Gazeta a descoperit că mai multe instituţii de învăţământ din Oradea au, în laboratoarele de chimie, substanţe extrem de periculoase, interzise de lege Sorin Sotoc E literă de lege: instituţiile şcolare nu pot deţine substanţe chimice considerate periculoase. Până aici, e OK. Dar situaţia este alta. Zeci de şcoli bihorene au în laboratoarele de chimie astfel de substanţe. Unele pot fi folosite pentru fabricarea ilicită a drogurilor iar altele fac parte din categoria celor ce pot fi materii prime pentru producerea artizanală de explozivi. Cea mai periculoasă categorie sunt otrăvurile, cianura de potasiu şi ferocianurile. Le ţin în dulapuri, sub cheie aşteptând să găsească o soluţie să scape de ele. Dar nimeni nu le spune cum. Inspectoratului Şcolar nu-i pasă, Poliţia ridică din umeri iar cei de la Mediu vorbesc în dodii şi se fac că plouă. Direcţiunea Şcolii Generale cu clasele I-VIII nr. 16 din Oradea a început demersurile pentru a scăpa de o veche moştenire, rămasă din regimul de dinainte de 1989, care acum a pus instituţia în postura de a călca, fără voie, peste lege. Este vorba de o serie de substanţe chimice a căror deţinere şi folosire, conform noilor prevederi legislative, este autorizată doar cu avize speciale. Alminteri, intră sub incidenţa legii penale. Direcţiunea şcolii se chinuie de mai bine de un an să intre în legalitate dar nu poate. Culmea, cei care bagă beţe-n roate sunt chiar instituţiile statului. Fără rezultat La începutul anului trecut, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor remitea mai multor instituţii orădene o înştiinţare prin care se stipulează cadrul legal pentru deţinerea substanţelor considerate periculoase, substanţe care fac parte din categoria precursorilor de droguri. „Având în vedere că multe instituţii de învăţământ care sunt dotate cu laboratoare deţin în acestea substanţe chimice din categoria precursorilor, vă rugăm ca în cel mai scurt timp să luaţi măsuri pentru punerea în legalitate, respectiv obţinerea autorizaţiei sau avizului necesar funcţionării”, se arată în adresa primită de conducerea Şcolii Generale nr. 16. Mai pe şleau, substanţele din laboratorul de chimie care se regăsesc pe „lista neagră” a celor care pot fi folosite la fabricarea ilicită a drogurilor trebuiau să dispară. Altfel, şcoala nu poate funcţiona. Ca atare, directorul Mircea Gârba (foto) a iniţiat primele demersuri. „Am înaintat mai multe adrese, atât la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Oradea şi Direcţia de Sănătate Publică Bihor, cât şi la Agenţia de Protecţie a Mediului Bihor”, spune Gârba. „Cei de la Poliţie nu mi-au trimis nici un răspuns, iar de la Mediu am primit unul aiurea, care nu spune nimic. Toate demersurile de după aceea s-au izbit de nepăsarea instituţiilor la care am apelat. Practic, nimeni nu vroia să preia aceste substanţe. Mai mult, nimeni nu a fost în stare să îmi ofere un răspuns pertinent măcar ce trebuie să fac cu ele, ori la cine să apelez. Ori nu aveau habar cine are în atribuţiuni această problemă, ori nu ne-au băgat în seamă”, mai declară supărat directorul. S-au sesizat Nemulţumirile lui Mircea Gârba se leagă şi de faptul că Poliţia nici măcar nu a catadicsit să-l bage-n seamă. „Nici măcar nu mi-au trimis un răspuns, măcar formal. Cu toate că tot ei sunt cei care trebuie să verifice dacă deţinem astfel de substanţe în şcoală. Nu am aşteptat să ne controleze, i-am informat noi că le avem dar că vrem să scăpăm de ele. Până acum, nici un răspuns, nici un fel de reacţie”, se arată nemulţumit directorul. Lipsa de reacţie a celor de la Poliţie l-a determinat pe Gârba să expună public situaţia imposibilă în care este şcoala pe care o conduce. La solicitarea Gazetei de Oradea, rotiţele Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (IPJ) Bihor s-au pus în mişcare, conturând rezolvarea problemei cu care se confruntă instituţiile şcolare orădene care deţin în laboratoarele de chimie substanţe interzise de lege. „Vă informăm că pentru autorizare, neutralizare-distrufere sau alte operaţiuni cu substanţe toxice, inclusiv pentru distrugerea-neutralizarea substanţelor toxice expirate care sunt deţinute de unităţile şcolare de pe raza judeţului Bihor trebuie parcurse următoarele etape: adresarea la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Bihor şi adresarea la Inspectoratul Teritorial de Muncă. După studierea listei înaintată de solicitanţi, dacă se constată că pe listă există substanţe toxice care necesită autorizarea în baza prevederilor art. 3 din Decretul 466/1979, DSP Bihor procedează la eliberarea autorizaţiilor după care solicitanţii, în termen de 10 zile, au obligaţia de a se prezenta la Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Toxice din cadrul IPJ Bihor, pentru luarea în evidenţă. Structurile responsabile din cadru IPJ nu procedează la ridicarea diferitelor cantităţi de produse şi substanţe toxice considerate periculoase numai în situaţiile în care, cu ocazia controalelor de profil, se constată lipsa autorizaţiilor, faptă