Ani în sir, ziaristul Florin Ciucas nu a scris nimic rau despre judecatorul oradean Mihai Viorel. În schimb, fostul sef al Sectiei penale a Tribunalului Bihor l-a achitat de fiecare data când vreuna dintre victimele calomniilor lui Ciucas omitea sa ceara stramutarea procesului penal din Oradea. Persoanele balacarite de „marele” condeier din Velenta aflau prea târziu despre nepotrivita simbioza existenta între Ciucas si Mihai. Ori nu avusesera pe nimeni sa le avertizeze (desi relatia celor doi era de notorietate pe plan local), ori nu-si permiteau din punct de vedere material sa ceara stramutarea sau, pur si simplu, le fusese refuzata de instanta suprema, ai carei judecatori nu puteau concepe si admite ca e posibila o asemenea „capusareala” reciproca, de tipul celei ce se petrecea la Oradea între un ziarist si un judecator. Înflorise un veritabil troc între ei: protectie judiciara, basca scurgeri dirijate de informatii din dosarele pe care le repartiza deloc aleatoriu fostul presedinte al sectiei, contra tacerii „amabilului” ziarist, orb si surd la aventurile si „solutiile” cu care judecatorul sfida pâna si bunul simt.
Au inventat ei aceasta omerta de cartier sau le-a fost implementata de altii? Sa mai punctam: 1. Ciucas, redactor sef al saptamânalului „Bihoreanul”, a scapat de arestare si de trimitere în judecata – în dosarul în care fosta lui subordonata, Liliana Sime (pentru ca actuala „sageata”, Adrian Cris, era prea boanta la cap), este condamnata la patru ani de închisoare pentru santaj – numai ca urmare a interventiei telefonice a fostului Procuror general al României; 2. Mihai Viorel a fost numit judecator, la sfârsitul anilor '80, fara sa fi fost vreodata membru de partid, „recomandarea organizatiei de baza” fiind, probabil, substituita de „recomandarea” altei institutii; 3. GAZETA a publicat dovezile scrise (procese-verbale) ale „cooperarii” lui Ciucas&co cu anumiti tortionari ai actualului sistem, angajati – dupa litera si spiritul metodelor fostei Securitati – în linsarea mediatica si sociala a „dusmanilor” de ocazie; 4. Judecatorul Mihai nu crâcnea când – prin persoane recunoscute în mediul judiciar ca apropiate ale „serviciilor” – i se transmitea ordinul de a da o anumita solutie; 5. Nici acum – desi aminteste de cazul „Ursus”, unde procurorul Viorel Gavra a falsificat grosolan un registru si un proces verbal, dar nu a fost trimis în judecata – Ciucas nu spune nimic despre acest alt bandit cu roba, dovedit ca „sifonar” cert al parchetului si adjuvant umil al tortionarilor.
Saptamâna trecuta, exact în ziua în care fostul magistrat Mihai era încarcerat în Penitenciarul Oradea în vederea executarii unei pedepse de patru ani închisoare pentru luare de mita, Ciucas nu si-a mai scos berbecii la înaintare, de felul unor kamikaze bezmetici precum Gal sau Cris-Mudura, ci a însailat el un text confuz, dar cu mesaj, pe doua pagini pline cu cioburi de adevar.
În aceeasi perioada, în „Jurnalul” lui „Felix” Voiculescu, a fost publicata o foarte pertinenta analiza – din „interior” – despre imixtiunea ofiterilor de informatii acoperiti în viata socio-politica româneasca, sub semnatura celebrului spion „defectat”, Liviu Turcu. „Folosirea în cadrul muncii informativ-operative a ofiterilor acoperiti nu este o inventie româneasca. Teoretic, metoda reprezinta o solutie extrema, daca se poate spune asa, pentru a plasa profesionisti ai muncii de informatii în locuri si sectoare de activitate deosebit de importante pentru apararea intereselor majore ale statului. Subliniez în mod deosebit importanta distinctiei între interesele de stat si cele ale regimului politic al momentului respectiv. Diferenta este uneori uriasa, întrucât se contrapun clar interesele întregii comunitati (ca entitate nationala) cu cele ale grupului de interese care temporar se afla la cârma puterii … Odata cu deteriorarea situatiei politice din România anilor ’80, fostul sef al statului a decis de facto cvasimilitarizarea elitei birocratice a aparatului institutional. Un proces în care s-a folosit sistemul mixt al promovarii ofiterilor acoperiti proveniti în mod real din centrala serviciilor de informatii combinat cu recrutarea factorilor decizionali din cadrul retelei informative … Am facut aceasta lunga paranteza pentru a da posibilitatea opiniei publice sa înteleaga ce s-a întâmplat imediat dupa decembrie 1989 atât în spatiul politic, cât si al sistemului institutional … Odata eliminat vârful autoritar al piramidei politice, fosta clasa politica comunista reciclata ideologic peste noapte s-a farâmitat într-un numar de grupuri de interese financiar-economice care au transformat politicul si aparatul institutional într-un element de executie si promovare a propriilor scopuri. În detrimentul intereselor nationale si al membrilor societatii românesti … Ramâne însa la nivelul fiecarui cititor sa decida daca este normal ca într-o societate asa-zis democratica, la mai bine de 17 ani de la schimbarea regimului politic, întregul sistem institutional, mass-media si societatea civila sa fie adânc infiltrate si deci sa fie manipulate de o întreaga cohorta de ofiteri acoperiti si membri ai retelei informative aflate nu în slujba interesului general, ci a unor interese particulare sau de grup.”
P.S. – Ceea ce, în realitate, vrea sa inoculeze Ciucas este faptul ca cvasitotalitatea hotarârilor s-ar fi decis, cu caracter definitiv, la nivelul tribunalului. Ori, adevarul este ca acestea erau batute în cuie mai sus, la nivelul curtii de apel. De unde, deja au plecat câtiva magistrati care, se pare, ar fi avut oarece probleme cu CNSAS daca ar fi ramas la purecat. E legitima întrebarea: dar daca Mihai Viorel – prea compromis – a fost sacrificat numai ca sa fie salvata adevarata reduta?
Alexandru Lele
