Noi toţi vrem să trecem prin viaţă cu succes, cu sentimentul că am făcut totul bine, iar dacă există oameni care cred că au găsit o cale spre a avea o astfel de viaţă, plină de satisfacţii, atunci merită să aflăm despre ce este vorba.

Ce se poate spune despre cele mai cunoscute religii ale lumii? Oare există ceva în ele care ar putea oferi vieţii noastre stabilitate şi valoare? În cele ce urmează vom trece în revistă cele mai cunoscute sisteme de credinţă ale lumii: hinduismul, mişcarea New Age, budismul, islamul şi creştinismul.

Budismul

Budiştii nu se închină nici unui Dumnezeu. În general, oamenii cred că budiştii se închină lui Budha. Acesta însă nu a afirmat niciodată că are o natură divină, iar budiştii resping noţiunea de putere supranaturală. Universul operează în conformitate cu legile naturale. Viaţa este văzută ca o serie de experienţe dureroase, experienţa naşterii, a bolii, a morţii, acestora adăugându-se nesfârşite perioade de tristeţe şi disperare. Majoritatea budiştilor cred că o persoană trece prin mii de reîncarnări, fiecare aducând cu ea durere. Chiar dorinţa de fericire provoacă reîncarnarea unei persoane. De aceea, scopul unui budist este să-şi purifice inima şi să dea la o parte orice dorinţă. Pentru a face asta, budiştii trebuie să respecte o listă de principii religioase şi să practice meditaţia profundă. Meditaţia budistă nu este acelaşi lucru cu rugăciunea, sau concentrarea atenţiei asupra lui Dumnezeu, ci este mai mult o autodisciplină. Prin meditaţie intensă o persoană poate atinge Nirvana, o stare de renunţare totală la orice dorinţă. Beneficiul acestei religii este, ca şi în cazul altora, stabilirea unor principii de disciplină, a unor valori şi direcţii în viaţă pentru persoana care doreşte să şi le însuşească. Printre îndatoririle religioase ale unui budist se numără: să nu ucidă nicio creatură, să renunţe la orice plăcere, la orice viciu sau obicei rău şi, de asemenea, să renunţe la stările de bucurie şi tristeţe.

Hinduismul

Majoritatea hinduşilor se închină la o mulţime de zei şi zeiţe, în jur de 300.000. Toţi aceşti zei converg către un spirit universal numit Ultima Realitate sau Brahman. Brahman nu este un zeu, ci mai degrabă o stare de unicitate ultimă. Poziţia pe care hinduşii o adoptă în viaţă se bazează pe faptele din viaţa lor anterioară. În cazul în care comportamentul lor a fost unul rău, ei vor avea probleme mari în viaţa de acum.

Scopul unui hindus este să fie eliberat de legea karmei, adică să devină liber prin continue reîncarnări. Sunt trei căi posibile de a încheia acest ciclu al karmei: devotamentul  în faţa oricărui zeu al hinduismului;crescând în cunoaştere prin meditaţii, ajungând la cunoştinţa faptului că circumstanţele vieţii nu sunt reale, că eul este o iluzie şi numai starea de Brahman este reală; dedicarea diferitelor ceremonii şi ritualuri religioase.
Hindusul are libertatea să aleagă o cale proprie de a ajunge la perfecţiune spirituală. Un alt lucru demn de menţionat este faptul că hinduismul are o explicaţie pentru suferinţa şi răul din lume.
În hinduism experienţele dureroase prin care trece cineva sunt cauzate de faptele rele comise de persoana respectivă în viaţa sa anterioară. Lucrul cel mai important în hinduism este sufletul, care într-o zi va fi liber prin ciclul de renaşteri.

Islamul

Musulmanii cred că este un singur Dumnezeu, numit Allah, care este infinit superior existenţei umane. Allah este văzut ca şi creator al universului şi sursa oricărui bine şi rău. Tot ce se întâmplă este voia lui Allah. El este un judecător puternic şi aspru, care va arăta milă celor ce-l urmează în funcţie de faptele lor bune şi devotamentul religios. Relaţia unui musulman cu Allah este una de slujire. Musulmanii venerează câţiva profeţi, printre care se numără şi Mohamed, considerat ultimul dintre ei. Cuvintele şi felul lui de viaţă constituie o autoritate pentru musulmani.
Un musulman trebuie să împlinească cinci îndatoriri religioase: să respecte crezul lui Allah şi Mohamed;să spună anumite rugăciuni în limba arabă de cinci ori pe zi; să dăruiască celor săraci, să facă milostenii; în fiecare an trebuie să ţină post o lună de zile, timp în care se abţine de la mâncare, băutură, sex, fumat, de la răsăritul soarelui până la apus; să meargă măcar o dată în viaţă în pelerinaj la Mecca, să se închine.