care constituie infracţiune”, se arată în adresa Poliţiei. Pentru situaţia în care instituţiile şcolare nu vor să obţină autorizarea deţinerii şi utilizării substanţelor toxice periculoase din categoria precursorilor de droguri şi stupefiante, IPJ Bihor spune că instituţiile care au în atribuţiuni neutralizarea şi distrugerea lor sunt Direcţia de Sănătate Publică Bihor şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, cu consultarea Gărzii de Mediu Bihor. Instituţii care, până acum, s-au făcut că plouă la solicitările direcţiunii de la Generală 16. Eforturi disperate Nepăsarea instituţiilor statului l-a exasperat pe Gârba. Pentru a pune capăt ilegalităţii în care se află şcoala sa, directorul a căutat o soluţie de comprimis. „Am aflat că există o firmă în Timişoara specializată pe distrugerea produşilor chimici toxici”, a spus directorul. „Am apelat la ei, însă m-au amânat. Mi s-a spus că încă nu deţin un incinerator atât de prformant încât să permită distrugerea substanţelor deţinute de noi fără a produce reziduuri periculoase. Mi s-a comunicat că poate la finele acestui an vor achiziţiona unul, însă chiar şi în această situaţie va trebui să plătim zeci de milioane de lei pentru a scăpa de aceste substanţe. Nu ştiu ce să mai fac. Parcă mă bat cu morile de vânt. Oare nu există chiar nimeni în ţara astă căruia să îi pese că în şcolile orădene există substanţe chimice foarte toxice şi cu grad ridicat de periculozitate care nu sunt depozitate în condiţii de siguranţă? Chiar pe nimeni nu interesează, oare, că dacă printr-o situaţie nedorită, dacă şcoala este jefuită, ele ar putea ajunge pe mâna unor infractori care le-ar putea deversa chiar şi în Uzina de Apă? Pur şi simplu nu pot înţelege în ce fel de lume trăim”, a mai declarat Gârba, iritat de situaţia dificilă pe care este obligat să o suporte. Directorul de la Generală 16 este decis să nu se lase bătut fiind hotărât să bată chiar şi la uşile Guvernului, dacă va fi nevoie. Carenţe legislative Hotărârea de Guvern pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii 300/2002, privind regimul juridic al precursorilor (substanţe chimice derivate) folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor arată foarte clar că operaţiunile cu aceste substanţe se autorizează direct de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Direcţia Generală Farmaceutică, în condiţii foarte stricte. Astfel, şcolile care deţin în laboratoarele de chimie substanţe incluse pe „lista neagră” şi considerate în categoria celor ce pot fi folosite ca materii prime ori auxiliare pentru producerea de droguri ori stupefiante pot să le utilizeze doar cu destinaţie clară, pentru anumite tipuri de operaţiuni. De regulă, în instituţiile şcolare nu se operează astfel de experimente chimice, ca atare, deţinerea de precursori fără autorizaţie este ilegală. Şcolile vor să scape de aceste substanţe, însă nimeni nu vrea să le preia. Legea stipulează interdicţia deţinerii acestora, dar nu delimitează şi modalităţile care să le permită instituţiilor de învăţământ să intre în legalitate. În atare situaţie, conducerii şcolilor orădene nu le rămâne decât să scape de substanţele periculoase interzise de lege cum or şti, ori să se spele cu ele pe cap. „Specialiştii” de la Mediu În accepţia Agenţiei de Protecţie a Mediului (APM) Bihor, chiar şi cianura de potasiu este un deşeu. Cel puţin aşa denotă răspunsul formulat în urma solicitării Şcolii Generale nr. 16 şi care subliniază clar că problema a fost tratată cu superficialitate. APM Bihor a catalogat cele şapte categorii de substanţe periculoase, regăsite pe lista înaintată de instituţia şcolară, printre care mai multe tipuri de cianuri, nitroacetaţi, benzen, toluen, formaldehida, tiocianat de amoniu, drept deşeuri. „În documentele dumneavostră nu sunt consemnate codurile deşeurilor pe care le-aţi produs”, se spune în adresă. De parcă şcoala ar fi o intreprindere iar unul dintre rezultatele procesului de producţie ar fi deşeul numit cianură de potasiu ori alte otrăvuri… Tot pe lângă problemă, APM le lansează într-o informare despre ce şi cum trebuie procedat cu deşeurile, în general. „Conform legislaţiei în vigoare, prin planurile proprii de gestiune a deşeurilor, producătorii sau deţinătorii de deşeuri propun spre notificare la APM o soluţie de gestiune a fiecărui deşeu”. Adică, la solicitarea celor de la Generală 16, care cereau o soluţie despre cum să scape de substanţele periculoase, APM le răspunde cerându-le acelaşi exact lucru. Fapt care denotă o înţelegere extrem de profundă a problemei… „Recomandăm ambalarea şi etichetarea corespunzătoare şi stocarea până la găsirea unei soluţii acceptabile, pe care să o notificaţi la APM Bihor. Recomandăm, de asemenea, întocmirea inventarului cantitativ şi stabilirea codului specific fiecărui deşeu periculos, precum şi întocmirea fişei de caracterizare a deşeului”, se mai arată în adresă. Un răspuns de-a dreptul în doi peri şi total pe lângă subiect. Aşa au ştiut cei de la APM să rezolve problema.
