CJ BN, bun de plată! A pierdut definitiv procesul cu Ovidiu Florean

Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a pierdut definitiv procesul purtat cu actualul senator Ovidiu Florean și a rămas cu “o gaură” de aproape 1,3 milioane lei. Războiul a pornit după ce președintele CJ  Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, a demarat desființarea Direcției Județene de Pază condusă la acea vreme de Ovidiu Florean.

Șeful administrației județene i-a imputat la acea vreme directorului Florean că n-ar fi declarat calitatea de plătitor de TVA a societății respectivă, care avea personalitate juridică și patrimoniu propriu, și astfel facturile prin care s-a încasat contravaloarea serviciilor de pază prestate de Direcție nu au fost calculate cu TVA-ul aferent.

În urma unei inspecții fiscale a Finanțelor Publice efectuate la Direcția Județeană de pază, la solicitarea Curții de Conturi, a fost calculat un prejudiciu de peste 1,2 milioane lei, prin neplata TVA, aferent perioadei 2009 – 2012. Înainte ca decizia de impunere să fie emisă de organul fiscal, Consiliul Județean a demarat desființarea Direcției Județene de Pază și înființarea SC LDP Security SRL, un fel de aceeași Mărie cu altă pălărie. De ce “un fel de”? Pentru că Direcția pe care Florean și se afla în subordinea Consiliului Județean, care era ordonator principal de credite, și avea un buget anual de venituri și cheltuieli, stabilit de administrația județeană și aprobat de consilierii județeni, la fel ca și taxele aferente serviciilor prestate. În schimb, prin înființarea unui SRL, CJ Bistrița-Năsăud avea să fie acționarul majoritar final (inițial acționarul majoritar al LDP Security a fost LDP SA Bistrița, al cărui acționar era CJ BN), însă responsabilitățile urmau să revină consiliului de administrație (din care fac parte evident preferații de partid, indiferent de culoarea lor), plus lipsa altor bătăi de cap în ceea ce privește managementul.

CJ BN dat în judecată de Fisc

Drept urmare a înființării LDP Security, care a preluat întreg patrimoniul Direcției Județene de Pază, Consiliul Județean era obligat să evidențieze în contabilitate și datoriile fostei direcții și astfel să plătească prejudiciul constatat de Finanțe. Cum nu a făcut-o de bună voie, administrația județeană a fost dată în judecată de AJFP, care a cerut să oblige Consiliul Județean să procedeze la preluarea și înregistrarea în evidența contabilă a obligației fiscale de plată principală în cuantum de 1.299.215 lei, precum și a obligațiilor fiscale de plată accesorii aferente debitului, calculate la zi.

“(…) ca urmare a încetării activității debitoarei Direcția Județeană de Paza Bistrița-Năsăud, prin desființarea acesteia, în temeiul hotărârii nr. 13/11.02.2014 întreg patrimoniul se transferă Conciliului Județean Bistrița-Năsăud. Având în vedere faptul că Decizia de impunere nr. 182 a fost emisă de Activitatea de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P. Bistrița-Năsăud la data de 08.04.2014, deci anterior transferului patrimoniului Direcției Județene de Paza Bistrița-Năsăud, care s-a realizat la 30.04.2014, se impunea preluarea a întregului pasiv al debitoarei existent la data desființării debitoarei, aspect omis din protocolul încheiat. Obligația revenea celor două entități implicate, dat fiind faptul că reprezentatul legal al debitoarei a luat la cunoștința de rezultatele inspecției fiscale, așa cum reiese din nota întocmită la discuția finală semnată de acesta la finele controlului, anexă la raportul de inspecție fiscală”, au arătat reprezentanții AJFP BN în cererea de chemare în judecată.

De cealaltă parte, CJ BN a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive (atât a Consiliului Județean, cât și a UAT Bistrița-Năsăud), considerând că în raportul juridic de drept fiscal, care a făcut obiectul cauzei, nu aveau calitate de subiect al respectivului raport.

