilă a monumentului.
În acest context se poate amenaja un circuit de vizitare adaptat monumentului completat cu funcția de spațiu expozițional. În prezent la Protopopiatul Ortodox Bistrița se păstrează un număr important de icoane românești din secolele XVII-XX, poate printre cele mai importante colecții din Transilvania. Centrul pentru conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului local poate să devină un spațiu de conservare și punere în valoare a patrimoniului religios local, indiferent de confesiune, dar și un loc de promovare a creației contemporane din sfera artei religioase. Fără construirea unui asemenea centru, colecția de artă religioasă românească alcătuită din zeci de icoane din secolele XVII, XVIII, XIX și începutul secolului XX ar rămâne doar piese într-un depozit inaccesibil publicului, iar în lipsa unor intervenții coerente de conservare și restaurare acestea riscă să se degradeze ireversibil”, se arată într-un raport al municipalității bistrițene care a ajuns pe masa consilierilor locali.
Potrivit documentației, lucrările de intervenții propuse la nivel de clădire în documentație se grupează pe categorii de lucrări:
– lucrări de consolidări structurale, conform recomandărilor din expertiza tehnică a structurii portante;
– lucrări de eficientizare energetică, conform recomandărilor auditului energetic;
– refuncționalizarea clădirii și adaptarea la noile cerințe având în vedere valorile arhitecturale și de patrimoniu ale clădirii;
– amenajarea spațiilor interioare, înlocuire finisaje, schimbare tâmplăriilor neconforme;
– lucrări de înlocuire a învelitorii, și accesoriilor acoperișului;
– lucrări de restaurare a fațadelor;
– refacere cursivă cu un limbaj modern pe console metalice și cu păstrarea și restaurarea consolelor de piatră;
– restaurarea ancadramentelor de piatră și de lemn;
– realizare scări noi pentru accese și evacuare;
– refacerea și modernizarea instalațiilor electrice cu respectarea atmosferei istorice și a funcțiunii noi de expoziție și ateliere (instalație de luminat interior, iluminat de siguranță, instalații de prize, instalații de curenți slabi (instalație de detectare, semnalizare și alarmare incendiu, instalație de alarmare împotriva efracție și control acces, sistem de supraveghere cu camere video, instalație de date) instalații electrice exterioare de iluminat pentru curte, instalație de paratrăsnet și de priză de pământ;
– refacerea și modernizarea instalațiilor de apă și canalizare menajeră și a instalației de canalizare pluvial;
– instalații de încălzire noi cu pompă de căldură aer/apă și instalațiile interioare noi în sistem capilar prin radiație termică în câmp termic omogen de joasă temperatură (covoare capilare);
– instalație de ventilație cu recuperarea energiei termice în sala multifuncțională de la etajul clădirii;
– modernizarea instalației de utilizare gaze naturale și asigurarea unei surse de căldură secundară în timpul iernii;
– introducerea instalațiilor de irigat;
– lucrări de amenajare a curții și punerea în valoare a amprentei Mănăstirii dominicane;
– amenajare parcare pentru personal și persoane cu dizabilități, parcare de biciclete;
– realizare împrejmuire, acces pietonal, acces carosabil.
După reabilitarea clădirii, un pas important reprezintă punerea în valoare a obiectivului restaurat și implementarea unui plan de valorificare prin următoarele activități:
– corpul de clădire păstrat din ansamblul mănăstirii are o destinație care nu este compatibil cu statutul de monument, actual nu este accesibil publicului larg. Prin acest proiect va fi pus complet în valoare cu accesul publicului larg ;
– ruinele, vestigiile arheologice și arhitecturale vor fi puse în valoare prin metode moderne, apelând și la reconstrucție digitală;
– activitățile de promovare se va digitaliza întregul ansamblu și inclus în cadrul rutelor culturale din municipiu;
– se va crea o aplicații dedicate vizitatorilor;
– se va marca și semnaliza ruta și obiectivul;
– se va crea o ofertă culturală comună pentru toate valorile de patrimoniu ale orașului, și cu posibile conexiuni cu mănăstiri dominicane.
Mai bine mai tarziu decat niciodata. Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, un mare iubitor al meleagurilor bistritene ar fi vrut ca la Bistriţa să funcţioneze un muzeu de artă religioasă. De altfel, el a intervenit pe lângă reprezentanţii BNR să cedeze Consiliului Judeţean clădirea de pe strada Alexandru Odobescu unde urma să fie amenajat muzeul de artă religioasă. Muzeul urma să aibă un caracter ecumenic, pentru a atrage un numar mare de turisti de diferite confesiuni. Operatiunile de restaurare a cladirii fostei filiale a BNR cu destinatia de muzeu au fost facute in perioada 2009-2012, in mandatul de presedinte al Consiliului Judetean a lui Liviu Rusu, prilej cu care au fost adaugate pe fatada estica din spatele clădirii doua galerii de sticlă, la parter si etaj, mărind astfel spatiul expozitional al viitorului muzeu. După ce totul a fost gata, Radu Moldovan care nu are nici un merit in reabilitarea vechiului sediu al BNR filiala Bistrita a schimbat destinatia clădirii. El a venit la de-a gata, clădirea proaspăt reabilitată fiind atribuita Bibliotecii Judetene, in ciuda spatiului insuficient pentru a gazdui toate functiunile unei biblioteci publice.
Astfel, la nici un an de la mutarea bibliotecii, s-a mai construit o anexa inghesuită in curtea fostului sediu al BCR, pentru a suplini lipsa de spatiu. Nici măcar nu i-a dus capul pentru a realiza si o pasarela la nivelul etajului care sa faca legatura intre cele doua corpuri de cladire, asa cum exista la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj, pentru a crea o legatură functională a intregului ansamblu.
Asta inseamnă să mergi pe minima rezistentă si să nu faci o construcţie nouă, conform cerintelor unei biblioteci de secol XXI, la standarde europene. Cu atat mai mult cu cat exista la vremea respectiva un studiu de fezabilitate început în anii trecuţi pe baza caruia s-a trecut la întocmirea proiectului ce a costat 300 mii lei. De asemenea s-a trecut la elucidarea jurisdicţiei terenului de construcţie din str. Alba Iulia, unde urma sa fie construita noua bibliotecă. Dar iata că, după binecunoscutul proverb romanesc “doi incarcă, doi descarcă”, orasul Bistrita a rămas si fără un muzeu de artă sacră unic in zonă, dar si fără o bibliotecă publică de nivelul secolului XXI.
Si totusi, dorinta IPS Bartolomeu putea fi indeplinită, prin amenajarea la Bistrita a unui muzeu de artă religioasă, eventual chiar in cladirea protopopiatului unde a functionat o lungă perioadă de timp Muzeul Judetean. Ar fi fost un gest de cinstire a memoriei Inaltului prelat iar muzeul de artă sacră de la Bistrita sa poarte numele „Mitropolitul Bartolomeu Anania”. Dar, iată că peste timp există cel putin posibilitatea indeplinirii dorintei IPS Bartolomeu prin infiintarea muzeului de artă religioasă in clădirea fostului Claustru Dominican din Bistrita.
Cu atât mai mult cu cât, vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania nu i-a fost respectată nici măcar dorinta de a fi inmormantat la Mănăstirea Nicula, asa cum a cerut prin testamentul sau: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp”. Dupa cum se stie a fost inmormantat in subsolul Catedralei din Cluj unde a fost adus pamant de la Nicula si presarat simbolic peste sicriu, ceea ce nu inseamna „groapă de pământ reavăn”.