Ciocnirea civilizatiilor sau dezlantuirea fanatismului
Dupa caderea comunismului, un politolog cunoscut credea ca, in lume, nu vor mai avea loc conflicte majore. A fost atata suferinta, iar ideologiile care au promovat fanatismul sub forma holocaustului si gulagului si-au demonstrat cu prisosinta falimentul, incat nu se poate prevede un nou razboi major. In aceasta viziune, ar mai ramane o sursa de conflict ciocnirea civilizatiilor. S-a spus ca in Romania linia despartitoare o reprezinta culmea Carpatilor, care delimiteaza Europa centrala de cea rasariteana.
Dupa 11 septembrie 2001, cand au fost distruse turnurile gemene la New York, ne gasim din nou in prezenta unui razboi care macina zi de zi fragilul echilibru mondial. Terorismul este numele generic al celui de-al treilea razboi mondial. In ultima perioada acest flagel este in plina ascensiune.
Victoriile revolutiilor arabe atat de salutate in momentul declansarii lor nu prea au adus la conducerea statelor regimuri democratice. Ascensiunea Fratilor Musulmani si a salasistilor in Egipt, Tunisia si Maroc, reintroducerea shariei in Libia nu sunt semne incurajatoare. In Yemen, o alta tara vulnerabila, dupa plecarea presedintelui de acolo, lucrurile s-au mai linistit, iar in Bahrain parca este mai bine. In schimb, de un an a inceput o represiune sangeroasa. Zeci si sute de persoane mor zilnic. Bashar – al – Assad si regimul lui au ucis pana acum peste 8000 de persoane, inclusiv femei si copii. Presedintele isi bombardeaza propriile orase. In aceste circumstante, nu se prevede un deznodamant apropiat al razboiului civil. In aceasta tara situatia este cea mai complicata dintre toate tarile arabe. Pe langa fireasca aspiratie de inlaturare a dictaturii, aici sunt situatii specifice. Siria are kurzi care nu se impaca cu niciun regim arab din zona. Sunt multi arabi crestini, care, de bine si de rau, au fost tolerati de Assad. Pe de alta parte, dusmanii lui sunt total divizati pe fondul confruntarii dintre suniti, care sunt majoritari, si alawiti, o ramura siita, din care face parte familia Assad. Poate conflictul acesta religios este cel mai acut dintre toate.
In acest context, sunt temeri ca daca rebeliunea va reusi, la Damasc va veni la putere un regim fundamentalist, care este posibil sa reia ostilitatile cu Israelul, iar crestinilor arabi in mod cert nu le va fi mai usor. In acest sens, a se vedea ce se intampla cu crestinii copti in Egipt. Rebelii provoaca atentate cu masini capcana in care mor oameni nevinovati, iar o organizatie neguvernamentala internationala declara ca opozitia comite grave incalcari ale drepturilor omului: rapiri, torturi si executii ale militarilor si sustinatorilor guvernului. Nici in acest caz scopul nu scuza mijloacele. Adoptarea de catre Consiliul de Securitate a unei declaratii prin care partile sunt invitate la dialog si incetarea violentelor este un pas in directia cea buna.
Evenimentele recente din Franta (un descreierat a ucis sapte persoane pe motive ideologice), arata ce vremuri cumplite traim.
In fapt nu suntem in prezenta unui conflict al civilizatiilor ci in prezenta unei situatii in care orice grozavie se poate justifica invocand fanatismul convingerilor. Este adevarat ca civilzatiile sunt foarte diferite, dar aceasta nu inseamna ca nu pot sa coexiste. Pe de alta parte extremisti sunt si in lumea europeana (sa ne gandim la asasinul din Norvegia, Anders Breivik), cat si la cei din lumea islamica. Sa nu uitam ca islamul a adus un imens serviciu civilizatiei, de la algebra si medicina, la arhitectura, iar Coranul se poate citi si aplica intr-o cheie pacifista. Raul provine de la fanatism si exponentii lui inversunati indiferent care le este confesiunea si carei natiuni apartin
23.03.2012 Adrian Man