„Astfel, raportul juridic de drept fiscal a luat naștere între reclamanții Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud pe de o parte, și Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud, pe de altă parte, astfel încât, pârâtele U.A.T. Județul Bistrița-Năsăud și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud nu au calitatea de subiect al raportului fiscal în prezenta speță”, a arătat CJ BN în întâmpinarea depusă la dosar.

Pe fond, administrația județeană a cerut respingerea acțiunii, pe motiv că i s-ar fi pus gratuit obligația fiscală.

“Pe fond, s-a arătat că Raportul de control din 14.12.2015 al Camerei de Conturi a județului Bistrița-Năsăud înregistrat la Curtea de Conturi a României sub nr. 1785/15.12.2015 ( …) rezultă că, în perioada (…) a fost efectuată o misiune de audit financiar la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și s-a constatat că pentru Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud nu a fost aprobată Organigrama și Statul de funcții deoarece nu a fost respectat numărul de posturi stabilit prin art. III din Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 63/2010.

În acest context, Camera de Conturi a Județului Bistrița-Năsăud a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, prin adresa nr. 900/10.06.2013, să dispună efectuarea unei acțiuni de control la Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud.

Anterior acestei date, respectiv din anul 2005 și până în anul 2014 reclamanta nu a efectuat acțiuni de control la Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud în vederea verificării modului în care sunt respectate dispozițiile legale referitoare la T.V .A.

Chiar dacă în Titlul VII al Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare se prevede că «inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată si a accesoriilor aferente acestora», iar singura persoana care avea dreptul si obligația de a efectua inspecția fiscală aparține la Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Reclamanta nu-și asumă nici o culpă pentru pasivitatea dovedită pe parcursul a 9 ani, perioadă în care nu a întreprins controale la Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud, încercând în mod nelegal la transmiterea culpei în sarcina pârâtelor.

Mai mult, așa cum se poate observa din contractele de prestări servicii de pază, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, a fost beneficiara acestor servicii.

Ca semnatară a contractului de prestări servicii de pază a constatat în mod direct faptul că tariful pentru plata serviciilor nu conținea taxa pe valoarea adăugata, deși erau încheiate pentru perioada în care, tot reclamanta susține, prin Raportul de inspecție fiscală, că Direcția Județeană de Pază Bistrița-Năsăud avea obligația de colectare, înregistrare și vărsare a taxei pe valoarea adăugată”, a arătat CJ BN în întâmpinare.

Instanța dă dreptate însă Finanțelor, astfel că, după ce sentința a devenit definitive, Consiliul Județean se vede obligat să plătească prejudiciul de 1.299.215 lei reprezentând obligație principală cu titlu de TVA, plus 514.811 lei reprezintă dobânzi și majorări de întârziere și alți 177.452 lei, reprezentând penalități de întârziere.

S-a vrut recuperarea întregii sume, plus dobânzi, de la fostul director

Trebuie menționat că între timp, lui Ovidiu Florean i s-a poprire pe îndemnizația de consilier județean.

După finalizarea acestui proces, CJ BN plătește debitul principal și scapă de restul dobânzilor și penalităților, însă consideră că a suferit un prejudiciu. Drept urmare, în 2020, intentează în instanță o acțiune în regres împotriva lui Ovidiu Florean, pentru a recupera de la el sumele achitate că Finanțe, și a pus accent pe reaua credință a fostului director.

De cealaltă parte, Ovidiu Florean a arătat că starea de fapt a fost redată trunchiat de către CJ BN în acțiunea introductivă și expune situația de fapt. Acesta mai subliniază că, “Desființarea Direcției Județene de Pază BN nu s-a efectuat «urmare a situației constatate», în relație cu el, întrucât societatea LDP Security SRL care a preluat activitatea și angajații Direcției Județene de Pază BN a fost înființată înainte de începerea măcar a inspecției fiscale la Direcției Județene de Pază BN”.

“Acțiunea promovată de AJFP BN în dosarul nr. () nu a fost formulată „urmare a neînregistrării de către Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina pârâtului, director al Direcției Județene de Pază BN, ci urmare a neînregistrării obligațiilor stabilite în sarcina Direcției Județene de Pază BN, prin decizia de impunere, al cărei patrimoniu l-a preluat.