După moarte, pe baza credincioşiei faţă de aceste îndatoriri religioase, un musulman poate spera să intre în paradis, un loc al plăcerilor. Dacă nu, el va merge în iad pentru veşnicie. Beneficiul credinţei musulmane constă în faptul că se potriveşte aşteptărilor pe care cei mai mulţi oameni le au cu privire la religie şi divinitate.
Islamul propovăduieşte un singur Dumnezeu măreţ care este venerat prin fapte bune şi îndeplinirea ritualurilor religioase. După moarte o persoană este răsplătită sau pedepsită conform cu devotamentul ei religios.

New Age

New Age promovează ideea de dezvoltare a puterii şi divinităţii existente în fiecare persoană. Când un adept al New Age vorbeşte despre Dumnezeu, el nu se referă la un dumnezeu personal care a creat universul, ci se referă la el însuşi, la o conştientizare de sine mai înaltă. Un adept al New Age se consideră a fi el însuşi un dumnezeu, un cosmos, un univers. De fapt, tot ceea ce o persoană vede, aude, simte sau îşi imaginează este considerat divin. New Age se prezintă ca o colecţie de tradiţii spirituale. Recunoaşte mulţi zei şi zeiţe ca şi hinduismul. Pământul este văzut ca sursă a spiritualităţii ce îşi are propria inteligenţă, zeitate, şi propriile emoţii. Însă deasupra tuturor se află sinele. Sinele este dumnezeul tuturor lucrurilor. Nu există o realitate în afara celei create de persoana respectivă. New Age cuprinde o gamă largă de învăţături preluate din misticismul oriental şi spiritual , tehnici metafizice şi psihice cum ar fi incantaţiile, exerciţiile de respiraţie, meditaţia etc., învăţături ce contribuie la dezvoltarea unei conştiinţe de sine alterate, punând în evidenţă divinitatea fiecărei persoane. Beneficiul acestei religii este că orice experienţă negativă este considerată o iluzie.

Omul se consideră suveran peste viaţa lui, nimic din existenţa lui nu este greşit, rău sau dureros. O persoană, devenind un dumnezeu, îşi creează propria realitate, respingând astfel orice realitate obiectivă.

Creştinismul

Creştinii cred într-un Dumnezeu iubitor care S-a revelat şi poate fi cunoscut în această viaţă. În creştinism atenţia nu este îndreptată spre ritualurile religioase sau spre săvârşirea de fapte bune, ci spre trăirea unei relaţii cu Dumnezeu şi spre o cunoaştere tot mai profundă a Lui. Credinţa în Iisus Hristos, nu doar învăţăturile Sale, constă în experimentarea bucuriei şi a unei vieţi împlinite. În timpul vieţii Sale pe pământ, Iisus nu S-a descoperit ca fiind un profet care arată către calea spre Dumnezeu sau ca un învăţător al iluminării. De fapt, Iisus a pretins că este Dumnezeu întrupat. El a făcut minuni, a acordat iertare oamenilor şi a spus că cei ce vor crede în El vor avea viaţă veşnică.

Creştinii consideră Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru omenire. În plus, ea vorbeşte despre viaţa lui Iisus Hristos şi minunile făcute e El, dezvăluie persoana lui Dumnezeu, adevărul şi dragostea Lui şi felul în care cineva poate avea o relaţie cu El. Beneficiul creştinismului constă în faptul că, indiferent de circumstanţele prin care trece un creştin de-a lungul vieţii, el poate veni cu încredere înaintea unui Dumnezeu înţelept şi atotputernic care îl iubeşte cu adevărat. Creştinul crede că Dumnezeu răspunde rugăciunilor lui şi că viaţa unui om capătă înţeles dacă Îl glorifică pe El.

Concluzie

Privind la aceste mari sisteme de credinţă şi la felul în care Îl percep pe Dumnezeu, ne întrebăm dacă toate aceste religii venerează acelaşi Dumnezeu? Să vedem. Mişcarea New Age se centrează asupra unei conştiinţe cosmice, dar cere islamului să renunţe la Dumnezeu, hinduismului îi cere să renunţe la toţi zeii şi budismului să recunoască faptul că există un Dumnezeu. Fiecare din aceste religii este unică. Şi dintre ele, una singură afirmă ca există un Dumnezeu personal şi plin de dragoste, care poate fi cunoscut în această viaţă. Creştinismul vorbeşte despre un Dumnezeu care ne cheamă la o relaţie cu El. El este un Dumnezeu atotputernic, dar în acelaşi timp un Dumnezeu personal, interesat de fiecare persoană în parte, plin de dragoste, care doreşte să ne ajute şi să ne sfătuiască. Hinduismul afirmă că o persoană poate scăpa de karma ei prin eforturi proprii. În mişcarea New Age o persoană caută să-şi dezvolte divinitatea. În budism se impune o totală renunţare la dorinţe. În islam omul trebuie să urmeze nişte reguli, de dragul câştigării unui loc în paradis, după moarte. În creştinism o persoană poate avea o relaţie personală cu Dumnezeu, iar prin încredere în jertfa supremă a lui Iisus Hristos, un om poate primi mântuirea de păcatele sale şi veşnicia alături de Dumnezeu.

Mihaela Mocanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.