Tot astfel, prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul menționat reclamanta nu a fost obligată să înregistreze «obligațiile stabilite prin Decizia fiscală nr. 252/2015» de angajare a răspunderii lui solidare, ci aceleași obligații ce trecuseră de drept în patrimoniul său, în baza art. 250 alin. (2) Cod civil.

Demersul reclamantei are la bază contractul lui individual de muncă în baza căruia a desfășurat activitate până în 01.04.2014 în cadrul Direcției Județene de Pază BN, ale cărei drepturi și obligații au fost preluate, în baza art. 250 alin. (2) Cod civil și conform sentinței civile nr. 428/04.07.2018 din dosarul nr. (…) de către reclamanta UAT BN”, a mai precizat Florean.

Totodată, fostul director a mai arătat că dreptul de acțiune al CJ BN era deja prescris, administrația județeană trebuind să acționeze în termen de 3 ani de la data producerii pagubei, adică până cel târziu în 2017.

Lecții de drept de la instanța pentru CJ BN

În final, instanța respinge acțiunea Consiliului Județean ca inadmisibilă.

“Deși, prin decizia organului fiscal, s-a dispus angajarea răspunderii fiscale solidare a pârâtului, în calitate de director al fostei Direcții Județene de Pază Bistrița-Năsăud, reținându-se incidența dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. (d) din OG nr. 92/2003 care prevăd că răspund solidar cu debitorul, administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, iar contestația formulată de pârât a fost respinsă definitiv, această obligație de răspundere solidară, este numai față de organul fiscal, care este terț față de contractul de muncă încheiat între debitorul obligației de plată și pârât, iar această obligație de răspundere solidară fiscală, întemeiată pe răspunderea delictuală, nu se răsfrânge și asupra raporturilor dintre debitoare și prepusul său-pârâtul.

Obligația fiscală este a fostului angajator și organul fiscal nu a recuperat obligația fiscală de la pârât ci, urmare a plății efectuate de reclamantă, care avea această obligație, în calitate de entitate care a preluat patrimoniul fostului angajator al pârâtului.

Reclamanta nu este terț față de pârât ci, prin preluarea patrimoniului fostului angajator al pârâtului, aceasta a preluat toate drepturile și obligațiile acestuia, inclusiv dreptul fostului angajator de a recupera prejudiciul produs în patrimoniul angajatorului de către fostul său angajat.

Izvorul răspunderii pârâtului, prepus al predecesoarei reclamantei, este contractul individual de muncă încheiat între fosta Direcție Județeană de Pază Bistrița-Năsăud și pârât.

Conform art. 254 alin. (1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, fără a distinge dacă aceste pagube au fost produse direct sau indirect, fiind neîntemeiate susținerile reclamantei, potrivit cărora dispozițiile din Codul muncii nu sunt aplicabile în prezenta speță.

Întrucât raporturile de muncă dintre pârât și fosta Direcție Județeană de Pază Bistrița-Năsăud au avut la bază un contract individual de muncă, acțiunea pentru recuperarea eventualului prejudiciu produs de angajat în patrimoniul fostului său angajator, pentru care acționează reclamanta, în calitate de continuator al patrimoniului angajatorului pârâtului, se poate întemeia doar pe dispozițiile speciale cuprinse în art. 254 din Codul muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor și nu pe dispozițiile cu caracter general, privind răspunderea delictuală prevăzute de art. 1349 și respectiv, pe acțiunea în regres a celui care a răspuns pentru altul, prevăzută de art. 1384 din Codul civil.

Așadar, reclamanta nu poate invoca răspunderea delictuală a pârâtului, întrucât răspunderea patrimonială a pârâtului se angajează în baza contractului individual de muncă încheiat între pârât și fosta Direcție Județeană de Pază Bistrița-Năsăud și u, urmare a faptului că reclamanta ar fi achitat o obligație proprie a pârâtului.

Salariatul răspunde delictual doar în cazul acțiunii civile din procesul penal, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, iar, în speță, nu este vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni sau altă cauză care să fi determinat angajarea răspunderii delictuale a salariatului, pentru care angajatorul să fi răspuns în calitate de comitent al pârâtului.

Apoi, întrucât răspunderea contractuală care acre la bază un contract individual de muncă este o răspundere specială față de răspunderea contractuală de drept comun, din Codul civil, fiind reglementată de dispozițiile art. 254 din Codul muncii, atât condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtului cât și procedura de recuperare a eventualul prejudiciu produs de acesta, (…) și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Cum reclamanta a formulat o acțiune în regres, în temeiul art. 1384 din Codul civil, pe care a întemeiat-o pe răspunderea civilă delictuală de drept comun, reglementată de art. 1349 și următoarele din Codul civil și cum salariatul răspunde delictual doar în cazul acțiunii civile din procesul penal, în cazul săvârșirii unei infracțiuni și, în speță, nu este vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni sau altă cauză care să fi determinat angajarea răspunderii delictuale a salariatului pentru neîndeplinirea culpabilă a atribuțiilor de serviciu, care să fi cauzat un prejudiciu în patrimoniul unui terț, iar angajatorul sau continuatorul acestuia în drepturi și obligații să fi răspuns pentru pârât față de respectivul terț prejudiciat și, totodată, reclamanta nu este terț față de contractul individual de muncă, în calitate de persoană care a preluat patrimoniul Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud în care se regăsesc și acțiunile patrimoniale, pe care le avea la îndemână fosta Direcție Județeană de Pază Bistrița-Năsăud față de pârât, reclamanta nu are dreptul de a alege o altă acțiune pentru recuperarea prejudiciului pretins produs de pârât, decât acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută de art. 254 din Codul muncii.

Așadar, potrivit art. 1350 alin. 3 din Codul civil și art. 254 din Codul muncii, reclamanta este obligată să-și întemeieze acțiunea pentru recuperarea prejudiciului, pe dispozițiile legislației muncii, astfel că excepția inadmisibilității prezentei acțiuni este întemeiată și va fi admisă, iar acțiunea reclamantei va fi respinsă ca inadmisibilă și nu vor mai fi analizate celelalte apărări formulate de pârât”, se arată în motivarea instanței.

Totodată, CJ BN a fost obligat să achite lui Ovidiu Florean cheltuieli de judecată în valoare de 15.000 lei.

Hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost menținută și de Curtea de Apel Cluj, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), la cheltuielile de judecată adăugându-se alți peste 22.000 lei pe care CJ BN trebuie să le plătească lui Florean.

Săgețile lui Florean

Zilele Trecute, senatorul Ovidiu Florean a anunțat pe pagina sa de Facebook înfrângerea suferită de Consiliul Județean, dar și faptul că a notificat administrația județeană ca, în termen de 30 de zile, să îi achite cheltuielile de judecată în cuantum de peste 37.000 lei, la care s-ar adăuga încă 25.000 lei, cheltuielile de judecată suportate în urma procesului de la ICCJ.

Evident senatorul nu s-a abținut să arunce săgeți spre președintele CJ BN, Radu Moldovan.

“Emil Radu Moldovan a prejudiciat Consiliul Județean BN cu suma de 1.292.252 lei( plus cheltuielile cu avocații) datorită unor decizii inepte pe care le-a luat în 2014 la desființarea Direcției de Pază. Ulterior, nenorocitul s-a judecat cu ANAF( Dosar 1034/112/2016*), a pierdut procesul și a încercat să dea vina pe mine acționându-mă în judecată( Dosar 126/112/2020). După 9 ani, în sfârșit, Înalta Curte de Casație și Justiție mi-a făcut dreptate, respingând acțiunea Consiliului Județean ca NEÎNTEMEIATĂ, printr-o soluție DEFINITIVĂ. În primă fază, CJ BN trebuie să-mi plătească cheltuielile cu avocații( 37.050 lei pentru Tribunal și Curtea de Apel CJ) și încă 25.000 de lei pentru Înalta Curte de Casație și Justiție. Radu, vei face pușcărie!”, a scris Ovidiu Florean pe Facebook.